Uite închisoarea, nu e închisoarea!

62
7 minute de lectură

Când propui o lege care prevede pedeapsa cu închisoarea pentru cei care nu plătesc contribuțiile de asigurări sau alte taxe și impozite, te vei afla, cu siguranță, în centrul atenției. Așa s-a întâmplat cu dl Teodorovici, ministrul finanțelor. Ce a făcut însă Eugen Teodorovici cu interesul public din jurul acestei teme? A intrat într-o zonă de confuzie.

Foto: Bogdan Cristel

De fapt, aproape nimeni nu a înțeles o astfel de inițiativă. În primul rând, pentru că o astfel de prevedere (închisoare pentru cei care nu plătesc la buget contribuțiile aferente salariilor) a mai fost aplicată. Fără vreo eficiență economică deosebită, adică fără să existe o creștere vizibilă a veniturilor bugetare. Mai mult, chiar Curtea Constituțională a refuzat prevederile pedepsei cu închisoarea.

În al doilea rând, ideea pedepsei cu închisoarea este într-o perfectă contradicție cu decizia luată recent de legiferare a unor facilități fiscale. Adică, de a acorda șansa companiilor care au datorii mai mari de un milion de lei să construiască un plan de restructurare financiară care le permite să scape de jumătate din datoria principală plus penalitățile și dobânzile de întârziere. Deci, pe de o parte, pe unii îi ierți de datorii (în anumite condiții), pe alții îi condamni la pușcărie. Dar: nu s-ar putea ca primii cărora li se aplică legea pedepsei cu închisoarea să fie aceia care au acumulat datorii la bugetul de stat? Răspuns: nu. Pentru că legea nu se aplică retroactiv. Însă, hazardul moral funcționează deja. Unii sunt iertați de datorii mai mari de un milion de lei, alții sunt pedepsiți cu închisoarea pentru datorii mai mici de echivalentul în lei a 100.000 de euro.

Un proiect de lege neclar…

În al treilea rând, felul în care arată proiectul de lege, așa cum este prezentat de ministrul finanțelor, este total neclar. Conform lui Eugen Teodorovici, există trei condiții în care legea este mai blândă, dar ministrul a putut numi numai două. Iar acestea două sunt de neînțeles și imposibil de aplicat în practică. De exemplu, ministrul finanțelor descrie o serie de prevederi legale, de tipul dacă se demonstrează că firma nu a putut plăti, responsabilii companiei sunt exonerați de la pedeapsa cu închisoarea.

greu de înțeles cum se va aplica

Totul este relativ. Proiectul de lege nu este deloc clar cum s-ar putea aplica în economia reală. Pare-se că firmele sau administratorii companiilor care din motive obiective nu pot plăti contribuțiile de asigurări sau celelalte impozite sunt exonerați de lege. Dar poate cineva să stabilească fără echivoc că firma nu a putut să plătească sau nu a vrut să plătească? Apoi, la urma urmei, este vreo diferență legală între cei care nu pot să plătească și cei care nu vor? În fața legii, ei ar trebui să fie egali. Explicațiile ministrului finanțelor sunt neconvingătoare. Totul pare o improvizație, dar atunci când vrei să faci o lege prin care îi bagi la pușcărie pe cei care nu plătesc impozitele, taxele sau contribuțiile către buget, prevederile trebuie să fie clare, fără echivoc. În caz contrar, riști să intre la închisoare nevinovații și să scape adevărații vinovați.

Este, de asemenea, greu de estimat care va fi impactul posibilei legi asupra companiilor de stat. Unele dintre ele se află într-o stare economică dificilă, au datorii mari și istorice la buget. În aceste condiții, primii vizați de proiectul de lege sunt chiar managerii firmelor cu capital de stat.

Studiul de impact?

Ca de obicei, în ultima perioadă, nimeni nu a făcut un studiu de impact asociat proiectului de lege. Nu știm ce s-a întâmplat în perioada în care legea prevedea aceeași pedeapsă, dacă veniturile bugetare au crescut, nu știm, de asemenea, cât de mari sunt actualele datorii și de unde provin, din mediul public sau din cel privat. Este adevărat că problema contribuțiilor reținute de companie și neplătite către buget este una extrem de spinoasă.

Efectele în economie nu se cunosc

Efectele în economie sunt complicate. Fondul de pensii va avea deficite tot mai mari, iar un caz special este acela că dacă firma nu a plătit contribuțiile de asigurări ale angajaților, aceștia vor fi văduviți de câțiva ani și de sume considerabile la calculul pensiei. Deci, reținerea de către angajator a contribuțiilor sau impozitelor și neplata lor către buget este o problemă gravă a economiei românești. Dar se rezolvă printr-o lege care prevede pedeapsa cu închisoarea?

Pe de altă parte, veniturile bugetului provenind din contribuții de asigurări sociale sunt în creștere. Explicația oficială este că a crescut numărul locurilor de muncă. Nu se spune, însă, nimic despre companiile care rețin la sursă contribuțiile, dar nu le plătesc la stat.

Ministrul așteaptă semnături de la „victime“

Mai curios este că în ezitările sale, ministrul Teodorovici a avansat ideea că va strânge semnături din mediul de afaceri în susținerea proiectului de lege, afirmând chiar că va aștepta să ajungă la 10.000 de semnături.

Este un exemplu tipic de inadecvare. Adică, ministrul finanțelor se poate gândi că antreprenorii vor dori să semneze, ca, apoi, să meargă la închisoare. Eugen Teodorovici nu pare conștient că oamenii de afaceri nu vor susține niciodată și nu vor semna pentru un proiect de lege ambiguu, scris defectuos și care le poate deschide drumul către închisoare. Trebuie să nu înțelegi chiar nimic din mediul de afaceri dacă te aștepți să primești 10.000 de semnături de susținere din partea celor pe care vrei să îi pedepsești cu închisoare.  ■


Cine susține proiectul și din ce motive

Foto: Agerpres

Cineva susține acest proiect. Tacit. Este vorba despre pătura bugetară care nu a lucrat nicio zi în sectorul privat, care nu a avut niciodată, niciun proiect antreprenorial care să îi facă să plătească măcar un salariu pentru un angajat. Este zona aceea bugetară pentru care contribuțiile sociale sunt plătite totdeauna la timp, dar din buzunarul statului. Pentru că statul este obligatoriu să aibă bani să le plătească salariile, pensiile și contribuțiile aferente. În ochii acestei pături bugetare, sectorul privat are o singură și importantă menire: să plătească la timp taxele și impozitele către buget, pentru ca ei să își poată lua salariile. Este un bazin electoral clar al PSD și de aceea inițiativa ministrului Teodorovici pare să aibă legătură și cu apropiatele campanii electorale. Dar este ironic să te adresezi cu un proiect de lege bugetarilor și să dorești să strângi semnături de susținere din sectorul privat.

Nu este clar dacă acest proiect va ajunge lege. Guvernarea din ultimii doi ani și jumătate s-a caracterizat prin proiecte lansate și retrase, deci este posibil ca și acest proiect, în fața reacțiilor opiniei publice, să fie amortizat. Mai ales că inițiatorul, ministrul Teodorovici, a făcut o jumătate de pas în spate. Chiar dacă nu va mai ajunge să fie votat de Parlament, acest proiect este relevant. Cum se spune, intenția contează. Iar bunele intenții (de a face ordine în plata taxelor, impozitelor și contribuțiilor sociale) însoțesc, uneori, drumul spre iad.


LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele