Visul improbabil al lui Matteo Salvini despre o alianță naționalistă paneuropeană

Naționaliștii tind să nu fie de acord unii cu alții

Italian deputy-Premier and leader of the League party Matteo Salvini talks to journalists during a press conference, in Milan, Monday, April 8, 2019. Salvini, Italy's hard-line vice Premier, is meeting with like-minded leaders of European right-wing party as he seeks to form a broad alliance ahead of the European elections next month. (AP Photo/Luca bruno)

Un detașament de patrioți

Ediția tipărită | Europa – 11 aprilie 2019 | MILANO


UN NAȚIONALIST italian care se alătură unuia german pentru a promite „un nou vis european”, așa cum l-a numit Matteo Salvini, va stârni, cu siguranță, o anumită neliniște. Trecând însă cu vederea sau fiind indiferent la ecourile istorice, Salvini, liderul Ligii Nordului din Italia, s-a așezat voios alături de Jörg Meuthen de la Alternativa pentru Germania (AfD) pe un podium din Milano ca să anunțe crearea unui bloc nou, nativist, în viitorul Parlament European. Meuthen a spus că se va numi Alianța Europeană pentru Oameni și Națiuni. Iar scopul, a spus Salvini, este „de a primi înăuntru grupuri cu care nu am colaborat niciodată înainte.”

Gail McElroy, un politolog de la Trinity College din Dublin, care a efectuat un studiu asupra Parlamentului European, a spus că este probabil ca dreapta radicală să obțină unele câștiguri în alegerile europene de pe 23-26 mai. „Dar există o lungă istorie de partide populiste care formează grupuri și care, apoi, se destramă.” Fapt care nu prevestește nimic bun pentru Salvini, deoarece niciunul dintre liderii de partid pe care sperase să îi atragă în noua sa grupare nu s-a sinchisit să vină la Milano.

Mișcările create în scopul protejării intereselor naționale și al preamăririi identităților naționale tind să nu fie compatibile, la urma urmelor. Guvernul din Polonia al lui Jaroslaw Kaczynski și cel al lui Viktor Orban din Ungaria se fac, de multă vreme, că nu aud pledoariile Italiei pentru redistribuirea în cadrul UE a azilanților care sosesc din Africa. Această problemă a fost evitată acum: noua mantră a dreptei populiste este că soluția o constituie sigilarea granițelor Europei. Va fi însă mai dificil să se cadă de acord asupra politicii economice. AfD și alte grupări nord-europene de extremă dreapta sprijină tocmai genul de austeritate fiscală despre care Salvini susține că ar trage înapoi economia italiană.

From left, Olli Kotro, leader of The Finns Party, Jörg Meuthen, leader of Alternative For Germany party, Matteo Salvini, Italian deputy-Premier and leader of the League party, and Anders Vistisen, leader of the Danish People’s Party, join hands prior to the start of a press conference, in Milan, Monday, April 8, 2019. Salvini, Italy’s hard-line vice Premier, is meeting with like-minded leaders of European right-wing party as he seeks to form a broad alliance ahead of the European elections next month. (AP Photo/Luca bruno)

Cifre industriale încurajatoare pentru luna februarie, publicate pe 10 aprilie, au făcut să crească speranțele că, după două trimestre de creștere negativă în a doua parte a lui 2018, Italia ar putea să iasă din recesiunea tehnică. Perspectiva rămâne însă nebuloasă. Cu o zi înainte, cabinetul a redus prognoza de creștere de la 1% la 0,2%. El a recunoscut și că, drept rezultat, Italia nu va îndeplini țintele pe care le-a convenit cu Comisia Europeană pentru deficitul său bugetar și pentru datoria publică. Guvernul așteaptă acum un deficit de 2,4% din PIB, în loc de 2,0%, și o creștere a datoriilor uriașe acumulate de Italia la 132,6% din PIB, față de 132,2%.

Încetinirea ar putea să explice primele semne slabe că creșterea sprijinului pentru Salvini, accentuată în mare parte de poziția sa dură față de imigrație, ar putea să fi atins un vârf. După alegerile generale din martie 2018, când Liga a câștigat mai puțin de 18% din voturi, sondajele de opinie au arătat că popularitatea sa este în creștere constantă. Dar un sondaj publicat pe 1 aprilie arată că a scăzut ușor, pentru prima dată, cu jumătate de punct procentual.

Până acum, Salvini, ministru de interne și viceprim-ministru în guvernul de coaliție al lui Giuseppe Conte, a scăpat de cea mai mare parte din acuzațiile pentru recesiune. Politica economică este, în principal, responsabilitatea ministrului de finanțe, Luigi Di Maio, liderul Mișcării Cinci Stele (M5S) anti-establishment. Dar, în ultimele zile, Căpitanul, așa cum îl numesc adepții săi, a preluat un rol din ce în ce mai asertiv, insistând ca Tria să onoreze un angajament din cadrul pactului de coaliție de a introduce o taxă unică pentru gospodăriile mai sărace: el a sugerat o rată de 15% pentru cei cu venituri mai mici de 50.000 de euro. Scopul, ca și pentru bugetul expansionist al Italiei din 2019, este să stimuleze creșterea prin încurajarea cererii interne.

Salvini își asumă un risc uriaș, atât politic, cât și economic. El a încurajat acum speranțele a milioane de italieni, care vor fi cumplit de dezamăgiți dacă nu se va ține de cuvânt. Nu prea există spațiu pentru reduceri fiscale, nu în ultimul rând din cauza acordului încheiat cu Comisia Europeană în 2011, la apogeul crizei euro, care stipulează că guvernul trebuie să găsească venituri suplimentare sau să facă reduceri de cheltuieli de cel puțin 23 miliarde de euro ca să evite creșterea ratei TVA, deja inconfortabil de înaltă, la 22%. Nicola Nobile de la consultanța Oxford Economics calculează că, după o creștere mai lentă decât era de așteptat pentru a fi luată în  calcul, deficitul general va fi de circa 35 miliarde euro. Dacă guvernul va dori să rămână sub ținta de deficit a zonei euro, spune el, „și dacă nu va reuși să găsească bani în altă parte, el nu va avea spațiul necesar pentru această taxă unică.”

Salvini speră că nu va fi nevoie ca el să respecte regulile de stabilitate fiscală ale zonei euro pentru mult timp de acum încolo. El a prezis în mod repetat o victorie populistă la alegerile de luna viitoare, care vor transforma perspectiva Comisiei și va duce la o relaxare a reglementărilor fiscale care apasă Italia. Iată însă câteva probleme.

Baza pentru noul său bloc este o alianță care include Liga și Adunarea Națională a lui Marine Le Pen din Franța. Sondajul sondajelor UE o dă câștigătoare a 61 din cele 705 mandate din viitorul parlament (excluzându-le pe cele ale Marii Britanii), ceea ce îneamnă mai puțin față de cât ar putea să câștige celelalte trei alianțe. AfD ar putea să contribuie cu alte 13 mandate. Dacă Salvini va reuși să atragă Fidesz-ul lui Orban din Ungaria, care a fost suspendat din principalul bloc conservator din Parlamentul European, și partidul Lege și Justiție (PiS) al lui Jaroslaw Kaczynski din Polonia, el ar putea să își mărească palmaresul la 100 de locuri.

Dar, chiar în perspectiva improbabilă în care atât PiS, cât și Fidesz i s-ar alătura lui Salvini, alianța ar rămâne mult în urma grupurilor mainstream conservatoare și socialiste. „Și, dacă va fi cazul, acestea se vor alia ca să îi țină pe oamenii aceștia pe margine”, spune McElroy. „Asta fac ei de 40 de ani.” Cealaltă problemă? Guvernele naționale, nu parlamentul, prezintă candidați pentru Comisie, deși parlamentul trebuie să îi aprobe.

De când a intrat la guvernare, Salvini s-a dovedit un operator spectaculos de abil. Dar va trebui să aibă grijă în săptămânile care urmează să nu ajungă în poziția de a eșua.


Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Un detașament de patrioți”

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele