La sfârșitul verii lui 2018, Gabriela Firea se afla în conflict deschis cu liderul partidului și pierdea spectaculos în fața inamicilor săi din PSD la votul pe tema demiterii lui Carmen Dan, o propunere “revoluționară” care îi și aparținuse.

Cu un singur vot pentru, al ei, Firea începea la vremea respectivă să deguste eșecul răsunător al tentativei de a-și umfla influența în PSD.
Apoi au urmat și alte episoade similare, culiminând cu situația nefericită în care se găsește azi, deși Liviu Dragnea a dispărut între timp din peisaj.

“Nu știu dacă mai candidez, dacă voi candida, este opțiunea PSD dacă va vota să nu să mă mai susțină. Pot să candidez independentă”, spunea atunci Gabriela Firea, exagerat de încrezătoare în șansele ei de a ataca Primăria Capitalei pentru încă un mandat.
Apoi lucrurile au luat-o razna pe toate planurile – și cel de partid, și cel de la primărie.

Dintre social-democrații care au început dizidența la Dragnea din pur oportunism, Firea a rămas probabil cu buza cea mai umflată. Ecaterina Andronescu, de pildă, și-a negociat atât de bine mea culpa încât a fost cooptată în Guvern.

Iar dintre cei care s-au grăbit să se cațere pe valul schimbării post-Dragnea tot Firea s-a numărat printre primii carora le-a devenit mai aproape fundul mării. 

De dragul simetriei, exemplul în oglindă care i se potrivește Gabrielei Firea este și aici tot cel al Ecaterinei Andronescu, care s-a simțit suficient de stăpână pe situație încât să-și fi permis din când în când luxul de a se visa cu voce tare candidat la prezidențiale.
Pentru Firea, în schimb, drumul începe să se închidă definitiv.

Relația sa cu actuala garnitură de conducere concentrată în jurul Vioricăi Dancilă este în esență una destul de proastă.

Și nici nu ar fi putut fi altfel în condițiile în care toate au legătură directă cu prestația ca primar a Gabrielei Firea.
Viorica Dancilă a fost o țintă predilectă a acesteia în perioada în care îl ataca pe Dragnea și când ataca Guvernul pentru lipsa lor de implicare în rezolvarea problemelor Bucureștiului.
Ca și cum primarul ar fi cel mult un asistat social.

Dancilă nu are niciun motiv să uite și să ierte cu atât mai mult cu cât, măcar ca locuitor al Bucureștiului, premierul înțelege perfect că primarul partidului pe care îl conduce va fi o piatră de moară la următoarele locale de la  Capitală.

Falimentul municipalității, recunoscut chiar de Firea, lipsa oricărui proiect în acești trei ani, superba tentație de a pune în cârca Palatului Victoria propriile nerealizări sunt singurele urme lăsate de Gabriela Firea.

Într-o capitală cu șapte primari roșii, dar în care la ultimele alegeri, cele europarlamentare, oamenii au votat masiv anti-PSD, numai o vocație suicidală i-ar face pe social-democrați să mizeze orbește pe un cal mort.

Și se vede treaba că PSD încearcă să lase în spate o asemenea vocație (cel puțin la București, în rest n-au nicio tresărire). 
Firea nu joacă niciun rol la Congresul PSD, iar congresul a fost pus într-un moment în care primarul Capitalei nu are pur și simplu ce pune pe masă.

Este probabil primul semn solid că Firea e irelevantă pentru jocurile acestui partid pe care dezastrul lăsat în urmă de Liviu Dragnea îl obligă să o lase mai ușor cu aspirațiile de a câștiga prezidențialele, dar să se concentreze masiv pe un scor bun la viitoarele locale, pentru a-și maximiza șansele la parlamentare.

Dar la locale Firea cu ce să-i ajute pe colegii din PSD?
Cu realizările? N-are cum.

Cu o retragere din cursă? Cel mai probabil.

La Congresul PSD de sâmbătă se deschid șansele spre acest orizont.

Ce va face Firea? Este irelevant… deși un tandem de tipul președinte-premier, cu Pandele-consortul în prima ipostază parcă ar mai da culoare jocului politic pestriț de la București.