Pensiile administrate privat se află sub semnul întrebării. Declarațiile reprezentanților Executivului, în general ezitante, cu privire la pilonul II de pensii, administrat privat, au creat confuzie. Există, totuși, o certitudine, aceea că guvernul este hotărât să le ceară contribuabililor să opteze pentru menținerea sau renunțarea la alocările pentru pilonul II.

Sunt numai 10 ani de când a fost înființat pilonul de pensii administrat privat, dar beneficiile participanților la sistem și ale economiei, în general, sunt vizibile. „Contributorii au un sistem avantajos, inclusiv fiscal, care le permite să economisească pentru o viitoare pensie. În plus, este un sistem care îi disciplinează pe cetățeni, în sensul că își pot primi banii numai după o lungă perioadă de economisire, la pensie”, declară Radu Crăciun, președintele Asociației Române a Pensiilor Administrate Privat din România (APAPR).

După 10 ani, pilonul II are șapte milioane de conturi, 2,3 milioane de contributori și active totale de 42 de miliarde de lei (aproximativ 9 miliarde de euro). Din suma totală, 35 miliarde lei sunt contribuțiile angajaților, iar 7 miliarde de lei sunt sumele obținute de administratori ca urmare a plasamentelor realizate. În lipsa unei explicații oficiale, este foarte probabil ca tocmai aceasta să fie miza schimbărilor pe care guvernul le dorește în materie de pensii administrate privat. Chiar dacă nu va prelua cele 9 miliarde de euro (nu se vorbește de naționalizare, ci de opțiunea de a rămâne sau nu la pilonul II), guvernul speră ca, în viitor, să reducă sumele care se îndreaptă către administrarea privată în favoarea sistemului public.

Susținătorii ideii de diminuare a fondului de pensii administrat privat au lansat în spațiul public, voit sau dintr-un calcul greșit, o serie de cifre care pot oferi o imagine falsă asupra pensiilor private. De exemplu, oficiali guvernamentali au declarat că valoarea medie a unui cont din pilonul II este de 5.000 lei. Dar acest calcul a luat în considerare și conturile nealimentate, adică acele conturi în care, din diverse motive (angajații nu au mai lucrat în țară sau în sectorul oficial), nu s-au mai acumulat contribuții. Un calcul corect ar trebui sa facă referire doar la conturile pentru care s-au înregistrat contribuții în cei 10 ani de funcționare a sistemului, situație în care media este de 11.500 lei, iar 1,2 milioane de angajați au acumulat peste 10.000 lei. De altfel, studiile arată că pentru o parte importantă a populației pilonul II este singura modalitate de economisire.

Necesitatea

De fapt, pilonul II este o construcție separată de sistemul public de pensii, în sensul că principiile după care funcționează sunt complet diferite: contribuțiile se acumulează și se plasează pe piața financiară internă și internațională, fondurile se strâng în conturi individuale, iar administratorii obțin randamente.

Ar trebui să ne întoarcem la rațiunea creării sistemului. Ideea pilonului de pensii administrat privat a plecat din America Latină, din Chile și s-a răspândit în economiile lumii. Pilonul II a fost inventat în folosul viitorilor pensionari, dar și pentru a ajuta sistemul public inventat în secolul al XIX – lea de cancelarul german von Bismarck. Sistemul lui Bismarck a funcționat două secole, dar acum dă semne de oboseală. De ce? Pentru că demografia s-a schimbat, pentru că speranța de viață a crescut și pentru că există perioade, în economie, în care raportul dintre salariați și pensionari este în defavoarea finanțării sistemului public de pensii. În aceste condiții, deficitul bugetului de pensii de stat a devenit o problemă pentru multe țări.

Ideea pilonului II s-a extins în numeroase state ale lumii, pentru că oferă viitorilor pensionari o soluție de perspectivă. Calculele preliminare arată că pilonul II ar trebui să asigure între 15% și 20% din ultimul salariu, înainte de pensionare, iar contribuțiile la pilonul I (sistemul public de pensii) asigură o pensie egală cu aproximativ 30% din ultimul salariu. Nu vă grăbiți să vă bucurați că pensiile publice vor fi mai mari decât cele administrate privat! Poate fi adevărat, dar nu uitați că, în acest moment, nivelul contribuției la pilonul public este de 21,25% din salariul brut, în timp ce plățile către pilonul II sunt, procentual, de numai 3,75%, adică de aproape șase ori mai puțin. Desigur, calculele legate de pilonul I au o mare doză de relativitate, întrucât la stabilirea pensiilor de stat intră în joc mai multe variabile, printre care decizia politică, evoluția economiei și, respectiv, încasările bugetului de asigurări sociale sau raportul dintre salariați și pensionari.

Scenariile preluării

De fapt, ce urmează să le ceară guvernul celor care contribuie la pilonul II? Să opteze ca 3,75% din salariul brut să continue să fie alocați către administrare privată sau să fie direcționați către sistemul public de pensii. Cu alte cuvinte, statul le va propune actualilor contribuabili să renunțe la plățile către pilonul II și, implicit, la viitoarea pensie privată pe care ar fi primit-o peste ani.

Este complet neclar ce se va întâmpla cu sumele colectate până acum, în contul individual, administrat privat, ale contribuabililor care vor decide să renunțe la pilonul II. Există patru scenarii pentru viitorul acestor sume. Primul constă în restituirea fondurilor acumulate către cei care au contribuit. Această variantă ar putea să fie apetisantă pentru cei care au cotizat, pentru că ar fi ademeniți cu încasarea sumelor acumulate în conturile personale. Al doilea scenariu vehiculat în spațiul de dezbatere este ca banii din contul pilonului II să fie mutați către așa-numitul pilon III, cel al contribuțiilor facultative, ceea ca ar echivala cu desființarea pilonului II. Al treilea scenariu este mai complicat, urmează modelul polonez și menționează doar naționalizarea părții de contribuție care a fost investită în titluri de stat. În fine, există și o patra variantă de luat în calcul și anume suspendarea, pe o perioadă limitată, a plăților către pilonul II. Deocamdată, acestea nu sunt decât variante de lucru.

Există, de asemenea, ideea că, prin preluarea pilonului II, statul intenționează să anihileze datoria pe care o are către fondurile de pensii care au în portofoliu valori mari de titluri de stat. Polonia și Ungaria au apelat la acestă metodă pentru că aveau o datorie publică mare, însă fără probleme de finanțare a acesteia. România este exact în situația inversă, în sensul că nu are un nivel înalt datoriei publice ca raport din PIB, dar ar putea avea dificultăți cu finanțarea acesteia. Banii din pilonul II nu finanțează doar datoria, ci sunt un motor important și pentru piața de capital. „Fondurile private de pensii au investit în acțiunile cotate la Bursa de București, au finanțat cele mai multe oferte publice derulate de companii românești”, declară Radu Crăciun președintele APAPR.

Sistemul public de pensii în deficit cronic

La fel de multă confuzie planează și asupra funcționării sistemului public de pensii. Oficiali guvernamentali, în frunte cu ministrul finanțelor, Eugen Teodorovici, au vorbit despre un pilon I care ar urma să împrumute cameleonic caracteristicile pilonului II, adică să creeze conturi individuale și să producă randamente. Ceea ce ar fi împotriva logicii de funcționare a sistemului public de pensii care se bazează pe un principiu simplu: plătește din fondurile încasate acum, pentru pensionarii de astăzi.

Sistemul public de pensii a cunoscut perioade diferite. „În anii 2006 și 2007, bugetul de pensii avea excedent. A urmat o creștere a pensiilor și sistemul a trecut în zona de deficit”, reamintește Sorin Dinu, analist economic. Apariția crizei și măsurile populiste luate în anul electoral 2008 au dus la deficite tot mai mari ale bugetului de pensii finanțate de la bugetul de stat. Analistul economic Sorin Dinu a calculat subvențiile care au fost transferate, în ultimul deceniu, de la buget către pensii. Ele au plecat de la 6,3 miliarde lei în anul 2009, au atins un vârf de 18,3 miliarde de lei în anul 2015 și o scădere ușoară în 2016 și 2017 (transferurile de la buget au fost de 13,5 miliarde lei). În primul trimestru al acestui an, deficitul bugetului de pensii a continuat să scadă până la 1,9 miliarde lei, față de 3,8 miliarde lei valoare consemnată în aceeași perioadă a anului trecut. Reducerea deficitului se datorează încasărilor mai mari din contribuții sociale, ca urmare a creșterii salariului minim, pe de o parte, iar, pe de altă parte, ca urmare a creșterii numărului de locuri de muncă în economie.

Însă, indiferent dacă economia românească a fost în criză sau a înregistrat cifre solide de creștere economică, realitatea a arătat că bugetul de pensii este dependent de bugetul de stat. Cu o sumă mai mare sau mai mică. De aceea, pilonul de pensii administrat privat trebuie să existe.