Protestul „vestelor galbene” aduce în prim-planul societății europene o serie de teme economice și sociale. Ele glisează de la scăderea puterii de cumpărare, până la situația socială diferită a oamenilor simpli, plătitori de taxe, față de statutul clasei politice. 

Dar, pentru că protestul a plecat de la nemulțumiri legate de prețul carburanților și de taxele aplicate asupra acestora, cotidianul Le Monde a răspuns unor întrebări-cheie. 

A crescut, în Franța, prețul carburanților? Da. Comparația pleacă din mai 2017, când prețul unui litru de benzină fără plumb era de 1,37 euro, iar cel al motorinei era de 1,21 euro. În octombrie a.c., prețurile carrburanților au ajuns la 1,56 euro, benzina, și 1,52 euro, motorina. 

A crescut prețul carburanților din cauza taxelor? Într-o oarecare măsură. Doar o treime din scumpire a fost rezultatul influenței taxelor. Taxele au influențat creșterea prețurilor carburanților în proporție de 34% și, respectiv, 37% din prețul benzinei și, respectiv, al motorinei. Restul reprezintă costul carburanților fără taxe, ceea ce înseamnă că scumpirea provine și de la creșterea taxelor, și de la costurile fără taxe. Aproape în mod egal, cu câte 19 și, respectiv, 31 de eurocenți. 

Motorina, taxată mai puțin decât benzina. Noua măsură vrea să echilibreze taxarea

De ce cresc taxele? Pentru că începând cu anul 2013, motorina a fost mai puțin taxată decât benzina, cu 20 de eurocenți. Această diferență de taxare a început deja să se reducă, astfel că în anul 2021 cei doi carburanți vor avea același procentaj al taxelor. 

De ce crește prețul carburanților fără taxe? Din ianuarie 2016, prețul țițeiului s-a dublat. În ianuarie 2016, un baril de țiței costa 30,69 dolari, iar în octombrie a.c. a ajuns la 81,3 dolari. Desigur, în noiembrie a.c. a început din nou să scadă, ajungând până aproape de 50 de dolari pentru un baril. Toate aceste fluctuații se simt în prețul la pompă. 

Există, însă, și calcule care raportează barilul de țiței la moneda euro, o valută care, se știe, a evoluat diferit față de dolar. Chiar și așa, prețul unui baril era în ianuarie 2016 de 16,5 euro, iar în octombrie 2018, de 70,8 euro. 

O afirmație des auzită este: motorina poluează mai puțin decât benzina. În principiu, este adevărat, pentru că o mașină diesel consumă mai puțin carburant, deci poluează mai puțin. Dar acest lucru nu este adevărat în ceea ce privește mașinile diesel vechi. Acestea emit mai multe noxe în aer și sunt responsabile, în Franța, pentru moartea a 48.000 de persoane anual. 

Structura prețului unui litru de carburant. Cât ia statul, cât câștigă companiile

Care este, până la urmă, structura de preț a unui litru de carburant? Calculele arată că prețul unui litru de carburant se formează astfel: prețul țițeiului brut reprezintă 30%, taxele – 60%, rata de profit a rafinăriei – 3% și rata de profit a distribuitorului – 7%. 

Cine încasează banii din taxele pe carburanți? Bugetul de stat primește 61%, bugetele locale (departamente și regiuni, în Franța) încasează 36%, iar 3% se alocă pentru infrastructură. 

Ce face statul cu banii colectați? În total, bugetul încasează 33,8 miliarde de euro, iar din aceste sume, 7,2 miliarde de euro sunt folosite direct pentru măsuri de protecția mediului. 

Este însă la fel de adevărat că, indirect, prin buget, statul poate susține măsuri de tranziție ecologică sau să construiască și să modernizeze proiecte de infrastructură. 

Noile mașini electrice nu poluează? Mașinile electrice au și ele defectele lor, în sensul că există o durată de viață pentru bateriile utilizate de mașini, iar energia folosită trebuie și ea produsă. În fine, specialiștii spun că toate mașinile poluează, prin aderența la șosele a pneurilor. 

Este, în Franța, prețul carburantului la un nivel maxim istoric? Nu. Din punctul de vedere al puterii de cumpărare, astăzi, o oră lucrată permite cumpărarea a șase litri de benzină, în timp ce în urmă cu 40 de ani, câștigul obținut pentru o oră de muncă era echivalentul a numai trei litri de benzină. 

Franța, pe locul al șaselea în UE, în funcție de prețul carburantului

Totodată, la nivel european, Franța se situează între statele cu cele mai mari prețuri ale benzinei, fiind totuși devansată de alte cinci țări. Respectiv, Italia – 1,56 euro pentru un litru de benzină, Olanda – 1,55 euro, Grecia – 1,53 euro, Danemarca – 1,49 euro, Portugalia – 1,48 euro și apoi Franța cu 1,47 euro. Ar mai trebui menționat prețul unui litru de benzină în Germania, care este de 1,34, și faptul că statele europene în care benzina este cea mai ieftină sunt: Bulgaria – 1,06 euro, Polonia – 1,09 euro și România – 1,11 euro. În ceea ce privește taxele, în toate statele europene procentajul taxelor este între 40% și 60% din prețul unui litru de carburant. 

Dincolo de rațiunile strict economice, în mișcarea „Vestelor galbene” se caută și explicații sociologice. Se pleacă de la observația că spre deosebire de anii ’90, atunci când manifestațiile împotriva prețului carburanților erau derulate la inițiativa sindicatelor din sectorul de transporturi, acum motorul revoltei este de tip civic, derulat prin rețelele sociale. Participanții se distanțează de organizațiile sindicale și politice, deși în ultima perioadă în media franceză se vorbește tot mai mult despre o mobilizare a partidelor de extremă dreaptă și stângă.

Francezii compară „Vestele galbene” cu „Jacqueria” din secolul al XIV-lea

Unii sociologi francezi fac deja comparații cu istoria, mai exact cu mișcarea numită „Jacqueria”, o revoltă a țăranilor împotriva nobililor, din secolul al XIV-lea. Asemănările sunt, printre altele, că „Vestele galbene” au mobilizat o parte a populației rurale. Totodată, protestele „Vestelor galbene” sunt considerate o mișcare care s-a transformat din nemulțumiri legate de taxe și de prețul combustibililor spre teme sociale precum lupta cu elitele, sentimentul unei bătălii a celor mici contra celor mari, a poporului contra clasei politice. În același timp, mișcarea „Vestelor galbene” a coagulat clase sociale diferite, precum salariații cu venituri mici sau medii cu micii întreprinzători. 

O revoltă împotriva taxelor, elitelor politice și calității vieții

Prețul carburantului nu pare a fi decât un declanșator al unei revolte împotriva taxelor. Există ideea că oamenii de afaceri cu venituri mari scapă fără să plătească mare lucru, în timp ce populația cu venituri mici sau medii achită o factură tot mai mare. Impresia ar putea fi accentuată de o serie de scandaluri fiscale, în frunte cu „Panama papers”, dar se uită că în Franța există o taxă de solidaritate aplicată asupra averilor mari. 

Pe de altă parte, există nemulțumiri legate de prestațiile publice pe care cetățenii le primesc în contul impozitelor, taxelor și contribuțiilor plătite. Există studii care arată că serviciile publice s-au degradat în unele zone ale Franței, în sensul că au fost închise unele tribunale, spitale, sedii ale trezoreriei sau secții de poliție. În schimb, taxele și impozitele par a asigura o viață de lux elitelor politice. 

În esență, mișcarea „Vestelor galbene” nu este considerată una împotriva statului. Francezii rămân atașați de serviciile publice și de modelul de asistență socială, nu este o mișcare de tip libertarian, care să pledeze pentru statul minimal, așa cum s-a întâmplat în Statele Unite în anii de criză, 2008-2010. „Vestele galbene” vor să arate mai degrabă diferența de nivel de trai între cetățenii simpli și elita politică.

Datele statistice indică, într-adevăr, o ușoară scădere a puterii de cumpărare în primul trimestru al acestui an, cu 0,5% față de trimestrul al patrulea al anului trecut. Cauzele sunt reinflamarea inflației și un nivel destul de mare al ratei șomajului, 8,9%.