10 august, prin consecințe și implicații, a devenit o criză de securitate națională. Avem în modul ăsta nefericit, mai repede decât credeam, o confirmare a tezei expuse în Reporter Global acum o lună de zile că politica internă a devenit principala vulnerabilitate a României. Modul abuziv, exagerat în care a fost „golită” de protestatari Piața Victoriei a devenit deja un reper în cronologia ultimilor ani. De la sălbaticele evenimente din 1991-1992, la care am fost martor ocular, eu nu am mai văzut așa ceva. Tu, element legitim de forță al statului român, să te delegitimezi în halul ăsta, lovind sălbatic, nejustificat, în stânga și dreapta, oameni fără apărare, fie ei și bărbați, să brutalizezi femei și copii, otrăvindu-i cu gaze lacrimogene!
Lista victimelor spune tot. Conform Digi24.ro, 452 de oameni au avut nevoie de îngrijire medicală. Dintre aceștia, până în 12 august, dată la care a fost scris acest articol, 50 de răniți au fost deja la Institutul de Medicină Legală pentru a li se constata, legal, rănile, în vederea depunerii de plângeri penale. Conform G4media.ro, până duminică seară, 33 de cetățeni depuseseră plângerea penală împotriva Jandarmeriei. Cam aceleași cifre oferă și dcnews.ro, menționând că 425 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale la fața locului, ulterior, 63 de oameni fiind duși pentru îngrijiri suplimentare la spitalele Floreasca și Elias. Inevitabil, și Jandarmeria își are propriile victime pe această listă, din datele aceluiași dcnews.ro rezultând că au fost răniți șase jandarmi, dintre care doi mai grav, aici având și cazul nefericit al jandarmeriței de 20 de ani. Din nou, fără să fie nevoie, premeditat și artificial, într-o manieră absolut tragică, românii s-au luptat fizic, corp la corp, barbar, unii cu alții.
Singura veste bună în toată această nenorocire este că nu a murit nimeni. Dar glonțul ne-a trecut, din nou, pe la ureche, lipsind puțin să consemnăm un nou eveniment tragic în relațiile intraromânești. În ajunul Centenarului, România este mai franjurată ca nicicând, românii sunt divizați și deja par că se urăsc unii pe alții, fiind la un pas de a se omorî reciproc. În imensa lor majoritate, românii participanți la mitingul diasporei au vrut, pașnic și legal, să-și exprime un of. Cea mai bună dovadă ca ei aveau intenții pașnice este că au venit la adunare împreună cu copiii lor. Și de ce nu dacă, până atunci, toate celelalte adunări, toate celelalte mitinguri fuseseră pașnice. PAȘNICE! Fără un strop de violență. Din păcate, în inconștiența și iresponsabilitatea lui, o parte a STATULUI ROMÂN, instituții de forță, instituții guvernamentale, partide politice au decis să calce în picioare o parte reprezentativă a poporului român. Este prea devreme, avem prea puține informații să facem o anatomie completă a acestui nefericit moment al anului 2018. Dar avem suficiente informații să încercăm să identificăm câteva consecințe și implicații. Și mai ales să explicăm de ce este o criză de securitate națională.
Este o criză de securitate națională pentru că riscăm un faliment al statului român. Ideea de stat presupune un contract între cetățeni și instituțiile statului. Cetățenii plătesc taxe și acordă încredere statului, iar statul, în contrapartidă, furnizează măcar elementele minimale pentru un trai decent, în primul rând SIGURANȚA PERSONALĂ. Or, pe 10 august am văzut un stat care-și agresează nejustificat, violent, cetățenii, femeile și copiii. Pe 10 august am răsturnat complet scara amenințărilor. Cheltuiesc miliarde de dolari pe armament să mă apăr de ruși, și eu mă trezesc că pe mine mă omoară ai mei? Și asta într-o țară în care imaginea unui Vișinescu este încă puternică.
Este o criză de securitate națională și pentru că fractura între Președinte și coaliția de guvernare, inclusiv Guvern, în special pe chestiuni de securitate națională, s-a adâncit. Asta poate să duca la paralizie strategică. Președintele este șeful CSAT, premierul este vicepreședinte. Fiind bucătăria intimă a statului, nu vreau să dezvolt acest subiect, dar consecințele sunt la fel de grave, România riscând să nu mai fie capabilă de decizii grave, importante exact când sistemul internațional fierbe. Cât timp noi ne omorâm unii pe alții în Piața Victoriei, unele dintre evoluțiile regionale, de interes direct și pentru noi, au căpătat accente dramatice. Pentru prima dată după 200 de ani, Turcia, țară NATO, amenință SUA și Occidentul că se aliază cu Rusia și eventual China, în detrimentul Vestului.
Este o criză de securitate națională și pentru ca suntem obligați să constatăm falimentul parțial al europenizării noastre, România fiind o țară cu credibilitate internațională zero. Nu este clar cât de iliberală va fi România în următorii ani, dar este clar că în anumite instituții, poate și în anumite partide politice, europenitatea nu pătrunde, procesul de occidentalizare nu dă roade. În mentalitate și în gândire, ele rămân orientale. Nu sunt capabile să pună interesul cetățeanului deasupra interesului lor instituțional sau personal. Credibilitatea noastră externă este zero, tocmai acum, când ne pregătim să preluăm Președinția UE. Dinspre exterior ne vin, discret sau public, semnale de îngrijorare tot mai evidente, semnale de avertizare. Suntem în pragul izolării internaționale, așa cum s-a întâmplat și după mineriada din iunie 1990.
Nu în ultimul rând avem cazul grav al politizării MAI. Or, greutatea acestei instituții în sistemul de securitate națională este imensă. La pace, prin responsabilități, este cea mai importantă instituție de securitate națională. Or, în ciuda unei performanțe profesionale bune sau chiar foarte bune, prin politizare, prin obediența șefilor și oportunismul lor profesional, prin erori de genul plăcuțelor de înmatriculare sau această dezastruoasă gestionare a mitingului diasporei, MAI și-a făcut praf credibilitatea publică. Din ce în ce mai multă lume are impresia că MAI a devenit garda pretoriană a partidelor de guvernare, nemaifiind o instituție în slujba cetățeanului. Ce valoare mai are azi deviza „siguranță și încredere”, inscripționată pe toate mașinile Poliției? Pentru că nu se mai simt în siguranță, oamenii își pierd încrederea în stat, în instituțiile sale, mai ales în cele ale MAI. Și o atitudine ca asta poate face mai mult rău decât o agresiune externă. De dușmani știu să mă apăr, dar cum mă apăr de ai mei?