Vești bune: producția industrială se va contracta doar în acest an

19
12 minute de lectură

În 2020 și 2021 industria românească va crește cu 2,8-3%, comparativ cu anii anteriori, existând însă și ramuri industriale unde expansiunea se va face cu ritmuri de 10-12% pe an.

Foto: Getty Images / Guliver

Pentru 2019, Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) estimează o contribuție negativă, de 0,3 puncte procentuale, a industriei la creșterea PIB de 4%, după ce în 2018, aceeași ramură a economiei naționale contribuia la expansiunea PIB de 4,1% cu un punct procentual (adică un sfert din creșterea economiei românești din anul anterior a fost dată de industrie). Altfel, spus, dacă activitatea industriei românești nu ar cunoaște în 2019 o contracție de 0,3% față de 2018, creșterea PIB-ului României ar fi putut fi în acest an de 4,3%, conform calculelor CNSP. Totuși, pentru următorii ani – 2020 și 2021 – contribuția industriei la creșterea PIB va reintra în teritoriul pozitiv, aportul său la expansiunea economiei românești urmând a se cifra la 0,7 puncte procentuale, conform datelor furnizate de instituția menționată. Calculele au în vedere o probabilă îmbunătățire a contextului european, în condițiile în care, până acum, încetinirea creșterii economice în UE28 și în special în economia germană constituia un factor important de îngrijorare pentru actorii din industria locală: „Prognoza ia în considerare o ușoară ameliorare a contextului internațional, care se reflectă, ca și în cazul prognozei de toamnă a Comisiei Europene, într-o îmbunătățire a perspectivelor de creștere globală, de la 2,9% în 2019 la 3,0% și 3,1% în 2020 și, respectiv, 2021. La nivel european se presupune păstrarea dinamicii de 1,4% a PIB-ului mediu UE pe intervalul 2019-2021, în timp ce zona euro va experimenta o accelerare moderată de la 1,1% în 2019 la 1,2% în 2020-2021”, se arată în comunicatul de presă ce însoțește prognoza instituției.

Un pic mai mult optimism

De altfel, faptul că există semne încurajatoare, în sensul că activitatea industrială din România nu va cunoaște și pe viitor un declin, este remarcată și de către economiștii Băncii Naționale a României, care, în ultimul buletin lunar (septembrie 2019), publicat recent, se arătau mai optimiști, comparativ cu opiniile exprimate anterior: „În luna septembrie 2019, volumul producției industriale a consemnat o temperare a declinului anual observat în ultimele luni (până la -1,2%, cu 5,5 puncte procentuale peste valoarea din luna precedentă), tendința fiind vizibilă la nivelul celor trei segmente principale. (…) Aport la atenuarea contracției au avut și industria altor mijloace de transport – avans anual de peste 25%, pe fondul onorării unor comenzi primite de subsectorul naval (segment cu o volatilitate ridicată a producției) –, industria mobilei, cea de prelucrare a lemnului și sectorul auto”. Într-o altă publicație a BNR, apărută cu doar trei săptămâni mai devreme, tonul economiștilor instituției era mult mai pesimist. Astfel, în ultimul Raport trimestrial asupra inflației (noiembrie 2019), apărut la începutul lunii trecute, economiștii BNR precizau că „Producția industrială a înregistrat scăderi succesive, astfel încât, în primele opt luni, volumul acesteia s-a plasat cu 1,6% sub nivelul perioadei corespunzătoare din anul 2018. Din perspectiva cererii, evoluția s-a regăsit la nivelul exporturilor de bunuri, care și-au reluat seria contracțiilor trimestriale începută în trimestrul II 2018 (și întreruptă numai în ianuarie-martie 2019). O relansare a livrărilor externe în viitor este puțin probabilă, în condițiile în care așteptările privind activitatea economică sunt încă rezervate la nivel global și, în particular, pe plan european (indicatorul sentimentului economic pentru UE-28 a rămas și în luna septembrie pe traiectoria descrescătoare pe care s-a înscris de la începutul anului 2018)”.

Este o reașezare și nu o criză

Motivul contracției sectorului industrial românesc era dat de faptul că industria europeană, principalul său partener, nu dădea nici ea semne că s-ar simți prea bine. „În primele opt luni din 2019, volumul comenzilor pentru piața externă adresate companiilor industriale locale a avansat cu numai 1,7% (variație anuală)”, se arăta în raportul trimestrial menționat, al BNR. „(…) Dinamica anuală a volumului exporturilor de bunuri a trecut în teritoriul negativ, indusă exclusiv de livrările către piețele UE (scădere cu 1,7%, doar parțial contrabalansată de intensificarea schimburilor cu parteneri extracomunitari). Mișcarea este localizată în special la nivelul bunurilor produse în ramuri industriale integrate în lanțurile internaționale de producție, între acestea remarcându-se industria auto. Astfel, exporturile de componente și accesorii auto și-au restrâns volumul cu peste 10% pentru al patrulea trimestru consecutiv. Această traiectorie, observată de altfel cu intensități diferite, și în sectoarele similare din alte țări central și est-europene, este asociată cererii mai slabe din partea principalilor producători europeni de autoturisme, ca urmare a modificării standardelor de testare a emisiilor pentru autovehiculele noi, dar și a acutizării conflictului economic dintre SUA și Iran (cu repercusiuni și asupra relațiilor comerciale ale țărilor europene cu această din urmă economie). Exporturi în scădere față de trimestrul II 2018 au înregistrat și alte ramuri industriale, precum industria produselor electronice și pentru comunicații, cea de echipamente electrice, industria echipamentelor navale și aeronautice”, explicau economiștii BNR în documentul menționat.

Și, totuși, nu ar trebui să ne grăbim să vorbim despre o criză a industriei la nivel european și prin efecte, și la nivel local, mai ales dacă ne uităm la viitor. Ușorul declin este mai degrabă consecința unor reașezări în cadrul sectorului industrial și în special în cadrul domeniului auto, ce vizează aplicarea de noi standarde (la testarea emisiilor pentru autovehiculele noi) ori de trecerea de la motoarele cu combustie, la cele electrice. Altfel spus, va fi destul de mult de lucru pentru aceste industrii, dar și pentru cele conexe, odată ce cererea pentru autovehicule electrice va crește (odată cu extinderea posibilităților de alimentare a bateriilor). Reașezarea va viza și noi fluxuri de materii prime și materiale, țări sau locuri noi (unde sunt localizate acele resurse) profitând de noul trend, în vreme ce țări și resurse, care sunt azi utilizate pentru producerea și funcționarea motoarelor cu combustie internă, urmând să înregistreze declinul unor astfel de activități.

Foto: Getty Images / Guliver

Exporturile auto au performat semnificativ

Industria românească a avut, de altfel, și domenii în care a performat în primele opt-nouă luni din 2019. Industria alimentară și cea de prelucrare a hidrocarburilor au înregistrat evoluțiile favorabile care „au fost potențate de nivelul ridicat al consumului pe plan local și de rezultatele bune din agricultură, în primul caz, respectiv de investițiile în optimizarea proceselor de producție, în cel de-al doilea”. De asemenea, exporturile de autovehicule (+6,6%, variație de volum) au performat semnificativ, „fiind posibil ca evoluția ascendentă a acestora, impulsionată de lansarea a două modele în anul 2018, să se prelungească, având în vedere lărgirea gamei de autoturisme începând din această toamnă”. Ritmuri alerte (cuprinse între 7 și 15%) au consemnat și exporturile de echipamente de măsură și control, motoare și generatoare electrice, cele de produse petroliere (în principal ca efect al repunerii în funcțiune a unei părți din capacitățile de producție aflate în revizie în perioada anterioară), dar și livrările de materii prime agricole (îndeosebi porumb). „În cazul ultimelor trei categorii de produse, principala contribuție a revenit exporturilor către piețele extracomunitare”, arată datele BNR.

Prognoza CNSP arată că, în următorii doi ani, ramurile industriale care vor performa semnificativ sunt fabricarea echipamentelor electrice (+12,2% în 2020 și +10,5% în 2021, creștere față de anul anterior), fabricarea autovehiculelor de transport rutier (+10% și +9,5%), activități de servicii anexe extracției (+8,2% și 7,2%), fabricarea altor mijloace de transport (+6% și +5,2%) și fabricarea de mașini, utilaje și echipamente (+4,2% și +4%). Scăderi semnificative vor fi înregistrate în cazul unor industrii, precum extracția minereurilor metalifere (-10% în 2020 și -17% în 2021), tipărirea și reproducerea pe suporturi a înregistrărilor (-10% -12%), industria ușoară (textile, îmbrăcăminte, tăbăcirea pieilor, cu scăderi de 6-13%) și prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și fabricarea mobilei (-4,5% și -5,4%).

Ramurile industriale care nu se bazează pe avantajul tehnologic au început să scadă cu mult înainte ca industria în ansamblu să simtă un vânt rece din exterior, la finalul anului 2018, arată un studiu al Erste Group. Industria articolelor de îmbrăcăminte, prelucrarea tutunului, industria textilă, prelucrarea pieilor și fabricarea articolelor din lemn, care împreună reprezintă cam 15% din toată industria prelucrătoare, au început să scadă în 2015-2016 și nu și-au revenit de atunci. În unele cazuri, căderea este abruptă – producția industrială în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte a scăzut cu 30% în termeni reali, iar sectorul a pierdut 20% din forța de muncă din 2015. Evoluția contrastează puternic cu dinamica generală a industriei prelucrătoare, care a crescut cu 18% în termeni cumulați și a adăugat 5% la numărul de salariați din 2015 și până în prezent. Investițiile mici din majoritatea sectoarelor cu nivel scăzut de tehnologie nu furnizează semnale pozitive pentru înzestrarea viitoare cu capital, care să schimbe eventual situația.

Sectoarele expuse pe piețele externe (exporturi în cifra de afaceri de 60-70%) au cunoscut cel mai accentuat declin în 2019. Dincolo de industriile cu valoare adăugată mică, lovite din două părți, au existat industrii cu un nivel mediu al înzestrării tehnologice (industria auto, echipamente electrice, mașini și echipamente), care s-au contractat în 2019. ■

Redresarea, în doi pași

Analiștii economici ai BCR consideră că redresarea industriei se va face în doi pași.

„Primul pas ar trebui să fie mai ușor, deoarece implică o revenire a cererii externe din zona euro care va ridica și sectoarele locale competitive la nivel internațional prin factori non-preț (este vorba de industriile care se bazează pe investiții și pe tehnologie). Al doilea pas este mai dificil, pentru că trebuie să îl facem noi și nu alții. Acesta implică schimbări structurale în economie și cooperare între mediul privat de afaceri și guvern, pentru înlocuirea într-o formă sau alta a industriilor, care ies treptat din scenă”.

Este puțin probabil să asistăm la o schimbare a tendințelor negative actuale, deoarece salariile mici vor continua să crească rapid, impulsionate de factori politici (decizii guvernamentale de majorare a salariului minim) și de migrația externă a forței de muncă. Alături de efectele economice ale dispariției unor companii din ramurile industriale cu forță de muncă slab plătită și intensitate tehnologică redusă, avem și consecințe sociale, prin prisma faptului că multe regiuni din România nu oferă alternative reale acestor oameni.

Economiștii Erste consideră că s-ar putea porni în viitor de la dezvoltarea unor industrii, unde România are un deficit comercial ridicat, deci consumul este acoperit prin importuri, de exemplu industria alimentară. Aici, România ar putea folosi mai bine avantajele naturale de care dispune prin valorificarea superioară a materiei prime din agricultură. Scheme guvernamentale diferențiate de sprijin a investițiilor private în zone defavorizate, acolo unde se poate găsi încă forță de muncă, dar infrastructura rutieră este o problemă, pot ajuta pe termen scurt și mediu, respectiv, până când rețeaua de autostrăzi se va dezvolta în toată țara, iar timpii de transport se vor reduce. Facilitarea tranziției forței de muncă spre servicii, acolo unde nu este nevoie întotdeauna de infrastructură rutieră de transport pentru a realiza exporturi, este o altă variantă de luat în calcul. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele