Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, unul dintre marii neurochirurgi pe care îi are România, în prezent, cu peste 23.000 de operații efectuate pe creier, multe dintre acestea – la copii, declară că emoțiile și sentimentele influențează starea de sănătate a oamenilor și este important ca ei să gândească pozitiv. „În clipa în care vezi totul pozitiv, toate funcțiile cerebrale funcționează și se produce un balsam de serotonină care deschide toate ușile creierului. Consider că trebuie să vedem numai partea bună a lucrurilor și să privim înainte. Nu trebuie să ne uităm înapoi. Răspunsul este ce fac eu de acum înainte. Și mai este o chestiune foarte interesantă pe care a spus-o Confucius: «Mai bine aprinzi o luminiță, decât să protestezi față de întuneric»”, a declarat într-un interviu pentru Reporter Global prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.
Medicina a evoluat spectaculos față de anii ‘80-‘90, iar deceniile de activitate au făcut ca profesorul Ciurea să practice neurochirurgia atât în vremurile în care diagnosticul era pus mai mult în baza unui examen clinic, cât și acum, când se operează pe creier cu microscoape 3D, iar neurochirurgul poate să ajungă la zona de interes cu ajutorul neuronavigației, numită și GPS-ul neurochirurgului (aceasta seamănă cu navigația clasică, doar că, în loc de harta drumurilor, se folosește o hartă a creierului pacientului). „Când am început eu specializarea în neurochirurgie, diagnosticul era preponderent clinic. Se examinau bolnavii, cum se spune, din cap până în picioare, bolnavul era bine evaluat, iar semnele neurologice pe care noi le constatam le adunam în sindroame și le prezentam, în general, la vizită, direct profesorului și atunci se trăgea o concluzie cam ce patologie ar fi și ce investigații se fac. Investigațiile erau foarte puține. Minim de informații și, cu toate acestea, se reușea să se intervină neurochirurgical și chiar existau rezultate remarcabile pentru acele vremuri. Poate că ne ajuta Dumnezeu să intrăm în această structură cu totul deosebită, creierul. Totuși, nu puteam să deschidem cutia craniană așa cum se deschidea spre exemplu abdomenul și să ne uităm la ce e acolo. Pe baza diferitelor semne și sindroame neurologice, se făcea localizarea. Se mai făcea și localizarea anatomică și astfel deschideam zona respectivă. Că se întâmpla să se greșească, da, se greșea, dar se cunoșteau aceste lucruri, se refăceau toate datele și se continua sau se găsea o altă soluție. Era foarte greu, dar cred că orice treaptă duce la o nouă treaptă. Nu se putea ajunge la superioritatea actuală dacă nu se trecea prin acea situație cu totul și cu totul dificilă de atunci”, declară prof. dr Alexandru Vlad Ciurea.
Gânditul, vorbitul și ciocolata stimulează apariția de noi neuroni
Nu doar tehnologia a evoluat în domeniul medical. Descoperirile legate de activitatea creierului au ajuns la un nivel care, în trecut, era de neimaginat, și este doar începutul. Neuroștiințele au demostrat neuroplasticitatea, care descrie modul cum se reorganizează căile neuronale din creier. „Noțiunea de neuroplasticitate s-a inventat în anii ‘80. Până atunci, se spunea că dacă am pierdut o porțiune din creier, aceasta rămâne totală. S-a constatat că oameni care, după război sau după diferite traumatisme pierd o porțiune de creier chiar mare, se comportau totuși normal. Atunci explicația a fost că creierul uman, această bijuterie, are ceea ce se numește neuroplasticitate. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că celulele din jur fac network și preiau repede-repede funcțiile pierdute. Atunci a apărut cuvântul de neuroplasticitate. Mai târziu, s-a dovedit că sistemul nervos are capacitatea de a produce celule noi. Dacă are cineva o problemă cerebrală, să zicem, un traumatism un accident vascular, introducerea rapidă a tehnicilor de neuroplasticitate face ca zona respectivă să nu rămână pierdută și să își recapete activitatea. Există și neurogeneză. Adică, pe parcursul vieții apar noi neuroni, nu este cum se credea, până nu demult, că doar pierdem neuroni. Există neurogeneză și noi trebuie să o stimulăm. Subliniez că NOI trebuie să o stimulăm. Dacă noi stăm în inhibiție, n-o stimulăm. Sunt factori care stimulează neurogeneza. Există în hipocamp și în sistemul medial ventricular și trebuie stimulată producția acestor celule nervoase. Poate fi stimulată prin toți factorii externi care stimulează creierul. Chiar vorbitul, gânditul, socializarea, lumina, ciocolata, alimentația. Toate acestea stimulează neurogeneza. Un rol important îl au neurotransmițătorii, dar sunt și alți factori, cu siguranță. Contează foarte mult vascularizația. Or, eu nu pot să împing vascularizația cerebrală, dacă nu fac exerciții fizice. Mișcându-mă, pot să împing vascularizația. Este nevoie de stimuli interni și externi. Fenomenul care pe noi ne duce înapoi este depresia. Atunci cad toate funcțiile noastre și nu mai putem să realizăm nimic. Facem astenie, avem insomnii și intrăm în depresie din multe motive: de serviciu, de copii, de scandaluri etc. Și atunci funcțiile cerebrale intră într-o zonă cenușiu-gri, nu mai funcționează, și celulele nervoase, în loc să funcționeze ca într-o horă a unirii, stau pe loc, fiecare în câte un colț, și nu mai spun nimic. Se creează un cerc vicios, defavorabil organismului și care influențează metabolismul cerebral și sistemul endocrin, și toate lucrurile se lasă în jos. Nu mai funcționează la parametrii care îi trebuie. Emoțiile și sentimentele ne afectează întregul organism și ne influențează starea de sănătate. Acest lucru se petrece diferit de la o persoană la alta”, spune reputatul profesor.
La oamenii îndrăgostiți, creierul funcționează mai bine
Pentru a beneficia la maximum de capacitățile noastre, ar fi bine să ținem seama de faptul că organismul nu funcționează constant pe parcursul unei zile. Profesorul Ciurea susține că avem două puncte maxime. Unul este dimineața, între orele 10.00 și 12.00, și celălalt – după-amiaza, între orele 16.00 și 18.00. „În aceste perioade, se secretă hormonii care împing viața înainte. Acești hormoni de activitate care bat la ușă, și bat continuu. Activitatea lor maximă este în cele două intervale menționate. Dacă acești hormoni împing organismul înainte, și noi trebuie să-i ajutăm să împingă organismul înainte. Ei trebuie să găsească răspunsul în cealaltă parte. Degeaba bat la ușă, dacă nu găsesc răspunsul. Celulele nervoase trebuie să deschidă hormonilor să intre înăuntru. Ca să intre înăuntru, trebuie să aibă transmițătorii care să permită intrarea. Unul dintre transmițătorii foarte importanți este serotonina. Corticoizii au împins înainte, au lovit ușa, iar ceilalți creează un flux de energie în celulele nervoase. Serotonina împinge creierul înainte. De aceea, este foarte interesant că fumătorii cu prima țigară se simt foarte bine. Aceasta este descărcare de serotonină. Fenomenul care se petrece primăvara, când păsărelele se iubesc, când toți tinerii se țin de mână, este o îmbălsămare a organismelor de serotonină, indiferent de vârstă. Oamenii care se îndrăgostesc sunt sub serotonină. Cu cât vă îndrăgostiți mai des, cu atât aveți mai multe descărcări de serotonină, creierul devine din ce în ce mai perceptibil la această structură și structurile cerebrale funcționează mai bine. Această îmbălsămare cu serotonină face creierul să meargă mai repede, mai bine, mai eficient și asta duce la întinerirea creierului. De acolo a apărut și fraza cu tinerețe fără bătrânețe, fără să se poată explica de la ce provine”, explică profesorul Ciurea.
Creierul face într-o secundă 10 milioane de miliarde de procesări
Codificarea și decodificarea informației s-a dovedit a fi una dintre marile curiozități ale creierului. Complexitatea creierului uman reiese și din cifrele care se vehiculează în legătură cu acesta. „Structura cerebrală este formată din neuroni. Neuronii, în total, sunt considerați 10 la puterea 11. În jurul neuronilor se află scutierii – celulele gliale. Ele sunt de 10 ori mai multe și ajută neuronul la alimentație, curățare, spălare, metabolism etc. Orice vine din organism – celulele gliale filtrează, nu-i dau neuronului, ci triază ele. După aceea, neuronul ia produsul care îi trebuie și trimite spre celula glială dejecțiile. 10 la puterea 11 este enorm și totuși funcțiile cerebrale nu se bazează doar pe neuroni, se bazează și pe legăturile dintre neuroni, pe sinapse. Cu cât un om este mai deștept, cu atât are mai multe sinapse. Cifrele care circulă referitoare la numărul sinapselor în cazul geniilor sunt de ordinul a 24 deînmulțit cu 10 la puterea 19. La genii nu diferă numărul de neuroni sau dimensiunea creierului, ci numărul de sinapse. În privința lui Einstein, s-a dovedit că a fost un geniu, pentru că avea un număr foarte mare de sinapse. Cu cât ai mai multe sinapse, cu atât vorbești mai repede, gândești mai repede, procesezi mai repede. În afară de sinapse, prelungirile nervoase în creierul uman sunt de 160.000 km, la un om normal. Asta înseamnă că aceste prelungiri, la un om normal, înconjoară pământul de 4 ori la Ecuator. Asta face ca având numărul mare de celule nervoase, cu aceste sinapse, să reușim în mod incredibil ca într-o secundă să facem 10 milioane de miliarde de procesări. Vorbind, citind, mișcându-ne ne dezvoltăm anumite funcții cerebrale. Creierul nu trebuie lăsat să zacă. Are capacitate, are o resursă extraordinară. Trebuie să-l punem să muncească. El este receptor, procesor și efector. Le are pe toate în interior. Creierul uman, mai ales la persoanele superdotate, în clipa în care vorbesc pleacă de la o frază și fac descrierea completă a unei situații sau pun un obiect în context, nu fac o simplă enumerare. Transformă secul într-o poveste. În secolul următor, poate, vom afla mai multe despre cine suntem, pentru că sunt multe date care se acumulează și care ne fac să ne speriem. Sunt generații de cultură care au dispărut, cum sunt sumerienii, au dispărut faraonii, înțelepții din Egiptul Antic, civilizațiile din Mexic. Ajunseseră la o cultură deosebită, o cunoaștere deosebită a dispărut, ce s-a întâmplat nu știm exact, dar ajunseseră la un nivel de cunoaștere și la o viziune incredibile. Noi încă nu am ajuns acolo, mai avem”, conchide prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.
Dar cum arată noile generații?
„Noile generații sunt mult mai superficiale. Mai deștepte, mai inteligente, mai înalte, capabile de performanțe pe care nu ni le imaginam, dar în domeniul aprofundării totale, larga masă, nu vârfurile, sunt din ce în ce mai superficiale. Ca la un tort cu glazură. Iau glazura, restul nu îi mai interesează”, declară neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea.
„În sala de operație se intră ca într-o biserică”
Să operezi pe creier este o experiență în urma căreia nu poți să rămâi la fel. Te schimbă ca om și te face să privești mai atent oamenii și viața. De la intrarea în sala de operație și până la activitatea din afara spitalului, totul trebuie făcut în așa fel încât să asigure o armonie între omul și chirurgul în mâna căruia oamenii își pun speranțele și chiar viața. „Intrarea în sala de operație trebuie considerată exact ca o intrare într-o biserică sau într-un templu. Intrarea este făcută pentru a găsi soluțiile de vindecare într-o situație în care te încearcă Dumnezeu, te încearcă soarta pe tine, în calitate de chirurg, să rezolvi o problemă. În primul rând, trebuie să fii complet relaxat, lăsând afară, la ușa sălii de operație, supărările tale, certurile de acasă cu soția, reproșurile mamei soacre, părerile bune sau proaste ale colegilor. Le arunci pe toate. În al doilea rând, trebuie să intri complet odihnit în sala de operație. Nu contează că am avut nu știu câte gărzi, că am căzut lat și nu mai știu ce am de făcut și mă grăbesc. Nu există scuze. Odihna e foarte importantă pentru sala de operație. Trebuie să fii odihnit, și fizic, și cerebral. Înainte de a intra în sala de operație, și nu sunt singurul, am văzut mulți chirurgi în spălător că se roagă. Se roagă pentru pacient, medicul se roagă și pentru el să-l ajute Dumnezeu, pentru tot ce se poate în direcția respectivă. Sala de operație este un templu, o biserică. Dacă este liniște și te rogi, atunci e bine. De ce trebuie ca în sala de operație să se vorbească despre echipe de fotbal, să se pună muzică sau orice altceva? Toate astea nu își au rostul. Sala de operație reprezintă un element suprem. Pentru ca pe acel om, care își depune la tine corpul, să poți să-l operezi în condiții deosebite, tu trebuie să te detașezi, să-ți aduni toate puterile ca să încerci să-l faci bine. În sala de operație, întotdeauna eu operez numai cu lumina stinsă și cu ușa încuiată. Nu pot să-mi permit altcumva. Toate operațiile se înregistrează, nu din punct de vedere legal, ci pentru tine, ca medic chirurg, pentru pacient – dacă îți cere, fără nicio supărare. Intervine și experiența. Se și spune că nu se poate face oricine chirurg. Te blochezi, nu mai ești în echipă, dacă îți tremură mâna, se vede la microscop. Te schimbă și ca om. Devii mai ferm cu cei din jur. Constați că, uneori, viața depinde cu adevărat de un fir de păr. Uneori, din cauza poziționării pacientului sau a faptului că un instrument nu a fost suficient de fin sau o lumină aplicată în interiorul creierului nu a fost destul de precisă, constați că viața depinde de câteva elemente minore, dar majore pentru creier, și atunci ajungi să prețuiești viața la adevărata valoare, îți dai seama că toate aceste lupte zilnice, agitație, claxoane, înjurături nu fac nimic bun. Nici pentru creier, nici pentru cei din jur, nici pentru tine. Când plec de la spital, îmi vine să chiui că mă relaxez. Asta se întâmplă de obicei pe la șapte seara. Ascult muzică, de obicei, îmi place latino, vorbesc singur, îmi spun mie tot ce n-am spus peste zi, ca să mă relaxez verbal. Îmi creez această parte a zilei în care sunt complet altul față de cel care sunt la spital, complet relaxat”, declară prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.
