10 motive din cauza cărora economia a dezamăgit

51
10 minute de lectură

Guvernarea se află într-o situație ciudată. Economia înregistrează creștere substanțială, în unele momente având cifre-record chiar la nivelul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, specificul economiei și societății românești și viziunea guvernului asupra politicii economice au făcut ca o parte importantă a companiilor și cetățenilor să se afle într-o poziție critică, din punct de vedere economic.

În pofida creșterii economice, mediul de afaceri este dezamăgit de evoluția economiei, iar motivele sunt diverse. 

1. Impulsionarea deficitului fiscal

Politica economică din ultimii doi ani s-a bazat pe creșteri de salarii și pensii și pe scăderi de taxe și impozite. O tendință care a început în urmă cu trei ani, care a avut un efect benefic inițial, în sensul că a dat impulsuri pentru creștere. O creștere pe care au simțit-o o serie de companii cu livrare pe piața locală, cu precădere sectoare care se adresează retailului, precum industria alimentară sau cea de comunicații, de exemplu. Doar că măsurile prociclice au continuat (impulsuri fiscale, reduceri de taxe și impozite și creșteri de salarii și pensii), astfel că economia a început să crească peste potențial. Supraîncălzirea a pus în gardă companiile. Chiar dacă au continuat să vândă mai mult, managerii și angajații au înțeles că măsurile guvernamentale duc economia într-o direcție greșită. Adică, finalul acestui tip de politică economică va fi cel al unei recesiuni sau al unei crize. Astfel, s-a ajuns ca reprezentanții mediului de afaceri să spună explicit că nu mai este nevoie de scăderi de taxe și impozite. Preocupările firmelor au devenit altele, tema scăderii fiscalității fiind înlocuită cu cea a predictibilității fiscale, cu a lipsei forței de muncă și cu a lentorii cu care se construiește infrastructura.

2. Oferte otrăvite

Oamenii de afaceri au sentimentul că guvernul a încercat să păcălească sectorul privat. Celebrul exemplu în acest sens este mult-discutatul transfer al contribuțiilor de asigurări de la angajator la angajat. Executivul „a vândut” această măsură ca fiind neutră pentru companii, numai că mișcarea a complicat viața firmelor. În primul rând, pentru că procesul legislativ nu a fost dus până la capăt, adică aprobat prin lege. Nici măcar acum, la mai bine de un an și jumătate de la aplicarea normelor legale. Întregul proces legislativ din ultimii ani a determinat firmele să caute soluții de compromis, de tipul acordării de bonusuri sau prime, pentru a compensa scăderile de salarii ce interveneau ca urmare a transferului contribuțiilor. În al doilea rând, a devenit limpede că reforma contribuțiilor s-a făcut doar în favoarea statului, care încasează același procent de contribuții dintr-o valoare mai mare, deci primește mai mulți bani. Așadar, schimbările fiscale au devenit doar un mod de a complica viața firmelor. Și transferul contribuțiilor nu este singurul exemplu. Introducerea split TVA, chiar și într-o formă mult atenuată față de proiectul inițial, a bulversat mediul de afaceri. Și, pentru ca situația să se complice din nou, recent, Comisia Europeană a anunțat că metoda split TVA este în afara normelor europene și a somat România să o anuleze. Ceea ce va trebui să se întâmple în următoarea perioadă, dar morala este că fanteziile fiscale ale administrației de la București sunt decontate, ca timp, efort și costuri, de către companii.

3. Dialogul surzilor între guvern și mediul de afaceri

Sunt două probleme legate de dialogul dintre administrație și organizațiile patronale sau sindicale. Una, de formă, alta, de fond. Cea de formă este că, în diverse ocazii, au existat și există întâlniri între administrație și organizațiile patronale. Numai că reprezentanții administrației centrale ascultă propunerile mediului de afaceri, dar le ignoră.

Cea de fond se referă la modul în care se face dezbaterea publică și la cât de diferită este agenda administrației de cea a sectorului economic. Adică, pe de o parte, dezbaterea publică este doar de formă. Adeseori, chiar și instituțiile de dialog, precum Consiliul Economic și Social, au fost amputate. Măsurile legale au fost impuse fără dezbateri și fără studii de impact. Cel mai recent și sugestiv exemplu este atenționarea pe care Asociația Oamenilor de Afaceri din România a făcut-o guvernului cu privire la faptul că bugetul de stat riscă să fie adoptat fără nicio dezbatere publică.

Pe de altă parte, prioritățile guvernamentale au devenit, cu timpul, mult diferite de cele ale sectorului de business. Executivul s-a orientat, aproape exclusiv, pe teme electorale, adică pe creșteri de salarii și pensii, și, eventual, pe inițiative izvorâte din nevoia de a aduce mai mulți bani la buget. Sectorul economic a fost mult mai interesat de soluții la problema deficitului de forță de muncă și de lipsa infrastructurii.

4. Salarii mai mari. Dar pentru cine?

Evident, pentru sectorul bugetar. Guvernul s-a ocupat excesiv de salariile bugetare. Sănătatea, învățământul, administrația centrală, cea locală au primit salarii mai mari. Pentru mediul privat, guvernul a livrat, constant, o creștere a salariului minim și, odată cu aceasta, o povară mai mare. Presiunea a devenit atât de ridicată, încât companiile din anumite sectoare au avut dificultăți în a crește salariul minim și a păstra, în același timp, profitabilitatea afacerii. În plus, majorarea salariului minim a avut ca rezultat o creștere pe verticală a salariilor, adică ale personalului cu o calificare medie și peste. S-a creat, astfel, o competiție între salariile din sectorul public și din cel privat. Mai mult, salariile medii din administrație au devenit mai mari decât cele din sectorul privat, ceea ce a amplificat deficitul de forță de muncă și a creat o a doua emigrare, după cea spre țările europene, de la companiile private către sectorul de stat.

5. Mediul de afaceri și-a pierdut răbdarea

În ultimii doi ani, au fost situații fără precedent. Până în anul 2016, organizațiile patronale s-au purtat cu mănuși cu guvernul și cu sectorul administrației. Motivul era evident. Exista un pact de neagresiune publică, în sensul că zona de afaceri se abținea să fie prea critică, în mod public, la adresa guvernului, iar membrii administrației practicau un discurs pozitiv la adresa companiilor românești sau străine. În ultimii doi ani, guvernele au deschis cutia Pandorei. Au criticat de-a valma băncile, companiile multinaționale, pe care le-au acuzat că practică o planificare fiscală agresivă, prin care își scot o parte din profituri în afara țării fără să plătească impozit. Răspunsul companiilor a fost prompt. Organizațiile de afaceri au devenit vocale și tranșante. Au cerut dezbatere publică și dialog pe tema introducerii unor noi norme legislative, predictibilitate, studii de impact și au adus critici la adresa unor măsuri anunțate și apoi abandonate de guvern.

6. O economie atipică

Economia românească este… specială. Creșterea economică record este realizată de foarte puține companii, în general de exportatori și de liderii de pe piața locală, și, în același timp, are o distribuție inegală. Beneficiile creșterii economice sunt împărțite între cei care creează creșterea. O bună parte din economie a continuat să sufere, a ieșit mult mai greu din criză sau nu a depășit total criza. Într-o economie cu mari inegalități, precum cea românească, companiile mici și mijlocii nu au simțit beneficiile ciclului de creștere. În plus, plățile întârziate au încă un volum semnificativ, ceea ce face ca Banca Națională a României să considere acest fenomen o vulnerabilitate structurală. Iar companiile de dimensiuni medii și mici sunt cele mai vulnerabile la întârzierile de plăți, suplinind deficitul de cash cu împrumuturi bancare sau de la acționari. Din acest punct de vedere, o mulțime de companii românești și, implicit, angajații lor nu au avut ani cu mari rezultate financiare, în pofida creșterii economice.

7. Infrastructura în blocaj, digitalizarea, un ideal 

Proiectele de infrastructură sunt greu de urnit, acesta este un lucru cert, și nici măcar digitalizare nu se face. Există deja o exasperare evidentă a societății românești, legată de lentoarea cu care înaintează construcția de infrastructură rutieră sau feroviară. În aceste condiții, liderii de business s-au concentrat către a cere administrației o modernizare pe baze digitale. O serie de pași au fost făcuți (precum introducerea declarațiilor fiscale online), dar promisiunile din acest domeniu sunt departe de a se îndeplini. Nu este vorba doar despre relația administrație-companii, ci și despre legătura cu cetățenii. În continuare, administrația fiscală, locală sau centrală, este văzută ca fiind prea birocratică, iar o simplificare prin digitalizare, în ton cu noua economie, se lasă așteptată.

8. O diferență de dezvoltare între regiuni și între cetățeni

România este dezvoltată, din punct de vedere regional, extrem de diferit. O spun statisticile naționale și europene. Dar o spun și reprezentanții mediului de afaceri și cetățenii. Iar reducerea decalajelor devine o preocupare tot mai prezentă. De exemplu, revolta ieșenilor pentru lipsa unei autostrăzi sau chiar a unui proiect de autostradă care să lege Moldova de Transilvania și București. La nivelul cetățenilor, conform unui studiu recent, 5% din deponenții români la bănci dețin 71% din valoarea totală a depozitelor. Pe de altă parte, 43% din deponenți au în depozite bancare mai puțin de 100 de lei.

9. Discurs ambiguu: European-antieuropean

Discursul guvernului a suferit de dublu limbaj. Antieuropean, în multe cazuri, la București, echilibrat la Bruxelles. Dar toate aceste schimbări de ton au creat confuzie în rândul managerilor de companii și printre cetățeni.

10. Inflația

Creșterea prețurilor a fost mai mare decât așteptările și a dus la creșteri de dobânzi ale creditelor. O temă sensibilă pentru clienții băncilor, persoane fizice sau juridice. Sunt câteva cauze ale dezamăgirii mediului economic față de o guvernare considerată haotică și direcționată doar către ținte electorale viitoare.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele