Anul trecut, jurnaliștii de la o agenție internațională de presă măsurau inflația din Venezuela bând o cafea dimineața și o alta seara. Diferența de preț era baza de calcul a ratei inflației. Era, de altfel, o modalitate empirică de a estima inflația din Venezuela, pentru că, în ultimii trei ani, statistica oficială nu a mai raportat public acest indicator.
Era doar partea vizibilă a aisbergului numit criza economică. Scăderea prețului țițeiului din ultimii ani, politicieni cu un discurs naționalist, lipsit de sustenabilitate, și corupția au măcinat economia țării. În vremurile în care petrolul înregistra prețuri record, Hugo Chavez, președintele Venezuelei din acea perioadă, a lansat generoase programe sociale menite să reducă inegalitatea și sărăcia. Cifrele oficiale arată că în mandatele lui Chavez, din anul 1999 până în 2013, s-au construit două milioane de locuințe sociale. Administrația Chavez a introdus controlul prețurilor și al regimului de curs de schimb față de principalele valute. De asemenea, companiile energetice erau exclusiv de stat.
Numai că boomul prețului țițeiului s-a estompat, iar programele sociale au fost imposibil de susținut. Nicolas Maduro, succesorul lui Chavez (decedat în anul 2013) a avut ambiția nerealistă de a continua ambițioasele programe sociale. Numai că o economie măcinată de corupție și minată de schimbarea cotațiilor internaționale ale țițeiului a ajuns foarte rapid într-o situație complicată. Criza nu a întârziat și a lovit cu toată forța. Cetățenii Venezuelei au ajuns să câștige un salariu lunar de câțiva dolari și scenele în care oamenii căutau mâncare în tomberoanele de gunoi au devenit la ordinea zilei.
Maduro nu este singur. El se sprijină pe armată, mai exact pe un grup de generali numiți la conducerea a două companii de stat esențiale: cea de petrol și cea de distribuție a bunurilor alimentare. Din acest motiv, anul trecut, Statele Unite ale Americii au introdus o serie de sancțiuni Venezuelei, sancțiuni care au fost intensificate la începutul acestui an. Derularea afacerilor cu firme controlate direct sau indirect de 44 de oficiali venezueleni a fost interzisă. Pe listă se află chiar președintele Nicolas Maduro și o serie de generali apropiați ai acestuia. Oficial, Statele Unite au impus sancțiuni din motive legate de abuzuri de drept și de corupție.
În pofida crizei economice, Nicolas Maduro a câștigat, în luna mai a.c., un nou mandat de președinte pe o durată de șase ani. Alegerile au fost contestate, fără rezultat însă, dar există state, precum Brazilia, Chile, Canada sau Panama, care nu recunosc actualul guvern.
Recent, cu prilejul unei parade militare, președintele a fost ținta unui atentat realizat prin intermediul unor drone. Deși atentatul a eșuat, tentativa de asasinare a lui Maduro a devoalat situația politică ingrată în care se află președintele venezuelean.
A urmat „vinerea neagră”, în data de 18 august a.c. Este ziua în care Maduro a anunțat o denominare a monedei locale, adică o tăiere a cinci zerouri din vechea monedă. Noua monedă se numește bolivarul suveran sau „bolivarul tare” și înlocuiește bolivarul. Numai că demersul a debutat cu stângul, „bolivarul tare” înregistrând o devalorizare cu 95%. Nu este prima oară când Venezuela se confruntă cu un proces de devalorizare, dar niciodată nu a avut amplitudinea de săptămâna trecută. Înainte de denominare, un dolar valora 285.000 bolivari, după denominare un dolar a ajuns la 6 milioane de bolivari suverani. Pe piața „neagră”, cursul de schimb a fost și mai dezastruos, respectiv un dolar pentru 6,7 milioane de „bolivari tari”.
Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, „bolivarul tare” a fost legat de o criptomonedă, numită petro, introdusă anul acesta, în luna februarie. Petro este cotat la 60 de dolari, foarte aproape de cotația barilului de țiței, care este de 65 de dolari. Petro este o criptomonedă mult mai stabilă decât bolivarul, fiind garantată de rezervele de țiței, de stocul de aur și de cel de diamante. De fapt, petro este mai mult o monedă de export, pentru că nu se află la îndemâna cetățenilor din Venezuela.
Denominarea bolivarului și devalorizarea sa masivă a fost însoțită de creșterea salariului minim cu 3.500%, adică până la echivalentul a 30 de dolari pe lună. Totodată, taxa pe valoarea adăugată a fost majorată cu patru puncte procentuale, pentru creșterea veniturilor bugetare.
Experții autohtoni nu cred în planul economic al lui Maduro. Nici organismele financiare internaționale, Fondul Monetar Internațional estimând că inflația va ajunge, anul acesta, la 1.000.000%. O cifră care nu a mai fost atinsă decât de Germania în anul 1923 și de Zimbabwe la sfârșitul anilor 2000. Produsul intern brut al Venezuelei va scădea anul acesta cu aproximativ 18%, al treilea an consecutiv de contracție economică.
Venezuela are resurse enorme de țiței. Cele mai mari din lume. Dar la ce îi folosesc? Venezuela este, astăzi, un stat eșuat. Practic, fără monedă,
cu o inflație enormă, cu prăbușire economică și din care cetățenii emigrează în număr tot mai mare în țările vecine. Venezuela este exemplul perfect al unui stat care dispune de resurse naturale, dar care se prăbușește din cauza lipsei de democrație, a corupției și a abuzurilor. Eșecul Venezuelei ar trebui să fie studiu de caz pentru toate statele cu democrație fragilă și corupție la nivel înalt.