Dacă privim lucrurile în ansamblu, liderul de mână forte al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, încă se ține bine după runda de alegeri locale din 31 martie. Dar victoriile sale vin cu precădere din urbanul mic și din mediul rural. Iar rezultatele bune obținute de opoziție în marile orașe sunt, pentru el, semne prevestitoare de rele. Ce va face acum?

La Ankara, situația era clară încă din ziua care a urmat alegerilor: candidatul principalului partid de opoziție, Partidul Republican al Poporului, câștigase capitala. Un mesaj extrem de incomod pentru Erdogan. În cei 16 ani de când deține puterea, este pentru prima dată când pierde Ankara.

Despre Izmir, nici nu mai încape vorbă: AKP-ul lui Erdoğan nu a fost niciodată dominant în cel mai liberal și pro-occidental oraș al Turciei. Portul de la Marea Egee rămâne al opoziției republicane.

La Istanbul, marți-dimineață, informațiile indicau, de asemenea, o victorie a opoziției, dar Biroul Electoral oprise deja orice comunicare începând de luni-dimineață.

Potrivit agenției Anadolu, candidatul opoziției se afla pe primul loc, cu 50,90% din voturi, față de 47,06% ale candidatului AKP, după numărarea a 99% din voturi. Dar cifrele nu fuseseră confirmate oficial.

Însă chiar și fără Istanbul, realitatea din marile orașe îi dă frisoane lui Erdoğan. Mai ales că este vorba chiar despre legenda sa personală – ascensiunea sa politică a început ca primar al marelui oraș de pe două continente.

Venirea la putere a lui Erdoğan, în 2002, după perioada de criză de la sfârșitul anilor 1990, a coincis cu o perioadă de prosperitate economică. Aceasta i-a adus lui Erdoğan și partidului său victorii electorale pe linie. Însă alegerile de acum au avut loc în condiții total diferite. Turcia se luptă cu o monedă slăbită, o rată a inflației cu două cifre și prețuri ridicate la alimente.

De fapt, problemele au început să se acumuleze pe măsură ce proiectul de putere personală a lui Erdoğan începea să prindă contur.

Președintele Recep Tayyip Erdoğan și-a instalat ginerele, Berat Albayrak, în calitate de ministru de finanțe și s-a numit pe sine însuși la cârma noului fond suveran al țării. Marile contracte de lucrări publice au fost încredințate fidelilor, în timp ce oamenii de afaceri considerați a nu fi „pe linie” au fost neutralizați. Toate aceste decizii s-au dovedit păguboase pentru economie. Și, pe măsură ce lucrurile începeau să se degradeze, Erdogan acuza tot mai vehement Occidentul pentru turbulențele economice. O nouă greșeală, pentru o economie dependentă în foarte mare măsură de comerțul internațional.

În aceste condiții, Erdogan a făcut din alegerile din 31 martie o miză politică națională, prezentând confruntarea electorală drept vitală pentru „supravieţuirea naţiunii”. Ca niciun alt președinte înaintea lui, Erdogan s-a implicat personal în campanie, participând la peste 100 de mitinguri în mai puţin de două luni.

Ce se va întâmpla acum?

Fără îndoială, poziția lui Erdogan rămâne puternică. El controlează nu doar parlamentul și guvernul, ci și curțile de justiție. Sistemul îi permite să-i demită pe primari oricând dorește și să numească în locul lor oameni de partid fideli. Deja, lideri din AKP au spus că vor contesta în justiție alegerile din Ankara și Istanbul. Nu e greu de ghicit care ar fi verdictul, în aceste condiții.

Erdogan are, așadar, numeroase pârghii prin care poate pune opoziția cu botul pe labe și tentația de a le folosi poate fi foarte mare. Dar va trece la acțiune?

Liderii autoritari pretind mereu tot mai multă putere, în numele poporului. De data aceasta, poporul arată că vrea altceva. Sistemul iliberal din Turcia, cel mai dur dintre toate, poate cu excepția celui din Rusia, a ajuns la un moment de cotitură.

Inflația, șomajul și reculul economiei Turciei au cântărit în alegerile locale

Alegerile locale din Turcia s-au derulat într-un peisaj economic dificil, cu un recul îngrijorător al economiei, tensionat de o inflație încăpățânat de mare și de un șomaj la cele mai înalte cote ale ultimilor nouă ani. După afișarea primelor rezultate ale alegerilor locale, lira turcă s-a întărit, semn de echilibrare a forțelor politice din țară, care ar avea ca efect politici economice raționale.

Economia turcă a încetinit brutal în 2018, produsul intern brut crescând doar cu 2,5%, față de creșterea cu 7,4% înregistrată în 2017. Economia s-a contractat timp de trei trimestre consecutive, imprimând clar ștampila de recesiune tehnică. „Deteriorarea severă a economiei în ultimul trimestru din 2018, în mare parte atribuită unei blocări a intrării fluxurilor de capital și unei înăspriri a politicii monetare a băncii centrale a Turciei”, au observat analiștii de la National Bank of Greece.

Șomajul a urcat la 11% și există toate premisele pentru a se ajunge în acest an la o cotă de 12%, situație care reflectă în mare parte declinul economic al Turciei, avertizează analiștii NBG.

Temperatura înaltă a inflației a încins ratele dobânzilor asociate creditelor, dar a ridicat, totodată, costurile la care se împrumută Turcia din piața internă. Cu rate mari ale dobânzilor asociate lirei turcești, împrumuturile în valută rămân o opțiune pentru finanțarea deficitului public, deja inflamat.

Dincolo de rezultatul interesant al alegerilor locale, unde opoziția a cucerit reduta capitalei Turciei, Ankara, și a obținut un scor electoral bun în restul țării, mai cu seamă în zonele importante, menținerea unui rezultat de peste 50% de către coaliția aflată la putere reduce riscurile unor alegeri anticipate, spun analiștii de la Standard Chartered.

„Odată domolit zgomotul politic legat de ciclurile electorale (alegerile următoare fiind de abia în iunie 2023), accentul va fi probabil repus pe agenda economică”, adaugă analiștii Standard Chartered.

Agenda economică impune un angajament față de o politică fiscală și monetară prudentă, deoarece el este important pentru perspectivele economice și de finanțare ale Turciei, consideră Carla Slim, economist al Standard Chartered.

Observatorii scenei economice a Turciei vor urmări atent amprenta inflației, evoluția ratei șomajului și execuția bugetară, care dă indicații privind deficitul bugetar. Primii doi indicatori au cântărit însă în glisarea preferințelor electoratului către forțele de opoziție. Până la urmă, succesul electoral al lui Erdogan s-a datorat în mare măsură impulsului pe care acesta l-a imprimat economiei mai degrabă, decât unei respingeri a statutului secular de către o populație interesată de valorile religiei, spun observatorii.

De altfel, președintele Recep Erdogan și-a reluat criticile dure la adresa băncii centrale a Turciei înainte de alegerile locale, cerând o coborâre a ratelor de dobândă, și a deplâns devalorizarea lirei turcești, pe care o vede ca pe o victimă a Vestului, în particular a Statelor Unite. Explicabil, de vreme ce Turcia se împrumută mai ales în dolari americani. Totuși, încăpățânarea cu care banca centrală a Turciei și-a menținut independența a salvat de la ruină economia turcă, în vara anului trecut, când lira se devalorizase brutal și inflația urcase la cer.