Annegret Kramp-Karrenbauer a câştigat cursa pentru succesiunea Angelei Merkel la conducerea Uniunii Creştin-Democrate. Rezultatul votului a fost unul foarte strâns, iar misiunea noii conducătoare se anunță dificilă. 

Atunci când s-au adunat în sala palatului expozițional din Hamburg, cei 1.000 de delegați creștin-democrați germani erau conștienți că trebuie să decidă nu doar asupra liderului de partid. De fapt, ei aveau sarcina de a opta pentru viitorul cancelar al Germaniei și chiar mai mult decât atât. 

Aleasa sau alesul congresului urma să devină lider al Uniunii Europene și chiar al lumii liberale, având în vedere, pe de o parte, retragerea Americii lui Donald Trump din aranjamentele multilaterale și, pe de alta, slăbiciunea tot mai evidentă, la el acasă, a președintelui francez Emmanuel Macron, cel care era așteptat să-i ia locul Angelei Merkel. 

Confruntarea a fost strânsă și, în al doilea tur de scrutin, Annegret Kramp-Karrenbauer, favorita Angelei Merkel, l-a învins cu 517 voturi la 483 pe Friedrich Merz, cel care se retrăsese din politică în urmă cu zece ani, tocmai după ce pierduse o competiţie similară în faţa Angelei Merkel. 

Kramp-Karrenbauer a susținut o politică moderată și centristă, în linia celei promovate de Angela Merkel. În viziunea sa, CDU ar trebui să rămână marele partid-umbrelă, de centru, care să se mențină la fel de atractiv și pentru social-democrați, și pentru verzi, precum și pentru conservatori. 

Adversarii ei, Friedriech Merz, fostul rival politic al Angelei Merkel, și tânărul și ambițiosul ministru al sănătății, Jens Spahn, au venit cu viziuni diferite. Ambii au invocat necesitatea revenirii la rădăcinile conservatoare ale partidului, pentru a-i recâștiga pe susținătorii nemulțumiți care au luat drumul Alternativei pentru Germania, formațiune de extremă dreapta și antiimigrație. 

În viziunea lui Merz, un viraj mai către dreapta ar fi fost de natură a contrabalansa avansul obţinut de partidul de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania, în contextul valului de migranţi.

Spectrul politic al Germaniei este mai fragmentat ca niciodată în ultimele decenii, constatându-se un recul puternic al partidelor tradiționale, CDU, creștin-democrat și SPD, social-democrat. Conservatorii și-au pierdut din sprijin atât în beneficiul Alternativei pentru Germania, dinspre dreapta, cât și în cel al Verzilor, dinspre stânga. Conservatorii, inclusiv partenerii lor bavarezi din Uniunea Creștin-Socială , au înregistrat pierderi masive de popularitate, ajungând la doar 27% în ultimele sondaje, față de 38% în primăvara anului 2017.

După anunţarea rezultatului votului, Annegret Kramp-Karrenbauer, supranumită, de altfel, „mini-Merkel”, a îmbrăţişat-o pe mentorul ei politic, Angela Merkel – o comparație care nu o încântă pe noua șefă a conservatorilor germani. „Eu sunt aşa cum sunt”, a spus noua preşedintă a CDU.

În discursul rostit după alegere, Kramp-Karrenbauer a cerut în principal ca partidul să-şi păstreze „busola” şi să protejeze valorile creştine şi democrate.

Având de ales între promisiunea schimbării și onorarea moștenirii lui Merkel, conservatorii germani au optat, cu o strânsă majoritate, mai curând pentru a doua variantă. Și tocmai scorul strâns cu care Annegret Kramp-Karrenbauer a câștigat alegerile reprezintă, de fapt, prima problemă. 

Criticii spun însă că, prin stilul politic pe care l-a impus în cei 18 ani de dominație, Angela Merkel n-a făcut decât să dilueze identitatea partidului, favorizând, în cele din urmă, creșterea Alternativei pentru Germania. 

Iar întrebarea este dacă poziţiile radicale față de cele ale Angelei Merkel în anumite chestiuni sociale sau în problema imigraţiei îi vor fi suficiente noii șefe pentru a ține sub control un partid în care perdantul scrutinului intern, Friedrich Merz, s-a profilat ca un adversar puternic al cancelarei. Iar susținerea sa în rândurile partidului s-a dovedit a fi una considerabilă. Contestările se anunță puternice.
Annegret Kramp-Karrenbauer, 56 de ani, catolică, mamă a trei copii, are o vechime de 40 de ani în CDU. Din 2011, ea conduce guvernul micului land Saar, situat la frontiera cu Franţa, unde este foarte populară.