Un deficit uriaș și o problemă ascunsă

5 minute de lectură

Deficitul comercial pe primele patru luni ale anului a crescut cu 36%, față de aceeași perioadă a anului trecut. Doar cifra de creștere ar trebui să îi îngrijoreze profund pe membrii guvernului care se ocupă de economie. Nu vedem niciun semn, în acest sens. Dacă nu cumva dezbaterile aprinse pe marginea temei privind restructurarea aparatului bugetar, apariția și dispariția unor documente care atestă sensibilitatea bugetară, retractările și confirmările pe marginea acestei teme reprezintă chiar preocupări indirecte legate de mersul economiei,

Așadar, deficitul comercial își continuă marșul. Datele deficitului de balanță comercială sunt destul de sugestive. Creșterea deficitului nu poate fi pusă pe seama exporturilor. Ele continuă să performeze, în primele patru luni ale anului 2019 exporturile au crescut cu 3,8%, față de anul trecut, ajungând la aproximativ 23 de miliarde de euro. Nu este o cifră deloc de neglijat și reflectă poziția României pe lanțul de valoare internațional. Adică, marii exportatori rămân companiile multinaționale, care produc în România cu mai multă sau mai puțină valoare adăugată și care echilibrează balanța comercială.

Deși, nu trebuie uitat, de exemplu, că producția modelului Sandero, de la Mioveni, a fost realizată sută la sută în România, de la cercetare, la piese și subansamble. Ceea ce, pentru o economie aflată de câțiva ani în căutarea schimbării de structură economică, este o realizare importantă.

O economie cu valoare adăugată mai mare este o dorință mai veche a guvernelor. Chiar și actualul program de guvernare are la loc de cinste dezideratul schimbării de structură a economiei. Doar că mijloacele prin care se poate atinge acest obiectiv nu sunt realiste. Astfel, una din căi este văzută creșterea salariilor, adică a salariului minim, pentru mediul privat, concomitent cu creșterea salariilor bugetare. Doar că forțarea creșterii salariilor nu este suficientă pentru schimbarea structurii economiei. Mai trebuie să vină și investitori care să producă pentru economia 4.0 sau cei prezenți să își adapteze producția. Din acest punct de vedere, creșterea abruptă a salariilor s-ar putea chiar să încurce schimbarea structurii economice și nu să o încurajeze.

Deci, companiile românești, cele mai multe cu capital străin, oferă exporturi în creștere. Dar, deficitul este cauzat de creșterea importurilor. Exporturile au crescut în primele patru luni ale acestui an cu 3,8%, iar importurile, cu 8,3%, până la 28,1 miliarde de euro. Din acest motiv, ideea, explicată tot mai des, este aceea că creșterea economică și creșterile de salarii și de pensii au fost folosite de economiile din care România a importat mi mult. Cu alte cuvinte, România a finanțat locuri de muncă și profitul companiilor din alte economii europene. Nu este o tragedie. Nicio economie europeană nu este închisă, autarhică, dimpotrivă, toate sunt deschise (conform principiilor tratatelor europene), ajungându-se la piața comună mult-dorită.

Din acest punct de vedere, economiile europene se află într-o competiție, o concurență care este în favoarea consumatorului european, care poate alege de pe raftul magazinului de unde își face cumpărăturile produsul care i se pare cel mai potrivit din punctul de vedere al raportului calitate-preț.

Consumatorul este avantajat, unele state au probleme de balanță comercială, precum România. În acest context, fiecare economie europeană încearcă să devină cât mai competitivă. Fie prin subvenții acordate unor industrii, fie prin diverse facilități regionale care doresc să impulsioneze dezvoltarea. Modelul polonez, de exemplu, invocat în România din diverse motive, utilizează facilități fiscale pentru investitori, în funcție de regiunea în care aceștia decid să funcționeze. Este un model care poate fi luat în discuție și în România, dar în cu totul alți termeni decât cei avansați de liderii PSD în recenta campanie electorală, atunci când au propus ca guvernul să aloce oricărei familii din regiunea de nord-est a României, un ajutor nerambursabil de 40.000 lei pentru dotarea gospodăriilor. Acestea nu sunt facilități fiscale sau subvenții, ci pur și simplu idei populiste.

Problema economiei românești este că nivelul crescut al cererii a mărit importurile dintr-un motiv simplu: economia locală nu a putut să satisfacă trecerea la un alt nivel al consumului. Este un fenomen pe care România l-a mai trăit în anii 2007-2008, atunci când boom-ul s-a consumat tot prin creșterea importurilor. Acum, excedentul obținut de industria auto, 706 milioane de euro, este risipit la nivelul balanței comerciale, de către deficitul realizat de sectorul de produse agroalimentare, de 860 de milioane de euro.

Trebuie remarcat că mai sunt puține ramuri care mai înregistrează excedent, cu excepția industriei auto și a produselor manufacturate, sector care definește lohnul, mai sunt, cu sume mici, băuturile și produsele din tutun. Ceea ce arată chingile în care este strânsă economia românească în materie de competitivitate.

Deficitul cel mai mare, care devine deja structural, este cel al produselor chimice, care a strâns deja în primele patru luni un deficit comercial de 2,7 miliarde de euro. Dar, în acest domeniu, este o poveste fără sfârșit, la care statul pare că asistă de ani de zile fără reacție.

Deficitul comercial este doar vârful aisbergului. Partea mai puțin vizibilă este structura economiei și performanța ei în raport cu competitorii. De aici trebuie plecată discuția despre deficitul comercial.     

Constantin Rudnițchi
Constantin Rudnițchi are o experiență de 28 de ani în presa scrisă, audio și TV ca jurnalist, moderator și realizator de emisiuni. A fost redactor-șef adjunct la revista „Capital”, redactor-șef al revistei economice „Bilanț” și al revistei „Economistul”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele