Virusul provoacă întoarcerea statului puternic

Guvern

466
7 minute de lectură

Covid-19 este principalul motiv, însă nu singurul

Foto: Parliament Jessica Taylor

ÎN 2012, ÎN mijlocul campaniei de austeritate a lui David Cameron, un grup de parlamentari conservatori nou-aleși a publicat ,,Britannia Unchained”, o carte care se plângea de ,,statul britanic umflat, taxele mari și reglementările excesive”. Lista autorilor îi includea pe Priti Patel, Dominic Raab și Liz Truss, acum miniștrii de interne, de externe și, respectiv, al comerțului. Mai târziu, Boris Johnson prezenta Brexit-ul ca pe o misiune de eliberare pentru o națiune agilă. Suporterii săi visau la întoarcerea feței Marii Britanii dinspre Bruxelles spre Singapore.

Ei înotau cu fluxul, pentru că orizonturile statului britanic s-au redus în ultimii 40 de ani. El intervine pe piețe mai puține și are în proprietate mai puține industrii. Limite ale puterii executive au fost îmbrățișate: ajutorul de stat și legile competiției, legislația drepturilor omului și extinderea puterii judecătorești de revizuire a acțiunilor executivului.

Însă din 2016, această tendință s-a inversat. Brexit-ul este unul din motive: 6 miliarde de lire sterline și peste 20.000 de oficiali au fost dedicați proiectului, parțial inversând tendința de tăiere a numărului de oameni din serviciul civil. Guvernul a pregătit un fond de salvare a companiilor și o capacitate de transport maritim de urgență în cazul unei ieșiri dezordonate. Libera circulație a oamenilor va fi înlocuită de un sistem de vize bazat pe ocupații, reprezentând o tranziție spre planificarea de stat a pieței muncii.

Al doilea factor este planul dlui Johnson să egalizeze părțile mai sărace ale țării. În bugetul prezentat pe 11 martie, Rishi Sunak, cancelarul, a anunțat 640 miliarde de lire în cheltuieli de infrastructură pentru următorii cinci ani, cele mai mari ca proporție din PIB din anii 1970 încoace. Cheltuielile publice ca proporție din PIB în cadrul planului dlui Sunak sunt planificate la aproximativ 40-41%, mai mult decât oricând în anii recenți, cu excepția crizei financiare. Jesse Norman, un ministru al trezoreriei, spune că Brexit-ul și cheltuielile sunt legate. „Există o înțelegere de tip Burkean că o națiune e o idee morală: un grup de oameni legați de o afinitate morală. Este acest sentiment de legitimare a eului care e subscris capacității națiunii de a taxa.”

Franșizele eșuate de căi ferate au fost renaționalizate fără mult zgomot în anii recenți. Controalele prețurilor electricității, denunțate ca marxiste de către conservatori, atunci când au fost propuse de Ed Miliband, atunci liderul laburiștilor, în 2013, au fost implementate de Theresa May și vor fi păstrate de dl Johnson. El plănuiește noi taxe asupra companiilor de social media și noi reguli privind conținutul online.

Al treilea factor este aversiunea dlui Johnson pentru constrângeri asupra puterii ministeriale. El speră să reformeze puterea de revizuire judecătorească pentru a împiedica tribunalele de a face „politică prin alte mijloace” și dorește să revizuiască legile drepturilor omului pentru a asigura „guvernarea eficientă”. El evită audierile din parlament și plănuiește să slăbească regulile Uniunii Europene privind ajutorul de stat și achizițiile.

Însă Covid-19 este probabil să facă mai mult decât toate acestea pentru a extinde statul. Deja guvernul a introdus un grad de control social care nu a mai fost văzut din vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Școlile se închid pe termen nedefinit. Lucrătorilor de birou li s-a spus să stea acasă. Persoanele în vârstă au fost sfătuite să se izoleze de orice contact uman. Se așteaptă o închidere a Londrei. Legislația de urgență va permite angajarea rapidă a pensionarilor și a asistenților aflați încă în școli, detenția infecțioșilor, închiderea porturilor și îngroparea rapidă a morților.

Pe 17 martie, dl Sunak a anunțat o intervenție economică masivă. El propune 330 de miliarde de lire în garanții de stat pentru împrumuturi bancare acordate firmelor, echivalente cu 15% din PIB, plus 20 de miliarde de lire în granturi și scutiri de taxe pentru industria turismului și pentru micile firme. A urmat un pachet de asistență în valoare de 12 miliarde de lire anunțat în buget. Companiile aeriene și feroviare ar putea fi naționalizate, a declarat Grant Shapps, ministrul transporturilor. Producătorii auto, recrutați acum 80 de ani să asambleze avioane Spitfire, au fost solicitați să producă ventilatoare. Proprietarii nu au voie să dea afară chiriașii în timpul crizei. „Acestea nu sunt vremuri pentru ideologie și ortodoxie”, a declarat dl Sunak.

Ce stat va rezulta din virus? Tribunalele ar trebui să prevină pericolul ca puterile de urgență acordate pentru a lupta cu coronavirus să fie folosite abuziv odată ce normalitatea revine, spune Jonathan Sumption, un istoric și fost judecător al Curții Supreme. Însă unele din măsuri ar putea să fie greu de anulat. Un deal mai bun pentru lucrătorii independenți, chiriași și pentru cei care cer ajutoare sociale ar putea să fie popular. Companiile de transport naționalizate s-ar putea dovedi mai eficiente sau greu de vândut. Programele puternice privind situația de urgență ale BBC sunt o replică dată oponenților săi.

Foto: Agerpres / EPA

Guvernul în sine ar putea fi reabilitat. Tendința de a micșora statul a fost născută din credința că piața este un factor decizional mai eficient. Pandemiile sfidează asta. „Dacă guvernul ia puteri uriașe și nu eșuează în mod evident, oamenii ar putea accepta exercitarea mai înaltă și mai intruzivă a puterilor statului ca o normă”, spune lordul Sumption. Industriile salvate de la faliment vor trebui să răsplătească favorul prin pregătirea mai bună a lucrătorilor britanici, argumentează Nick Timothy, un analist conservator și un fost asistent la No. 10.

Guvernul lui Clement Attlee, succesorul dlui Churchill, oferă o analogie: Attlee a redirecționat starea de război pentru a fonda sistemul de sănătate gratuit, locuințe de stat și proprietatea de stat asupra industriei. Covid-19 va combina mobilizarea urgentă cu o experiență colectivă a durerii, spargerea tabuurilor economice și normalizarea unor idei altădată radicale, argumentează Peter Hennessy, un istoric constituțional. Rezultatul ar putea să fie un stat mai intervenționist, „umplut”. „Fluxul de idei și fluxul de puneri în practică s-au schimbat. Un nou consens apare din necesitate”, spune el.

Provocarea pentru liberali, argumentează David Gauke, un fost ministru al trezoreriei, nu este de a lupta cu creșterea statului din principiu, ci de a se asigura că guvernul nu se întoarce la obiceiurile de capturare a producătorilor și cheltuieli cu favoritisme. Nevoia, argumentează el, este de a reconcilia statul masiv, care va fi probabil necesar cu o economie de piață înfloritoare, și de a-l face eficient și efectiv. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Marea Britanie a ediției tipărite, sub titlul „Trezirea Leviathan-ului”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele