Trei provocări pentru guvern: bugetul, pensiile și MCV-ul 

77
5 minute de lectură

Trăim o nouă săptămână tensionată de răfuieli politice interne, care au culminat cu remanierea de toamnă a cabinetului Dăncilă. 

Nici de această data politicienii nu ne-au propus miniștrii cu o intensitate optimă a cunoașterii domeniului pe care își propun să-l coordoneze, ceea ce este dezamăgitor. Miniștrii din domenii cheie, cum ar fi cel al protecției sociale, nu păreau să înțeleagă economia în complexitatea ei, preferând să ignore sau să ironizeze criticile argumentate. 

Cabinetul Dăncilă 2 va avea trei provocări imediate și ar putea alimenta, prin politici relaxate, un risc latent: recesiunea. 

Alcătuirea bugetului pentru 2019 va fi o primă încercare la care va fi supus noul cabinet, în condițiile în care economia s-a așezat pe o tendință, de altfel globală, de încetinire. Însăși întârzierea prezentării bugetului pentru anul viitor este în sine o slăbiciune, deoarece poate ascunde mari neclarități, indecizii, confuzii și, mai ales lipsa banilor. Într-o economie prudentă și eficientă bugetele se transmit parlamentului, pentru deliberare, cu șase luni înainte de aplicarea lor. Bugetul e pândit de un alt pericol, anume intrarea într-un an electoral, când sunt aproape imposibile  corecții financiare sau fiscale, dar în care probabilitatea ca economia  să derapeze în mlaștina exercițiul de deficit excesiv este maximă. 

A doua provocare este nefinalizata dar controversata lege a pensiilor, care a stârnit emoția și îngrijorarea viitorilor pensionari și a pieței financiare. Nimic din arhitectura nouă a sistemelor moderne de pensii nu este luat în calcul de guvernanțIi noștri. Par a se menține pensile speciale, deși problema acelor categorii profesionale care trebuie remunerate compensatoriu după retragerea din muncă se rezolvă elegant, inteligent și durabil prin pilonul pensiilor ocupaționale. În acest număr al Reporter global publicăm un articol preluat din The Economist, despre problemele sistemului de pensii japonez, care trebuie să facă față presiunilor demografiei în scădere. 

O provocare specială apare, ca un bumerang, din sfidarea Europei practicată acum de politicienii arcului puterii. Aceștia par excesiv obsedați de relaxarea legislației penale, de alungarea procurorilor incomozi și de ignorarea avertismentelor care vin de la partenerii europeni. O focalizare prea mare asupra unor obiective prea sensibile pentru public poate deveni o problemă pentru guvernanți. 

Sfidarea europenilor și contestarea oportunității Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) este surprinzătoare, nepotrivită și chiar incorectă. Atitudinea sfidătoare a actualei coaliții nu ține seama de eforturile pe care le-au făcut politicienii care au negociat intrarea României în Uniunea Europeană. România nu a intrat în clubul european ușor, a fost nevoie de eforturi imense ale politicienilor și diplomaților noștri pentru ca asta să se întâmple. 

În vara anului 2000, la Berlin, profesorul Robert Mundell, laureat al premiului Nobel en titre, îmi spunea că România trebuie să intre în UE până în 2007, iar dacă ratează asta i se va închide ușa. Mundell știa asta deoarece era un consilier informal al președintelui Băncii Centrale Europene. El era, într-un anume sens, arhitectul monedei euro.  deoarece pe teoria lui s-a spijinit crearea spațiului monetar unic, tot așa cum astăzi un Bitcoin se sprijină pe un blockchain. Lângă mine, corespondentul politic al ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung la Berlin spune: ”Profesor Mundell dar de ce trebuie să-i primim noi în Uniune pe români, scuză-mă Lidia, cât timp ei nu-și rezolvă problema corupției, nu-și finalizează reformele? De ce să plătim noi, contribuabilii din țările europene dezvoltate, dar care și-au plătit reformele cu ani de lipsuri și de muncă, convergența lentă a acestor țări?” . Răspunsul lui Mundell a fost mai amplu, incluzând atât efectele positive ale extinderii UE asupra forței Uniunii, cât și realitatea că, în timp statele mai slab dezvoltate vor ajunge la un nivel apropiat cu cele puternice. Cât privește reformele iată răspunsul lui Mudell: ”România și în general statele din estul communist nu-și vor finaliza reformele dacă rămân în afara UE. Au nevoie de acest impuls, de bani pentru a se dezvolta. Trebuie însă să înțeleagă că statul de drept este esential pentru funcționarea unei economii prospere și, în final pentru bunăstarea oamenilor. Reformele pe care se vor oblige prin tratat să le aplice au ca scop exact ridicarea nivelului de trai al oamenilor, deveniți cetățeni europeni”.  Ce spunea de fapt Robert Mundell? Că liderii europeni ne-au păsuit, ne-au primit în club, dar acest club avea reguli precise de comportament pe care ni le-am asumat. În scris, în documente. Deci MCV nu este un moft postliberal și nici corupția nu deschide calea prosperității unei națiuni. 

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele