Din vara anului 2018, criza turcească a început să-și demonstreze forța de propagare pe alte piețe, amplificând astfel intensitatea problemelor locale și riscând să împingă Turcia, o țară cu 3,5 milioane de refugiați sirieni, spre un bailout internațional sau, cel mai probabil, în mâinile rușilor.
de Emilian M. Dobrescu
La 9 iulie 2018, președintele Recep Tayyip Erdogan a inaugurat al doilea său mandat, marcând în același timp schimbarea sistemului parlamentar, în funcțiune de aproape 100 de ani, cu unul în care puterea politică este concentrată mai mult la nivelul președinției.
Pe 3 august 2018, președintele Erdogan a anunțat un nou program pentru 100 de zile și a făcut apel la toți cetățenii „să scoată” valuta străină și aurul „ținut sub pernă” și să-și transforme economiile în lire turcești, apel care se pare că nu a avut efectul scontat. Pe de altă parte, Erdogan a spus că Turcia nu va accepta să fie dependentă de Occident și se va orienta spre piața chineză pentru împrumuturi (inclusiv emiterea unor titluri de stat în yuani), fără a explica de ce chinezii vor trata Turcia altfel decât creditorii americani sau europeni. Mai mult, decizia președintelui Trump de majorare a taxelor la oțel și aluminiu a fost apreciată de președintele turc ca fiind război economic și a lansat un mesaj omologului său american, spunând: „Într-un moment când Răul continuă să bântuie prin lume, acțiuni unilaterale împotriva Turciei de către SUA, aliatul nostru de zeci de ani, nu ar face decât să deservească interesele și securitatea SUA.”
Complotul american
Pe 13 august 2018, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a acuzat Statele Unite că ar căuta să lovească Turcia „în spate”, arătând că există un „complot” american pentru prăbușirea brutală a lirei turcești: „Pe de o parte sunteți cu noi în NATO, iar pe de altă parte căutați să vă loviți partenerul strategic în spate. Este acceptabil un asemenea lucru?”, a întrebat Erdogan într-un discurs susținut la Ankara.
Turcia și Statele Unite, doi aliați în NATO, se confruntă cu o criză diplomatică legată de arestarea de către Ankara a unui pastor american, Andrew Brunson, acuzat de „spionaj” și „terorism”. Cerând eliberarea sa, Statele Unite au impus sancțiuni de blocare a proprietăților din SUA a doi miniștri turci, iar aceștia au declarat că nu au așa ceva. Aceste tensiuni ivite la începutul lunii august 2018 au accelerat căderea lirei turce, a cărei valoare s-a depreciat cu peste 40% de la începutul anului. Deprecierea mai arată că nici economia turcă, nici măsurile de politică economică și bancară luate de Istanbul nu susțin suficient moneda națională… Criza diplomatică dintre cele două țări a trecut pe 10 august 2018 la un palier suplimentar, după ce președintele american Donald Trump a anunțat că-și dă acordul în vederea unei dublări a taxelor asupra importurilor de oțel și aluminiu din Turcia – ceea ce a condus la o nouă devalorizare a lirei turcești.
Tot pe 13 august 2018, Guvernul turc a anunțat că investighează mai multe sute de deținători de conturi pe rețelele sociale bănuiți că au publicat mesaje care ar putea provoca o percepție negativă a economiei și totodată o prăbușire a lirei, în condițiile în care moneda Turciei cunoaște o depreciere gravă în ultima perioadă. Potrivit agenției de presă Anatolia, Ministerul turc de Interne a demarat o anchetă preliminară asupra a 346 de conturi de pe rețelele sociale unde au fost publicate comentarii provocatoare cu privire la deprecierea lirei. De asemenea, autoritatea care supraveghează piețele financiare din Turcia (CMB) a anunțat că a demarat acțiuni în justiție împotriva oricui răspândește informații false asupra economiei.
Cursul lirei turcești s-a depreciat cu până la 18% la un moment dat, cea mai mare scădere din 2001 de la criza financiară din Turcia, iar rezultatul s-a extins și către piețele financiare globale, bursele europene fiind afectate în special după ce investitorii au devenit neliniștiți cu privire la expunerea băncilor de pe continent în relația cu Turcia. De asemenea, și bursele americane au fost zdruncinate.
Implozia economică
La începutul lunii august 2018, administrația de la Washington a anunțat dublarea tarifelor pentru importurile de oțel și aluminiu din Turcia și impunerea unor sancțiuni, pe fondul refuzului Ankarei de a elibera un pastor american acuzat de terorism. Acest pretext a reprezentat catalizatorul pentru ceea ce pare să fie implozia uneia dintre cele mai mari economii emergente a lumii, cum a demonstrat până acum că este economia turcă. Motivul adevărat al crizei îl reprezintă însă supraîndatorarea sectorului privat, care a ajuns la punctul de inflexiune după aproape două decenii de creștere explozivă a creditării. Mai mult, companiile, dar și populația au luat cele mai multe credite în valută, inițial în dolari, iar după 2011 în special în euro.
Din 2002 până în 2008, soldul datoriei externe a sectorului privat din Turcia a crescut de aproape cinci ori. A urmat „reculul” din 2009, după care s-a reluat creșterea accelerată, pe fondul dobânzilor zero din SUA și zona euro și al lansării programelor de tipărire. Datoria externă totală pe termen scurt a Turciei a înregistrat o creștere explozivă mai ales între 2010 și 2015, când a ajuns la un record de circa 135 de miliarde de dolari. În mai 2018, valoarea exprimată în dolari a datoriei externe pe termen lung a sectorului privat era de aproape 223 de miliarde, din care 133 de miliarde era valoarea creditului în dolari, iar 65 de miliarde de euro valoarea creditului în moneda unică europeană.
Din punctul de vedere al originii creditului extern acordat sectorului privat din Turcia, Europa se află, de departe, pe primul loc; băncile europene au acordat credite atât în euro, cât și în dolari, iar Banca Centrală Europeană se teme de o posibilă contagiune a crizei financiare din Turcia către sistemul bancar european, în condițiile în care lira turcească s-a prăbușit față de euro și dolar la începutul lunii august 2018: „Bancherii din Europa așteaptă intervenția divină”, scria Bloomberg, arătând că decizia gigantului financiar Citigroup, care a ieșit din Turcia în 2015, pare „tot mai inspirată”.
Spre deosebire de Citigroup, marea bancă spaniolă BBVA a decis să accelereze ritmul investițiilor din Turcia după încercarea de lovitură de stat din 2016, pe fondul unor declarații extrem de optimiste ale directorului său general, care vedea o „mare oportunitate” în Turcia. În 2018, BBVA este una dintre băncile de importanță sistemică care creează probleme autorităților europene de supraveghere: „BCE este îngrijorată că debitorii turci nu pot face față deprecierii lirei și vor intra în incapacitate de plată”, scria Financial Times la începutul lunii august 2018, iar această situație a condus la deprecierea accelerată a monedei unice față de dolar și la aprecierea puternică a francului elvețian.
Efectele crizei din Turcia depășesc cu mult implicațiile expunerilor directe ale băncilor europene. Importurile Turciei din Europa se pot reduce semnificativ, pe fondul crizei de lichidități și al exploziei riscului de credit, iar autoritățile de la Ankara pot oferi „surprize” în ceea ce privește fluxul imigranților către Europa, în condițiile în care președintele Erdogan a declarat că „Statele Unite au declanșat un război economic împotriva Turciei”, iar „refuzul de a inversa această tendință a unilateralismului și a lipsei de respect va obliga Turcia să-și caute noi prieteni”. Turcia a intrat într-o „iarnă economică și financiară”, inevitabilă după o „supraîncălzire” îndelungată, care va mai fi amânată, dar nu poate fi evitată. Pregătirea pentru consecințele sale economice și politice ar fi trebuit să înceapă de mult…
Furtuna perfectă
Strategii de la J.P. Morgan Asset Management apreciază că Turcia a intrat „în mijlocul unei furtuni perfecte”, create de înrăutățirea condițiilor financiare, de nervozitatea crescută a investitorilor, de administrarea deficitară a economiei și de amenințările cu tarife comerciale venite de la Washington în fața cărora Erdogan nu vrea să cedeze. „Activele turcești sunt sub presiuni enorme”, spune unul dintre analiștii de la J.P. Morgan: „Deși Turcia reprezintă o mică parte din economia globală și din piețele financiare, investitorii sunt îngrijorați de faptul că problemele din această țară pot provoca pagube pe alte piețe ale lumii, dar mai ales în Europa.”
Pentru că Turcia trebuie să atragă capital străin de peste 200 de miliarde de dolari pe an pentru a-și ține economia pe linia de plutire, președintele Erdogan nu va avea altă opțiune decât să cedeze presiunilor, atât celor ale Washingtonului, de a-l elibera pe pastorul american întemnițat, cât și celor ale piețelor, de a majora dobânzile. Însă președintele turc ar putea cere ajutorul Rusiei, Chinei și Qatarului, ceea ce ar slăbi și mai mult legăturile Ankarei cu Occidentul.
„Răspunsul nostru către persoana care a pornit război contra întregii lumi, inclusiv contra țării noastre, este să ne îndreptăm către piețe noi, noi cooperări și noi alianțe”, a avertizat Erdogan în New York Times. Ailla Yesilada, analist la GlobalSource Partners, spune că vorbele curajoase ale președintelui turc sugerează că acesta explorează alte opțiuni. „Cred că a vorbit deja cu președintele rus Vladimir Putin, care s-ar putea să-i fi promis niște împrumuturi. Ankara cooperează deja cu Kremlinul în domeniul achizițiilor de gaze naturale și de armament, precum și în domeniul energiei nucleare.
De asemenea, Turcia a căutat sprijinul Chinei. În iulie 2018, la câteva ore după ce președintele american Donald Trump a amenințat Turcia cu „sancțiuni mari”, Berat Albayrak, ministrul turc al Finanțelor și ginerele lui Erdogan, a anunțat că Industrial and Commercial Bank of China va furniza un pachet de credit de 3,6 miliarde de dolari pentru sectorul energiei și al transportului.
O opțiune este și Qatarul. Turcia devine un aliat tot mai important pentru bogata națiune din Golf, unde are o bază militară și cu care și-a consolidat legăturile economice. „Turcia este un aliat apropiat și de încredere”, se arată într-un comunicat al guvernului qatarez. „Avem încredere deplină în puterea economiei turce și investițiile noastre din Turcia vor decurge normal. Qatar va fi probabil unul dintre primele state la care Turcia va căuta sprijin”, a spus un bancher din statul arab.
Tim Ash, analist la BlueBay Asset Management, este sceptic că Turcia poate găsi sprijinul de care are nevoie la țări care nu sunt din Vest. „Turcii au nevoie de zeci de miliarde de dolari. Dacă am vorbi de un program FMI, ar putea fi 20-40 de miliarde de dolari.” Unii observatori se tem că politicile externe ale lui Trump și Erdogan vor eroda atât de mult relațiile Turciei cu statele occidentale, încât Ankara nu va mai găsi înțelegere decât la Moscova. „Diplomația brutală a lui Trump va împinge Turcia în mâinile Rusiei”, spune un diplomat occidental. „Erdogan va căuta alți aliați. Vor fi alianțe geopolitice care nu ne vor conveni.” Turcia este o țară membră a NATO, alianță militară occidentală pe care Rusia o dorește cât mai slabă.
Istanbul – visul de centru financiar internațional
Cel mai mare acționar al Borsa Istanbul este Fondul Suveran al Turciei (TVF), cu 73,6%. Operatorul bursier american Nasdaq are o participație de 7%, iar Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) deține 10%. Odată cu finalizarea integrării sale verticale și orizontale, Borsa Istanbul Exchange Group oferă servicii de tranzacționare, decontare, custodie și depozitar central, produse cu venit fix și repo, derivate, contracte pe metale prețioase, produse financiare islamice. Proiectul Istanbul International Finance Center este un megaplan menit să atragă investitori și să facă un hub din Istanbul. Atât Borsa Istanbul, cât și guvernul turc iau măsuri menite să faciliteze accesul investitorilor. Grupul Borsa Istanbul este primul și unul dintre ce mai mari pași din acest proiect.
Investitorii străini manifestă un interes special pentru Borsa Istanbul. De mult timp, investitorii străini au peste 60% din capitalizarea bursieră totală de la Borsa Istanbul. Până la 30 aprilie 2018, s-au listat la Borsa Istanbul companii din sectoare diferite. În 2017, Bursa din Istanbul a lansat certificatele real estate, un instrument emis pentru finanțarea proiectelor imobiliare construite sau care urmează să fie construite. Acestea permit achiziția de locuințe în rate. Mai mult, aceste certificate pot fi cumpărate și vândute prin Borsa Istanbul. Pe lângă certificatele imobiliare, avem certificatele de concesiune și obligațiunile garantate cu aur, care sunt exemple de instrumente financiare islamice. Prin decretul Consiliului de Miniștri din 2014, Borsa Istanbul a fost mandatată să finalizeze propria ofertă publică inițială (IPO), prin care s-au vândut aproximativ 42,75% din acțiuni. Întregul proces al IPO-ului este gestionat de Borsa Istanbul și este planificat să se finalizeze înainte de sfârșitul anului 2018.
După integrarea în proiectul unui centru regional și financiar, Borsa Istanbul a realizat parteneriate excelente pentru atingerea obiectivelor sale. Parteneriatul cu operatorul bursier american Nasdaq a fost extins și a dezvoltat sistemul turc unic de tranzacționare. Apoi, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Borsa Istanbul au intrat în parteneriat în 2015; investiția BERD este importantă pentru investitorii internaționali, demonstrând că Turcia și Borsa Istanbul sunt destinații sigure pentru investiții internaționale. Borsa Istanbul și-a consolidat poziția datorită recentelor măsuri importante și de succes pe care le-a luat. Vom avea în curând un acord de cooperare strategică cu Banca Islamică pentru Dezvoltare (IDB), care a efectuat studii ce vizează îmbunătățirea activităților comerciale în rândul statelor islamice și facilitarea finanțării. Acordul dintre cu IDB va accelera creșterea Borsa Istanbul.