Ministrul finanțelor, Eugen Teodorovici, și-a pus studențimea în cap. A anunțat că vrea să taie o parte din facilitatea acordată de stat privind gratuitatea la transportul CFR.
Măsură are, să recunoaștem, o logică și o argumentație. Cele evocate de ministrul finanțelor sunt acelea că, pe de o parte, unele trenuri sunt supraaglomerate din cauza studenților, pe de altă parte, ritmul în care călătoresc studenții creează deja goluri în bugetul companiei de profil a CFR. „Goluri” în sensul că nu încasează sume de bani de la studenți sau de la călătorii care nu mai încap în tren din cauza afluxului de studenți.
Reacția organizațiilor studențești a fost rapidă. Ele protestează față de limitarea numărului de călătorii gratuite pentru studenți. Culmea este că ministrul finanțelor a greșit atunci când a decis să acorde gratuitate nelimitat, nu acum, când va retrage parțial această facilitate. A greșit atunci, pentru că a aplicat o măsură exagerată, populistă și fără niciun studiu de impact.
La fel s-a întâmplat și cu multe alte acte normative promovate de guvernele PSD-ALDE. Ele au urmat doar calea unui program de guvernare aventurier și fără analize serioase privind efectele bugetare. A fost un program de guvernare forțat de inițiatorii lui, care acum își arată efectele. Adică, dezechilibre în economie, o creștere economică peste potențial bazată pe consum și decapitalizarea unor companii cu capital de stat fie prin aplicarea unor măsuri exagerate, fie printr-o politică agresivă de dividende.
Tăierea facilităților de călătorie pe calea ferată pentru studenți este un caz-școală despre cum nu trebuie acordate o serie de înlesniri fiscale sau bugetare. Adică, mai întâi guvernul decide să acorde o facilitate pe scară largă. Tuturor, pentru orice și pentru orice rută. Desigur, era ușor de anticipat că decizia va avea efecte: în bugetul companiei și, implicit, asupra bugetului de stat, în aglomerarea unor rute până la refuz, adică până acolo încât în unele trenuri nu se mai pot urca o parte din călători dispuși să plătească bilet.
Dar atunci când s-a luat decizia au fost ignorate complet efectele previzibile din motive electorale. Să fim sinceri. Când guvernul a acordat o astfel de facilitate de călătorie, nu s-a gândit doar la efectele sociale, ci a sperat că beneficiarii vor vota pentru cei care au fost atât de darnici. Doar că la alegerile din 26 mai a.c. guvernul a constatat că studenții au utilizat călătoriile gratuite cu trenul, dar au votat cu altcineva, adică nu cu cei care le-au oferit.
În aceste condiții, ministrul finanțelor se întoarce la realitate și limitează gratuitatea acordată studenților. Este un caz-școală pentru că el arată reacția unei categorii sociale căreia îi este tăiată o facilitate și, în același timp, arată cum a greșit guvernul când a decis o măsură excesiv de populistă și acum este obligat, din rațiuni bugetare sau electorale, să renunțe la aplicarea ei.
Într-o guvernare responsabilă, acordarea facilităților bugetare se face gradual, eșalonat și evaluând efectele. Adică, gratuitatea pentru călătoriile cu trenul pentru studenți trebuia limitată de la bun început.
Iar acesta este un caz relativ simplu. Vă imaginați ce va urma dacă guvernul va aplica ceea ce a anunțat, de exemplu, impozitarea pensiilor mari. Îi vedem deja pe reprezentanții unor organizații-fantomă, așa-zise sindicate ale pensionarilor din armată sau din poliție, cum vor protesta față de măsura impozitării. Asta, în pofida bunului simț economic care spune că facilitățile la pensiile de serviciu sunt atât de substanțiale, încât au creat diferențe importante între unele categorii de pensionari și cei care își bazează pensia pe contributivitate.
Tăierea facilităților de călătorie pentru studenți este un foc de paie. Restructurarea aparatului administrativ a fost deja uitată, la doar câteva săptămâni după ce fusese sugerată. Restructurarea guvernului este o frecție la picior de lemn. Nu ajută cu nimic bugetul o restrângere a câtorva posturi din câteva ministere. Dar, după cum stau lucrurile în acest moment, nici acest proces nu va mai fi inițiat. De aceea, nici nu se pune problema să se ajungă la sutele de secretari de stat din guvern, la miile de consilieri și, mai ales, la sutele de mii de angajați din administrația centrală și locală.
Să fim serioși! În situația politică în care se află PSD-ALDE, nimeni nu are chef să se apuce de restructurarea administrației, pentru că nimeni nu își asumă costurile electorale ale unor asemenea măsuri. Chiar dacă bugetul va da semne tot mai clare că are nevoie de o restructurare a cheltuielilor, totul se va cârpi. Nimeni nu își va asuma responsabilitatea de a eficientiza activitatea administrației. Iar în felul acesta, se ratează încă o mare șansă, aceea ca în ani de creștere economică ridicată să aibă loc o restructurare administrativă. Ceea ce trebuia făcut acum, cu costuri sociale reduse, se va face, probabil, la un moment dat, atunci când guvernul și ministrul finanțelor vor fi presați de situația bugetară.
Morala este că atunci când te afli la guvernare trebuie să te gândești de trei ori înainte de a da ceva din bani publici. Pentru că s-ar putea să vină momentul în care să fii obligat să tai ceea ce ai dat, cu un an sau doi înainte. Iar efectul anulării unor facilități poate fi mai dur chiar decât beneficiile obținute prin acordarea ei.