Schumpeter

CU O VOCE profundă și având fizicul unui fost jucător de fotbal american, Greg Hayes, șeful United Technologies Corp (UTC), nu pare un om fragil. Dar egoul său este delicat. Așa cum i-a declarat lui „Schumpeter” în februarie, când explica decizia sa de a diviza în trei părți UTC, un conglomerat care datează din anii 1920, îi era greu, din punct de vedere emoțional, să accepte că s-ar putea trezi că răspunde de o felie mai mică din tort. Nu  vă grăbiți să vărsați lacrimi. Totuși. Pe când spunea aceste cuvinte, probabil că el plănuia o megafuziune, care ar putea să îl facă unul dintre cei mai mari industriași militari din America.CU O VOCE profundă și având fizicul unui fost jucător de fotbal american, Greg Hayes, șeful United Technologies Corp (UTC), nu pare un om fragil. Dar egoul său este delicat. Așa cum i-a declarat lui „Schumpeter” în februarie, când explica decizia sa de a diviza în trei părți UTC, un conglomerat care datează din anii 1920, îi era greu, din punct de vedere emoțional, să accepte că s-ar putea trezi că răspunde de o felie mai mică din tort. Nu  vă grăbiți să vărsați lacrimi. Totuși. Pe când spunea aceste cuvinte, probabil că el plănuia o megafuziune, care ar putea să îl facă unul dintre cei mai mari industriași militari din America.

Pe 9 iunie, UTC, care este important în sectorul motoarelor de avion, și Raytheon, un mare producător de rachete, au declarat că se vor uni pentru a crea cea de-a doua firmă aerospațială și de apărare ca mărime din America, după Boeing, cu o valoare de piață combinată de 166 de miliarde de dolari. Acționarii UTC vor primi 57% din compania combinată, care se va numi Raytheon Technologies. Fuziunea reflectă două tendințe care domină în America: restructurarea apărării, din cauza temerilor legate de China și raționalizarea industriei, din cauza activismului acționarilor.

Prețul acțiunilor niciuneia dintre cele două firme nu a reacționat bine la veste, iar sentimentul este amestecat. Cei care sprijină tranzacția o văd ca pe o cale decentă de a echilibra afacerile aerospațiale ciclice ale UTC, care furnizează mai ales motoare Pratt & Whitney pentru avioanele de pasageri, cu capabilitățile de apărare ale Raytheon, care sunt mai imune la recesiune, cum sunt cele de producție a rachetelor Patriot. Datoria lor net combinată de 26 miliarde de dolari este gestionabilă. Ca de obicei, ei promit că vor da o groază de bani ca profit pentru acționari.

Unii critici spun că nu este în regulă ca două firme cu afaceri de sine stătătoare și aparent puternice să se agațe una de alta pentru supraviețuire. Scepticii, pe lângă îngrijorarea legată de logica afacerii, consideră că Hayes se poate să fi mușcat mai mult decât poate mesteca. El plănuiește să se retragă din firma de producție de ascensoare, Otis, și din firma de control al temperaturii, Carrier, la începutul anului viitor, înainte de a încheia fuziunea. Iar UTC încă integrează o nouă firma de avionică, după ce a cumpărat Rockwell Collins, anul trecut, pentru 30 de miliarde de dolari. Economiile brute de cost anuale promise, de un miliard de dolari, până în 2024, sunt derizorii – și sunt obținute mai ales din combinarea sediilor centrale. Hayes și omologul său de la Raytheon, Tom Kennedy, promit că vor da jumătate din această sumă înapoi clienților, cel mai mare dintre aceștia fiind Departamentul SUA al Apărării. Cu toate acestea, președintele Donald Trump și-a exprimat îngrijorări legate de impactul tranzacției asupra concurenței.

Dintr-un punct de vedere diferit, președintele ar putea, probabil, să salute totuși această combinație, deoarece cele două tendințe pe care le reflectă ar putea să facă America mai puternică. Întâi, Apărarea. Pe fundalul intensificării tensiunilor geopolitice, America îndoapă cu bani sectorul armamentului high-tech. Administrația Trump, identificând o nouă eră de „mare competiție de putere” cu China și Rusia, a sporit mult cheltuielile pentru apărare anul acesta și anul trecut, și speră la un buget pantagruelic de 750 de miliarde de dolari, în 2020. Mulți analiști se așteaptă la o plafonare a cheltuielilor după aceasta, dar, date fiind fricțiunile globale, nu este sigur că va fi așa.

Natura cheltuielilor se schimbă și ea, acordând prioritate unor echipamente sofisticate pentru spionaj, supraveghere și altor echipamente de război secret. Kara Frederick, de la Centre for a New American Security, un think-tank, își amintește că, atunci când era ofițer de contraspionaj în Afghanistan, de pildă, accentul era plasat pe terorism; dacă trimiteai o dronă, riscul ca un inamic să îi intercepteze sistemul de comunicații era mic. „Talibanii nici măcar nu aveau o forță aeriană.” Acum, America se confruntă cu rival de talia Chinei, care îi este egal din punct de vedere tehnologic. Pentru software, Pentagonul a îndemnat Silicon Valley și alte firme high-tech să-și depășească dilemele etice și să ajute la protejarea forțelor americane de atacuri cibernetice sau să dezvolte machine learning[1] pentru a le sprijini pe câmpul de luptă.

Prin unirea tehnologiilor lor, UTC și Raytheon vor fi mai capabile să dezvolte noile tipuri de hardware de interes pentru Pentagon. Exemple sunt rachetele hipersonice, care combină viteza – călătoresc de câteva ori mai repede decât viteza sunetului – cu o acuratețe extremă. Firma rezultantă din fuziune vrea să investească opt miliarde de dolari pe an în cercetarea și dezvoltarea rachetelor hipersonice și a altor sisteme, combinând, de pildă, expertiza Raytheon în rachete cu folosirea de către UTC a materialelor de temperaturi înalte și a sistemelor de management al căldurii la turbinele de motoare, pentru a opri supraîncălzirea proiectilelor. (În schimb, UTC speră că abilitățile în domeniul securității cibernetice ale Raytheon o vor putea ajuta să contracareze astfel de amenințări în spațiul aerian). Hawk Carlisle, șeful National Defence Industrial Association, un grup de lobby, se așteaptă ca fuziunile din domeniul apărării să unească producătorii tradiționali de armament cu firmele high-tech.

Astfel de combinații vor fi ajutate de a doua tendință pe care o subliniază fuziunea: rearanjarea constantă a vechilor structuri industriale, mai ales a conglomeratelor. Motivația este, parțial, de a evita atacurile unor investitori activiști și de a genera și profituri mai mari. Jorge Rujana, de la consultanța Bain, spune că managerii care își raționalizează contant portofoliile, cumpărând și vânzând active, au dat acționarilor profituri mai mari, în ultimul deceniu, decât cei care fac mari tranzacții unice – sau deloc. Această tendință a dus la fuziunea a două faimoase firme chimice, Dow și DuPont, în 2017, și la promisiunea, simultană, de a se diviza în trei.

Cu degetul pe trăgaci

Problema este că reconfigurarea conglomeratelor s-ar putea dovedi un coșmar. General Electric a trecut prin contorsiuni multe și fără sens. Acționarii DuPont nu au fost răsplătiți cum se cuvine. Iar activiștii sunt imprevizibili. Nou formatul gigant al chimiei a fost forțat să își reconfigureze restructurarea, după intervențiile a doi activiști, Nelson Peltz, de la Trian, și Daniel Loeb, de la Third Point. Deja, unii îl acuză pe Hayes de „reconglomerare” a UTC prin fuziunea cu Raytheon. William Ackman de la Pershing Square, un investitor UTC, a scris o scrisoare în care îl îndeamnă să renunțe la ea. „Nu pare consecvent cu Greg Hayes pe care îl cunoaștem.”

Poate că Hayes vrea să își mângâie orgoliul propriu; el va fi CEO-ul noii firme și, în 2022, va deveni și președintele ei. El este însă pro-activ, abordând noua dinamică a aerospațialelor și a apărării, precum și natura schimbătoare a firmei industriale. E mai bine să te lupți în viitorul război, decât în ultimul.

Acest articol a apărut în secțiunea Afaceri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Lupta în viitorul război”

[1] Machine learning = studiul științific al algoritmilor și a modelelor statistice pe care le folosesc sistemele de computer pentru a efectua o sarcină specifică, fără să folosească, în mod explicit, instrucțiuni. Este un subset al inteligenței artificiale.