Viitor incert pentru Pilonul II de pensii

Incertitudinea privind viitorul Pilonului II de pensii s-a amplificat în ultimele zile.

114
10 minute de lectură

Incertitudinea privind viitorul Pilonului II de pensii s-a amplificat în ultimele zile, după apariţia unei schiţe de proiect de lege care propunea suspendarea transferului cotei de contribuţie de 3,75% din CAS către fondurile care gestionează banii, începând cu 1 iulie. Deşi guvernanţii susţin că nu se va lua măsura de suspendare a transferurilor de bani către Pilonul II, ei confirmă totuşi intenţia de a modifica sistemul în contextul rescrierii legii pensiilor. Piaţa financiară a reacţionat aşa cum ştie mai bine: cotaţiile acţiunilor listate la Bursa din Bucureşti s-au prăbuşit sub presiunea unei iminente ieşiri din piaţă a unor jucători importanţi. Fondurile care gestionează banii Pilonului II mişcă 15% din banii Bursei şi deţin plasamente în acţiunile listate în valoare de 1,9 miliarde de euro, cam o cincime din totalul acţiunilor care pot fi tranzacţionate. Dar grosul banilor din Pilonul II sunt plasaţi în titluri de stat, finanţând 7% din datoria publică. Desigur pentru guvernanţii care-şi propun să mărească pensiile, cele 9 miliarde de euro din vistieria Pilonului II sunt esenţiale pentru a acoperi deficitul bugetar, şi, eventual pentru a reduce din datorie. Când sistemul public de pensii are un deficit cronic şi parazitează bugetul statului de la care primeşte infuzii de miliarde de euro, chiar şi suspendarea transferurilui cotei 3,75% din CAS către Pilonul II ar reduce presiunea deficitului bugetar. Din păcate în condiţiile în care costurile împrumuturilor statului sunt cele mai mari din regiune, calculele iniţiela bugetare s-ar putea dovedi nerealiste. Nevoia de bani a bugetulelor statului este imensă şi experienţa altor state a arătat că Pilonul II poate acoperi, la nevoie, nişte goluri.

Experimental ungar fascinează prin eficienta sa reducere a deficitului bugetar în vremuri de criză, dar puţina lume ştie că nota de plată a venit sub forma scăderii brutale investiţiilor străine directe. Odinioară ţara din regiune cu cel mai mare aflux de investiţii străine, în raport cu PIB-ul său, Ungaria a ajuns astăzi la nivelul României, cea care nu poate încă oferi o infrastructură suficient de atractivă pentru investitori.

Dar lecţia cea mai dură privind exerciţiul de a distruge un Pilon II-supapă pentru pensii a fost predată de Argentina, cea care a creat mai devreme Pilonul II, şi care i-a confiscat banii în vâltoarea propriei crize economice. Astăzi Argentina se chinuie să iasă din criză cu ajutorul Fondului Monetar Internaţional, moneda ei s-a prăbuşit, iar sistemul său public de pensii a colapsat. În ce ne priveşte, noi nu avem o economie în criză, dar vom avea o situaţie complicată atunci când generaţiile aşa numiţilor “decreţei” vor ieşi la pensie. Pentru aceştia banii acumulaţi în fondurile de pensii obligatorii cu gestiune private ar putea fi o sursă de supravieţuire.

Desigur sistemul public de pensii poate fi îmbunătăţit, reformat, legile pot suferi modificări, corecţii. Pensiile rămân o problemă sensibilă în toată lumea şi apar soluţii noi, cum ar fi obligaţiunile pentru pensii, în încercarea de a întâmpina vremurile când dezechilibrele demografice vor afecta brutal sistemele publice de pensii.

Consiliul Investitorilor Străini şi în general comunităţile oamenilor de afaceri au recomandat guvernului să ridice contribuţiile către Pilonul II la 6%, aşa cum prevedea proiectul de creare a sistemului. Argumentele sunt diverse, de la nevoia de a asigura un venit decent viitorilor pensionari, până la necesitatea de a injecta bani în economia românească.

Tentațiile și riscurile confiscării Pilonului II

După ce Ungaria a naționalizat banii Pilonului II de pensii, aproape toate guvernele din regiune sunt tentate de experiment. Ungaria a ieșit din procedura de deficit excesiv, a reușit să-și reducă puțin povara datoriei publice, dar euforia succesului a fost umbrită de o criză de încredere. În ultimii ani s-au retras din Ungaria investiții străine directe în valoare de peste 30 de miliarde de dolari.

În urmă cu aproape două decenii, mai toate statele foste comuniste din regiune au adoptat, cu entuziasm și încredere, modelul propus de Banca Mondială, așa-numitul Pilon II, al pensiilor obligatorii cu gestionare privată. Criza financiară globală, care a bulversat economiile regiunii, a produs deficite masive și a amplificat datoriile publice ale statelor din regiune. Banii acumulați în fondurile Pilonului II de pensii au exercitat o atracție aproape irezistibilă pentru guvernele multor state din zonă, care au decis să ignore riscurile în creștere ale unui sistem public de pensii fragilizat.

Experimentul ungar

Ungaria a șocat piața financiară încă din 2010, atunci când, sufocată de rigorile exercițiului de deficit excesiv, impus de Comisia Europeană, a semnalizat intenția de a soluționa nevoia de bani a momentului cu banii Pilonului II, pe care, ulterior, l-a naționalizat. În esență, mișcarea a avut ca scop acoperirea unui gol bugetar masiv. Veniturile Pilonului I erau insuficiente și aveau nevoie de transferuri masive din bugetul de stat. În 2011, deficitul sistemului de asigurări sociale ajungea la 900 de miliarde de forinți (2,8 miliarde euro), o problemă cronică provocată de multitudinea de obligații sociale acoperite din banii primului pilon, de numărul mic al contributorilor în raport cu beneficiarii, dar și de o fiscalitate mare a muncii.

Desigur, cele 3.000 de miliarde de forinți (aproximativ 9,5 miliarde euro) preluate de la fondurile private de pensii au acoperit, pentru moment, golurile din bugetul asigurărilor sociale, dar au fost consumate integral de diverse cheltuieli ale statului, fără a ușura semnificativ datoria publică a Ungariei, care depășește încă 70% din PIB. Naționalizarea banilor fondurilor de pensii private din Pilonul II a fost una dintre primele expresii ale doctrinei „iliberale” schițate de Victor Orban și percepută ca o metodă, e drept, cinică, dar eficientă, de redresare a economiei în vremuri de criză. Aparent, economia a funcționat bine, a existat creștere economică și o ușoară scădere a poverii datoriei publice. Între 2010 și 2015, datoria publică a Ungariei a scăzut de la 80% până la 75,8% din PIB, în mare parte datorită preluării banilor gestionați de fondurile de pensii private.

Dar forintul s-a devalorizat cu 11% în fața monedei europene, chiar în primul an al reformelor „neortodoxe”, iar economia și-a pierdut atractivitatea pentru investitorii străini. Economia ungară a pierdut în ultimii ani investiții străine în valoare de 30 de miliarde de dolari, care au părăsit țara. Dacă în 2013 investițiile străine directe în economia ungară erau de 108 miliarde de dolari, în 2016 au coborât la 77 de miliarde de dolari, cifră de care România s-a apropiat în 2017, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR). Neîncrederea investitorilor străini nu a fost însă zdruncinată doar de confiscarea afacerii cu pensii private; ea a crescut în intensitate pe măsură ce ideile „iliberale” conturau un climat de incertitudine. Ungaria a compensat pierderea investițiilor străine cu o semnificativă absorbție a fondurilor europene, reușind să atragă, până la finalul anului trecut, aproximativ 23,5 miliarde de euro, cam 94% din totalul de 25 de miliarde alocat. Nu sunt bani puțini: între 2014 și 2018, banii europeni reprezintă cam 3% din PIB-ul țării, un flux financiar care a susținut decisiv creșterea economiei. Problemele sistemului de pensii au fost însă rezolvate temporar, spun specialiștii, care atrag atenția că forța de muncă emigrează masiv, fenomen care scade capacitatea statului de a finanța pensiile în viitor. În plus, demografia este îngrijorătoare, iar peste 30 de ani finanțarea pensiilor va fi o problemă dramatică.

Dilema poloneză: Bursa sau datoria publică?

Autoritățile poloneze tatonează de ani buni posibilitatea de a pune mâna pe banii Pilonului II de pensii, obsesie oarecum justificată de nevoia de a stăpâni o datorie publică în creștere, limitată de Constituție la 60% din PIB. În vara anului 2016, actualul premier Mateusz Morawiecki, pe atunci ministru de finanțe, anunța lichidarea celui de-al doilea pilon de pensii cu începere din 2018, mișcare simultană cu lansarea unui sistem de pensii ocupaționale.

La începutul acestui an, guvernul polonez a introdus un nou pilon al sistemului său de pensii, fondurile de pensii ocupaționale, fără însă a dizolva cel de-al doilea pilon. Ezitarea, sau amânarea, nu a fost explicată de autoritățile poloneze, ceea ce, spun analiștii financiari, mărește incertitudinea privind viitorul Pilonului II. Totuși, o posibilă explicație poate fi teama de a nu provoca o cădere a Bursei din Varșovia, unde fondurile de pensii din Pilonul II sunt jucători importanți. La finalul anului trecut, fondurile de pensii investiseră 85% din bani în acțiuni, majoritatea listate la Bursa din Varșovia. Potrivit datelor Autorității de Supraveghere Financiară din Polonia, fondurile aveau portofolii de acțiuni în valoare de 153 de miliarde de zloți (36,7 miliarde de euro). Doar o mică parte, între 6% și 7%, erau plasamente externe din piețele americane și europene. Această politică investițională a dat roade și, potrivit analiștilor, a produs anul trecut randamente anuale de peste 25% ale industriei fondurilor de pensii, datorate plasamentelor la Bursa din Varșovia, care a performat excepțional. Ca atare, peste 16 milioane de polonezi continuă să vireze 2,92% din contribuțiile sociale către fondurile Pilonului II de pensii, în ciuda unei reglementări care permitea renunțarea la acest sistem. Autoritățile poloneze au lăsat să se înțeleagă că o decizie privitoare la Pilonul II de pensii va fi luată până la finalul acestui an, iar analiștii interpretează anunțul ca o menținere a sistemului până în 2020. Totuși, incertitudinea persistă, întreținută de un precedent periculos. În 2013, în vremea când Jacek Rostowski conducea finanțele țării, guvernul a preluat toate plasamentele în titluri și obligațiuni de stat poloneze ale fondurilor de pensii din Pilonul II. A fost o preluare ostilă a unei jumătăți din activele fondurilor obligatorii de pensii cu administrare privată. Cele 36 de miliarde de euro plasate în bonduri ale Trezoreriei poloneze au contribuit la reducerea datoriei publice a țării de la 57% până la 49,9% din PIB. Manevra a fost însă criticată deoarece a rezolvat o problemă pe termen scurt, aceea a deficitului, prin anularea unor beneficii pe termen lung, pensiile viitoare.

Modelul argentinian

O eventuală criză globală ar amplifica problemele sistemului public de pensii. Argentina a fost prima țară care și-a distrus Pilonul II de pensii în 2008. A fost o victorie de etapă: banii din Pilonul II cântăreau cam 10% din PIB-ul Argentinei și au susținut atât sistemul public de pensii, cât și bugetul de stat. Acum însă, guvernul argentinian se luptă cu imposibilitatea susținerii sistemului de asigurări sociale și a fost nevoit să-l reformeze din nou, de data asta impunând austeritatea.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele