Fiscul se adaptează, mai lent, la Europa

Adoptarea sa se face cu o întârziere de peste o lună față de termenul-limită până la care măsurile prevăzute de directivă ar fi trebuit aplicate. Prezenta directivă se aplică tuturor contribuabililor care datorează impozite pe venit și pe capital reglementate de tratate fiscale bilaterale și de Convenția de arbitraj a Uniunii.

Ministerul Finanțelor Publice a lansat în dezbatere publică, vineri, 26 iulie 2019, proiectul de ordonanță a guvernului (OG) pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin documentul amintit, Titlul IX din Codul de procedură fiscală va fi redenumit, transformându-se în Soluționarea litigiilor fiscale generate de interpretarea și aplicarea acordurilor și convențiilor care prevăd evitarea/eliminarea dublei impuneri, iar în cuprinsul său va fi introdus un nou capitol care va reglementa „Procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri în baza Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană” pe parcursul articolelor 283 indice 1 – art. 283 indice 19.

Capitolul nou introdus transpune prevederile Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană. România avea obligația transpunerii respectivei directive până la data de 30 iunie 2019, precum și obligaţia de a comunica Comisiei Europene textul acestor măsuri, ţinând cont că statele membre trebuie să aplice măsurile respective de la data de 1 iulie 2019. Orice întârziere a autorităților române poate conduce la declanșarea acțiunii de neîndeplinire a obligațiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru evitarea impunerii sancțiunilor împotriva României conform art.260 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la faptul că România nu și-a îndeplinit obligația de a comunica măsurile de transpunere a unei directive. Amenzile pe care România le-ar putea încasa pentru netranspunerea directivei se ridică la minimum 1.592.000 de euro, cât și penalități cu titlu cominatoriu între 1.925 şi 115.506 euro/zi.

În luna octombrie 2017 a fost adoptată Directiva 2017/1852/UE a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană, act menit să creeze un cadru armonizat și transparent pentru soluționarea litigiilor fiscale și astfel să ofere beneficii tuturor contribuabililor.

Potrivit acestui act normativ, soluționarea litigiilor trebuie să se aplice în situații diferite de interpretare și aplicare a tratatelor fiscale bilaterale și a Convenției de arbitraj a Uniunii, în special în situații diferite de interpretare și aplicare care conduc la dubla impozitare. Acest lucru urmează să se realizeze printr-o procedură în cadrul căreia, ca prim pas, cazul să fie transmis autorităților fiscale din statele membre vizate în vederea soluționării litigiului prin procedura de acord amiabil. În acest context, statele membre sunt încurajate să utilizeze mijloace alternative de soluționare a litigiilor, fără caracter obligatoriu, cum ar fi medierea sau concilierea, pe parcursul ultimelor etape ale perioadei procedurii de acord amiabil.

Dacă nu se ajunge la un acord amiabil într-un anumit interval de timp, cazul urmează să fie supus unei proceduri de soluționare a litigiilor, fie prin structuri ad-hoc, fie prin structuri cu un caracter mai mult sau mai puțin permanent. Astfel, procedurile de soluționare a litigiilor se concretizează prin intermediul unei comisii consultative, alcătuite atât din reprezentanți ai autorităților fiscale în cauză, cât și din personalități independente, sau prin intermediul unei comisii de soluționare alternativă a litigiilor (aceasta din urmă asigurând flexibilitatea în alegerea metodei de soluționare a litigiilor).

De asemenea, după caz, statele membre ar putea alege, prin acord bilateral, să utilizeze orice altă procedură de soluționare a litigiilor pentru soluționarea litigiului cu efect obligatoriu, cum ar fi procedura de arbitraj cu ofertă finală – final offer arbitration (cunoscută și sub numele de arbitraj cu cea mai bună ofertă finală – last best offer arbitration).

Autoritățile fiscale trebuie să ia o decizie finală obligatorie ținând cont de avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

Prin urmare, mecanismul îmbunătățit de soluționare a litigiilor prevăzut de Directiva 2017/1852 se bazează pe sistemele existente în Uniune, inclusiv pe Convenția de arbitraj a Uniunii, însă domeniul de aplicare al acesteia este mai extins decât cel al Convenției de arbitraj a Uniunii, care se limitează la litigiile privind prețurile de transfer și atribuirea profiturilor către sediile permanente.

Prezenta directivă se aplică tuturor contribuabililor care datorează impozite pe venit și pe capital reglementate de tratate fiscale bilaterale și de Convenția de arbitraj a Uniunii.

În ceea ce priveşte persoanele fizice, microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, directiva prevede o sarcină administrativă mai redusă atunci când apelează la procedura de soluționare a litigiilor.

În prezent, situațiile în care statele membre ale Uniunii Europene interpretează sau aplică diferit dispozițiile acordurilor și convențiilor fiscale bilaterale, inclusiv ale Convenției privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/CEE) (denumită în continuare „Convenția de arbitraj a Uniunii”), pot crea obstacole fiscale importante pentru societățile comerciale care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier. Aceste aspecte creează o sarcină fiscală excesivă pentru societățile comerciale și pot să perturbe activitatea economică și să genereze probleme de eficacitate, având în același timp un impact negativ asupra investițiilor transfrontaliere și a creșterii economice.

Totodată, mecanismele prevăzute în prezent în tratatele fiscale bilaterale și în Convenția de arbitraj a Uniunii pot să nu asigure soluționarea eficace a unor astfel de litigii, în timp util, în toate cazurile. Exercițiul de monitorizare desfășurat în cadrul implementării Convenției de arbitraj a Uniunii a evidențiat o serie de deficiențe importante, în special în ceea ce privește accesul la procedură și durata și încheierea efectivă a acesteia.

Cele de mai sus constituie motive pentru care este necesar să existe, în cadrul Uniunii Europene, mecanisme care să facă posibilă soluționarea eficace a litigiilor legate de interpretarea și aplicarea tratatelor fiscale bilaterale și a Convenției de arbitraj a Uniunii și, în special, a litigiilor care conduc la o dublă impunere.

Astfel, pentru a garanta securitatea juridică și un mediu economic favorabil investițiilor, precum şi pentru a obține sisteme de impozitare echitabile și eficiente în Uniunea Europeană, a fost adoptată Directiva 2017/1852/UE a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană, urmărindu-se astfel a se introduce un cadru funcțional și eficient de soluționare a litigiilor fiscale.