Referendumul pentru familie a fost respins cu indiferență de electorat. Considerat inutil, artificial și chiar periculos de subversiv, referendumul a eșuat cu un scor de 21% de votanți, mult sub limita necesară validării.

Proiectul legislativ își propunea revizuirea articolului 48 din Constituție, în sensul că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat și o femeie, și nu între soți, așa cum este în prezent prevăzut în legea fundamentală.

La referendumul pentru redefinirea familiei au votat doar o cincime dintre alegători, potrivit statisticilor finale ale Biroului Electoral Central.

Cifrele descriu însă și o indiferență a electoratului față de temele propuse de clasa politică aflată la putere. Inițiativa, deși lansată ca una cetățenească, a fost asumată de partidele de la putere, dar și de liberali, prin semnătura de susținere acordată demersului. Ulterior, liberalii s-au delimitat, făcând recomandarea ca votul să fie exprimat prin raportare la propria conștiință. Votul favorabil a fost confiscat de partidele din spectrul puterii prin asumări fățișe, pentru ca, după eșecul referendumului, aceiași susținători să se delimiteze prin vocea liderilor coaliției.

S-a spus că este un eșec, a fost numit indiferendum – marcă a apatiei electoratului – în ciuda efortului autorităților de a-i da greutate fie și prin acordarea a două zile de vot, dincolo de asumarea fățișă prin afișe care în teritoriu purtau sigla PSD. De altfel, discursul dublu al PSD, care pe de o parte afirma în exterior, prin vocea premierului Dăncilă, că PSD nu se implică direct în susținerea referendumului, iar în țară a căutat să extragă capital politic din susținerea sa, a fost criticat atât de opoziție, cât și în forul european în care Dăncilă s-a exprimat.

O parte dintre liderii de opinie au criticat inițiativa, considerând-o inutilă și costisitoare. Ei argumentau că infrastructura din România lasă de dorit, iar spitalele și școlile strigă după modernizare, așa încât suma alocată pentru organizarea referendumului, de 163,7 milioane de lei, este o cheltuială pe care statul nu și-o permite. Din acest total, au fost recuperați 7.500 de lei, din amenzi date de polițiști și jandarmi unor votanți, a anunțat Ministerul de Interne pentru a diminua impactul negativ al sumei puse la bătaie pentru organizarea referendumului.

Mașina de vot PSD nu a funcționat

Eficientă în alte scrutine, cel puțin prin mobilizare, mașina de vot a PSD nu a funcționat la referendumul pentru familie. Controlată de baronii locali, de astă dată s-a dovedit ineficientă. Inevitabil, a apărut ipoteza că șefii locali ai PSD nu au mai vrut să vină în întâmpinarea liderului de la centru – un exercițiu de trădare indirectă. Liviu Dragnea a susținut până în ultima clipă atât referendumul, cât și tema propusă de el, spunând că rezultatul ar fi un „moment de cotitură” pentru România. Contestatarii săi au profitat de moment pentru a-i imputa ulterior eșecul. Primul care a reacționat a fost primarul Sectorului 3 din Capitală, Robert Negoiță, de altfel sectorul unde s-a înregistrat cea mai mică prezență la vot. El spune că rezultatul de la referendum probează însăși incapacitatea lui Dragnea de a fi lider câtă vreme nu este urmat de cetățeni în proiectele pe care le susține.

Biserica Ortodoxă: politizarea și ambiguitatea, cauzele eșecului

N-a trecut mult și chiar Biserica Ortodoxă, susținătoare ferventă a referendumului și implicată direct prin mesaje de susținere adresate enoriașilor săi și care până mai deunăzi îl declara „vrednic” pe Dragnea, a transmis, prin vocea purtătorului de cuvânt Vasile Bănescu, același lucru. Bănescu a spus că două elemente au fost cele care ar fi dus la eșecul referendumului și al temei sale: ambiguitatea formulării de pe buletinul de vot și asocierea cu personajul politic Dragnea.

„Biserica Ortodoxă a primit această veste cu anumită mâhnire. Trebuie acum să analizăm cauzele eșecului. În primul rând, referendumul a fost amânat, discutat și rediscutat timp de 3 ani, timp în care tema a fost demonetizată și discreditată. În spațiul mediatic tema nu a fost bine primită și nici comentată cu maximă obiectivitate”, a mai spus purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române. Întrebat cine e de vină pentru eșec, Bănescu a spus că „organizatorii referendumului au fost autoritățile. Inițiatorii au fost Coaliția pentru Familie, nu biserica a fost nici inițiatoarea și nici organizatoarea referendumului. Dar dacă mă întrebați de vinovați, nu cred că trebuie să căutam vinovați punctuali, ci cauze: politizarea, asocierea cu un anumit personaj politic și întrebarea care a avut un grad de neclaritate.”

Vocile contestatarilor lui Dragnea nu au fost însă foarte puternice, cu excepția lui Negoiță, poate și pentru că parte dintre reproșuri și-au pierdut forța în contestările interne aduse cu ceva vreme în urmă în Comitetul Executiv al PSD. Momentul referendumului a fost atins doar tangențial de contestatarii săi. Ceea ce s-a remarcat ulterior a fost cel mult o tentativă de delimitare de corpul mort al referendumului eșuat. Inclusiv din partea lui Dragnea, care și-a delegat atribuțiile de șef al Camerei Deputaților și a refuzat orice apariție publică. A doua zi după referendum începea apelul în procesul în care a fost condamnat în primă instanță la trei ani și șase luni de închisoare.

Revoltă în PNL: Orban, #ajunge!

La nici o oră de la închiderea urnelor, președintele PNL Ludovic Orban a fost contestat de o seamă de lideri ai partidului, cu preponderență din fosta zonă USR, care au scris un mesaj demolator la adresa sa, perpetuat de pe o pagină de Facebook pe alta, sub hashtagul #ajunge. Profund cunoscător al vieții de partid, Theodor Paleologu, exclus în 2016 din PNL, pe vremea când partidul era condus de Alina Gorghiu și de Vasile Blaga, a calificat gestul foștilor săi colegi ca o „comicărie”. Paleologu a declarat într-un interviu acordat Reporter Global că gestul contestatarilor lui Orban este prin excelență ipocrit pentru că mare parte dintre cei care-l contestă pe Orban, profitând de eșecul referendumului, sunt chiar autorii „dezastrului PNL”.

Alina Gorghiu, fost președinte al PNL, Cezar Preda, Adriana Săftoiu, Cătălin Predoiu, Mara Calista, Iulia Scântei au rostogolit pe propriile pagini de Facebook același mesaj: „Conducerea PNL a aruncat partidul într-o nouă aventură și către un nou eșec politic, care ne-a rupt de 70% din electoratul liberal. Conducerea PNL nu unește, ci dezbină. Nu modernizează, ci propune o politica retrogradă. #ajunge” Mesaje de contestare mai elaborate au lansat Mihai Voicu și Ovidiu Raețchi.

Întrunită în ședință de urgență a doua zi, conducerea PNL a decis să nu fie sancționat niciunul dintre autorii mesajului, care, de altfel, nu au fost prezenți la ședință. În schimb, s-a decis ca, pe viitor, să fie aplicat statutul partidului care cere sancționarea celor care critică partidul înainte de a supune obiecțiile lor forurilor interne.

Tot Paleologu este cel care explică faptul că, prin apartenența sa la Partidul Popular European, PNL nu avea cum respinge o temă care se încadrează în doctrina și valorile tuturor partidelor care fac parte din PPE. El amintește însă că susținătoare a demersului Coaliției pentru Familie a fost chiar Alina Gorghiu, pe vremea când era președinte, acum contestatară a liderului PNL.

La rândul său, într-un interviu acordat pentru Reporter Global, Ludovic Orban a calificat gestul colegilor săi ca un „serviciu adus PSD” și a explicat că PNL a fost singurul partid care le-a dat ocazia membrilor și simpatizanților săi să voteze după cum le dictează conștiința, refuzând să confiște și valul popular de simpatie față de o temă care părea a fi una de succes, dar și beneficiile electorale date de boicotarea referendumului.

USR câștigă prin claritate și organizare

S-a spus despre partidele care au boicotat referendumul că sunt marii învingători ai eșecului. Dacă partidele mari au marcat pierderi de imagine după eșecul referendumului, Uniunea Salvați România (USR) și-a consolidat imaginea după ce s-a poziționat ofensiv împotriva referendumului și partidelor care l-au susținut. USR a arătat claritate în deciziile politice, determinare și, mai ales, capacitate de a se organiza, spulberând mitul partidului fără structuri teritoriale. Ofensiva USR a fost posibilă pentru că, în urmă cu un an, și-a asumat trecerea temei referendumului prin propriul filtru de partid. Ocazie cu care USR a avut de gestionat propria sa situație de criză, soldată cu demisia președintelui fondator Nicușor Dan și cu alegerea unei noi conduceri care s-a poziționat manifest împotriva inițiativei CpF. Eșecul referendumului a fost salutat de liderii USR ca o veritabilă victorie. Voci lucide, ca a lui Theodor Paleologu, spun că, de fapt, nu există victorie fără procente, fără vot afirmat explicit de partea vreunui partid. Într-un interviu acordat pentru Reporter Global, Paleologu, exclus în 2016 din PNL din cauza vocii sale critice la adresa conducerii de atunci a partidului, spune că, de fapt, nu există nici învinși și nici învingători, că tema referendumului a fost respinsă ca un corpuscul străin de societatea care are alte preocupări și cu totul alte suferințe, mai ales că tema a fost preluată artificial din exterior, fără o aplicare la problemele reale ale României și ale cetățenilor săi. Tot de suferințe vorbește și președintele USR Dan Barna, care a relatat, într-un interviu acordat pentru Reporter Global, experiența colegilor săi implicați în monitorizarea votului. Și care, spune el, au găsit o Românie săracă, scufundată în mizerie și sărăcie, ai cărei votanți au refuzat să bată drumurile noroioase de țară ca să voteze, cum spune el, pentru „o prostie” care nu le schimbă cu nimic situația, care nu le aduce nimic bun.

Victoria de facto a USR este însă alta: a reușit să mobilizeze 12.000 de voluntari în secțiile de votare, ceea ce, spune liderul USR, le-ar fi creat mari probleme celor care, din partea forțelor puterii, ar fi încercat să fraudeze votul. Prin monitorizarea votului, confirmată de rezultatele Biroului Electoral Central, USR a făcut un exercițiu extrem de util pentru alegerile viitoare, când beneficiul va fi cuantificat în voturi pentru partid. USR și-a probat astfel capacitatea organizatorică, infirmând reproșurile pe care i le-au adus contestatarii săi, mai spune liderul USR.

Cioloș, învingător fără luptă

Tot de partea boicotului s-au aflat și formațiunea lui Dacian Cioloș, România Împreună, și nou lansatul Demos, care și-au asumat riscul de a pune la bătaie o imagine în construcție în condițiile în care majoritatea covârșitoare părea a fi de partea referendumului. Tot ei au riscat să-și atragă anatema BOR, care s-a implicat activ în susținerea referendumului, dar și a canalelor media care i-au asociat imaginii de promotori ai adopției de copii de către homosexuali și chiar a legalizării zoofiliei.

Klaus Iohannis, atitudine ezitantă

O atitudine care a riscat comentarii și evaluări negative a avut președintele Klaus Iohannis. Care a anunțat că va vota, dând de înțeles că îl obligă conștiința civică, dar s-a afirmat explicit împotriva temei false a referendumului. De altfel, el a făcut un gest cu valoare mai mult simbolică: votul său s-a lăsat așteptat până înainte de închiderea urnelor, la orele târzii ale serii, în a doua zi de vot, pentru a bifa demersul civic, dar pentru a-și arăta, astfel, lipsa de susținere față de tema propusă și gestionată de partidele de la putere. El a refuzat să facă orice declarație după exercitarea votului.

Statistica unui eșec

Numărul total al persoanelor care s-au prezentat la urne a fost de 3.857.308. Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA” a fost de 3.531.732 (91,56% din numărul participanților), numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „NU” – 249.412 (6,47%), iar numărul voturilor nule – 76.111 (1,97%). Numărul persoanelor înscrise în lista pentru referendumul de revizuire a Constituției, organizat în 6 și 7 octombrie, a fost de 18.260.281. Până la urmă, aproape o cincime dintre români cu drept de vot (19%) s-au exprimat în favoarea rescrierii textului constituțional care definește familia.