Ediția tipărită | Internațional
9 august 2018 | BARRY

VACANȚA de vară tocmai a început, dar e o dimineață foarte agitată la Școala Primară Cadoxton din Barry, un oraș industrial din Țara Galilor. Acolo se organizează un program de vară pentru copiii nevoiași, cu mese și activități în timpul vacanțelor. Cei mici aleargă râzând și strigând spre cantina școlii, pentru micul dejun, în timp ce părinții lor pleacă, unii vizibil ușurați. La doar trei zile din vacanța școlară de șase săptămâni, o mamă încolțită spune că fiica ei de nouă ani i-a cerut deja de cinci ori să o ducă la bowling. Fără ajutorul școlii, spune ea, „ar fi șase săptămâni lungi și scumpe”.

În imaginația populară, vacanțele școlare de vară evocă imaginea unor explorări copilărești, lipsite de griji. Mulți părinți se bazează însă pe serviciile din timpul anului pe care școlile le oferă copiilor lor, precum mesele și supravegherea. Odată venită vacanța, se pot trezi brusc că agenda și bugetele sunt sub presiune. Cercetătorii mai spun și că vacanța cea lungă impietează adesea asupra procesului de învățare al copiilor și că cei din mediile mai sărace sunt cei mai afectați.

Marea majoritate a calendarelor școlare din lume includ vacanțe de vară. Lungimea lor variază de la 3 săptămâni, în Coreea de Sud, la 3 luni, în America, Italia și Letonia. Originile vacanțelor se pierd în secolul XIX. Credința populară este că ele provin din trecutul agrar al Occidentului, când familiile aveau nevoie de copii pentru a-i ajuta pe câmp în timpul verii; dar mulți istorici consideră că dovezile în acest sens sunt subțiri.

(…)

Citeşte articolul integral în limba română în numărul 11/ 17 – 23 august 2018 al revistei “Reporter Global”, paginile 26-27.

Acest articol a apărut în secțiunea Internațional a ediției tipărite a The Economist sub titlul „School’s out”