Rebelii, confirmați de sondaje: Încrederea în PSD scade la jumătate în doar doi ani

112
20 minute de lectură

În doar doi ani de guvernare, Partidul Social Democrat (PSD) a ajuns, de la 46%, cât a obținut la parlamentarele din 2016, la mai puțin de 25% în opțiunile electorale, potrivit unui sondaj IMAS comandat de Uniunea Salvați România. De asemenea, 69% dintre cei intervievați nu au încredere în Liviu Dragnea și tot atâția ar vrea schimbarea guvernului Dăncilă, potrivit unui sondaj BCS, comandat de Partidul Mișcarea Populară. Cifrele descriu o prăbușire a încrederii în cel mai puternic partid din România, la conducerea căruia se află Liviu Dragnea. 

Cum a fost posibilă retezarea, la jumătate, a scorului încrederii populației în cel mai mare partid al României și prăbușirea în sondaje a liderului său? În principal, din cauza preocupării obsesive a liderilor PSD pentru recalibrarea codurilor penale, de așa manieră încât să evite diversele situații dificile în care au ajuns aceștia. Nu în ultimul rând însă, trebuie spus că sondajele publicate în ultimele zile evaluează părerile întregii mase electorale a României, în vreme ce la alegeri prezența la vot a fost sub 40%, ceea ce a făcut ca voturile primite de PSD să asigure partidului un scor electoral de 46%. Un joc al cifrelor care arată că, de fapt, majoritatea ștampilată de voturi obținută de PSD reprezintă aproximativ 11% din electorat, un scor fragil pentru ambiția de a schimba radical legile justiție sau de a lansa mesaje antieuropene. Nu în ultimul rând, se confirmă supoziția rebelilor din propriul partid, care i-au cerut liderului PSD să plece, cu argumentul prăbușirii în sondaje. 

Dragnea a rezistat multiplelor contestări din interiorul partidului care s-au produs în ultimii doi ani. Și-a îndepărtat propriii premieri, atunci când aceștia au dat semne de independență: Sorin Grindeanu și Mihai Tudose. Grindeanu a fost demis printr-o moțiune de cenzură lansată de propriul partid împotriva sa, o premieră în politica postdecembristă.

Dragnea i-a exclus din partid fără ezitare pe doi dintre susținătorii săi de odinioară, secretarul general Marian Neacșu – cel care a comunicat publicului idea Rezoluției de la Herculane, despre „statul paralel și ilegitim”, și pe Adrian Țuțuianu. Ultimul a comentat critic, în intimitatea ședințelor organizației Dâmbovița, pe care o conducea la acea vreme, că PSD a devenit sub conducerea lui Dragnea „un partid de  maimuțe” și că guvernul Dăncilă este „o tragedie”.

Paul Stănescu, un alt fost apropiat al lui Dragnea, care a îngroșat rândul contestatarilor săi, și-a dat recent demisia din funcția de vicepremier și și-a depus mandatul de ministru al dezvoltării după o tentativă eșuată de remaniere a sa. Nu înainte de a-și exprima fronda public la adresa „autocratului” Liviu Dragnea. 

Contestatara sa cea mai vocală, primarul general Gabriela Firea, a rămas fără funcțiile de decizie din partid, cea de vicepreședinte la nivel național și de președinte interimar al organizației București-Ilfov. Firea nu a fost exclusă din partid doar pentru că, odată cu demiterea sa, PSD ar fi pierdut și conducerea Primăriei Capitalei.

În fiecare confruntare tranșată la nivelul Comitetului Executiv al partidului, Liviu Dragnea a fost susținut îndeaproape de o mână de oameni, la care au făcut referire și contestatarii săi în scrisoarea prin care i-au cerut să facă un pas înapoi de la conducerea partidului. Și care i-au imputat lui Dragnea că nu mai conduce partidul prin forurile sale legitim alese, ci prin interpuși, plasați în funcții-cheie în partid și în stat. Pe scurt: că tranzacționează funcții și putere pentru a se menține cu orice preț în vârful piramidei.

Ascensiunea

Ascensiunea lui Liviu Dragnea în politică începe odată cu intrarea în Partidul Democrat în 1994, la recomandarea fostului său coleg de facultate Adriean Videanu, unde ajunge vicepreședinte al organizației PD Turnu Măgurele. Devine prefect de Teleorman în 1996, în două mandate consecutive care cuprind și trecerea sa de la PD la PSD, unde intră în 2001, după ce Traian Băsescu câștigă șefia PD în detrimentul lui Petre Roman. Ajunge imediat președinte executiv al PSD Teleorman și membru în Biroul Executiv Central. La Congresul PSD din decembrie 2006 este ales vicepreședinte însărcinat cu reforma statului și descentralizarea. Ajunge președinte al Consiliului Județean Teleorman și ministru de interne în 2009, în guvernul Boc (făcut de PD cu social-democrații), și apoi ministru al dezvoltării și administrației publice și viceprim-ministru în guvernele Ponta, între anii 2012 și 2015. În paralel, își consolidează poziția în partid, unde ajunge, în 2013, președinte executiv, mâna dreaptă a președintelui PSD de atunci, Victor Ponta. În 2015, preia conducerea Partidului Social Democrat, după ce Victor Ponta, fost premier al României, a fost învins de Klaus Iohannis la prezidențialele din 2014. Pe 21 decembrie 2016, imediat după ce PSD câștigă alegerile parlamentare cu o majoritate rezonabilă, de 46%, este ales la șefia Camerei Deputaților. 

Rebelii contestatari

Odată ajuns în vârful piramidei, prin funcțiile deținute în partid și în stat, pentru Dragnea începe decontul ascensiunii sale rapide. În preajma sa apare o categorie nouă: cea a contestatarilor. Se îngroașă rândul celor care nu păruseră a-i da prea mari bătăi de cap până atunci abilului organizator. Tot acum, începe plata decontului în Justiție. Este momentul în care Parchetul Anticorupție arată public o față nevăzută a sa, dând informații și despre metodele folosite. Fără a fi animat de vreun ideal revoluționar sau doctrinar, cu o prezență relativ discretă pe scena politică, Dragnea a reușit să obțină victoria PSD la alegerile parlamentare din 2016, cu un scor liniștitor, asigurat de absența masivă a electoratului dezamăgit de politicieni. O victorie care pare a fi însăși încununarea experienței dobândite ca lider local, dar și în ascensiunea sa până la cele mai înalte funcții ale statului. Fiecare reușită a sa pare să fi cuprins, însă, în ea și codul de autodistrugere. Dragnea decontează acum exact prețul reușitei sale și i se impută mijloacele folosite.

Problemele în Justiție. Blocarea Curții Supreme

În iunie 2018, liderul PSD Liviu Dragnea a fost condamnat în primă instanță de Curtea Supremă în dosarul angajărilor fictive de la Direcția de Protecție a Copilului de la Teleorman. Procurorii l-au acuzat pentru faptul că, pe vremea când era președinte al Consiliului Județean Teleorman, ar fi aranjat să fie angajate la structura de protecție socială două membre PSD care lucrau în acest timp la partid, fără a trece măcar o zi pe la postul plătit din bugetul de stat. Procesul se judecă în apel la Curtea Supremă, la un complet de cinci judecători, a cărui constituire a fost contestată de Liviu Dragnea. Modalitatea sa de constituire a completelor, după legea veche și nu după cea modificată recent în parlament de coaliția majoritară, a fost contestată la Curtea Constituțională de premierul Viorica Dăncilă, care a avut câștig de cauză. După ce șefa Curții Supreme a făcut tragerea la sorți a noilor complete, Dragnea a contestat la Curtea de Apel faptul că Înalta Curte nu a așteptat motivarea deciziei CCR. Emisă între timp, aceasta stabilește noi condiții de tragere la sorți a completelor de cinci judecători și-i conferă CSM un rol activ în procesul de organizare a lor. În consecință, CSM a decis suplimentarea completelor cu un membru. S-a vorbit astfel de diluarea consistenței lor. Consecințele exercițiului de putere afișat de liderul PSD nu sunt de neglijat și cântăresc probabil destul de greu în scăderea încrederii populației în abilitatea sa de a conduce scena politică românească. Ca efect al contestărilor sale, toate procesele aflate pe rolul completelor de cinci judecători au fost blocate. Luni, Curtea Supremă a anunțat amânarea tuturor proceselor în materie civilă și penală, fără a stabili un nou termen pentru acestea până la organizarea următoarei trageri la sorți în condițiile impuse de CCR și de CSM.

În aprilie 2016, Liviu Dragnea a primit la Curtea Supremă o condamnare definitivă la doi ani cu suspendare în dosarul referendumului. El fusese acuzat de procurori de folosirea influenței și a autorității pe care o deținea în partid pentru fraudarea referendumului din 2012. Referendumul a fost organizat pentru demiterea președintelui de la acea vreme, Traian Băsescu. 

Asaltul Opoziției

O zi care nu părea să prevestească nimic nou pentru activitatea din Parlament a debutat săptămâna trecută cu o acțiune în forță a Opoziției asupra majorității PSD-ALDE. Evenimentul are loc, nu întâmplător, la câteva zile după ce patru parlamentari au dezertat din PSD și au trecut la partidul lui Victor Ponta. Fostul premier a anunțat că-și face grup parlamentar și că, în plus, coaliția PSD-ALDE a pierdut majoritatea în Camera Deputaților. Opoziția a testat pierderea majorității coaliției de guvernare, cerând revocarea de la conducerea Camerei Deputaților a președintelui Liviu Dragnea și a vicepreședintelui Florin Iordache, nimeni altul decât șeful comisiei speciale în care au fost modificate legile Justiției. 

Încercarea Opoziției se împiedică în proceduri și regulamente, în ciuda evidenței: în sală sunt mai mulți parlamentari ai Opoziției decât din coaliție, chiar și cu sprijinul obișnuit al celor de la UDMR: 148, în loc de 165, cât are nevoie coaliția majoritară pentru a putea trece legile importante. După boicotul Opoziției, care refuză să-și activeze cartelele de prezență în sala de plen, ședința se încheie din lipsă de cvorum. Regulamentul Camerei prevede că doar liderul grupului parlamentar care i-a numit pe cei doi poate cere revocarea lor. Așa a stabilit Biroul Permanent al Camerei Deputaților controlat de majoritatea PSD-ALDE. Liberalii, susținuți de USR, PMP și de parlamentarii lui Victor Ponta din Pro România, dau un pas înapoi și așteaptă plenul următor. Când, formal, cer doar revocarea lui Iordache și a lui Eugen Nicolicea. Enervați, cei de la PSD cer și ei revocarea omologului liberal, Marilen Pirtea. Toate solicitările sunt respinse exact din motive de aplicare a regulamentului Camerei. În aer plutește, însă, aceeași întrebare: de ce nu au mai cerut liberalii, luni-seară, revocarea lui Dragnea?

Ședința PSD. Ordonanța codurilor penale

Un răspuns ar putea fi legat de chiar inutilitatea demersului, cenzurat prin regulamentul care garantează eșecul oricărei cereri de revocare venite din altă parte decât din partea grupului parlamentar care l-a propus pe Dragnea la șefia Camerei. 

Un alt răspuns ar putea fi în ceea ce se întâmpla, luni, în același timp, în PSD, convocat de urgență în ședință extinsă a Comitetului Executiv Național după atacul Opoziției cu o săptămână în urmă. 

O ședință urmărită tensionat de politicieni și de un public interesat să afle dacă PSD decide adoptarea ordonanței de urgență a amnistiei și grațierii sau măcar face un pas în acest sens. 

La ședință au fost invitați, pe lângă șefii de organizații locale, parlamentarii PSD, dar și ministrul ALDE al Justiției, Tudorel Toader, și secretarul general al guvernului, Toni Greblă. Componența ședinței descrie oarecum strategia PSD și a liderului Liviu Dragnea. Pe de o parte, sunt consemnați toți parlamentarii PSD la lucru, pentru ca PSD să nu mai riște la un eventual asalt al Opoziției și pentru a face față riscului unei moțiuni de cenzură. Pe de altă parte, sunt chemați ministrul Justiției, Tudorel Toader, și Toni Greblă, secretar general al guvernului. Prezența lui Greblă a stârnit suspiciuni deoarece, prin funcția pe care o deține în guvern, este cel care dă avizul pe orice act emis de Executiv și cel care decide trimiterea ordonanțelor de urgență la Monitorul Oficial, pentru publicare.

Imediat după încheierea ședinței, premierul Viorica Dăncilă, care este și președinte executiv al partidului, anunță că în ședința de Comitet Executiv s-a decis ca guvernul să adopte prin ordonanță de urgență acele modificări la Codul penal și Codul de procedură penală făcute în comisia Iordache după avizul de constituționalitate primit de la CCR. Dăncilă nu explică de ce articolele declarate neconstituționale iau calea plenului, iar cele declarate constituționale, în loc să fie adoptate prin dezbatere asupra legii, sunt adoptate prin ordonanță de urgență. Ea face doar o trimitere la „întârzieri” pe care modificările le-ar risca la adoptare din cauza eventualelor sesizări pe care președintele țării și Opoziția le-ar putea face din nou la Curtea Constituțională. Adică, prin parcurgerea unui traseu legitim și bifarea unui exercițiu democratic care dă mult mai multe garanții asupra conținutului unor modificări de o asemenea importanță decât le conferă adoptarea lor prin ordonanță de urgență (OUG). O ordonanță de urgență intră în vigoare și se aplică imediat după adoptarea sa de către guvern și publicarea în Monitorul Oficial. Nu există nicio garanție și nicio posibilitate de cenzurare a conținutului său, iar luni-seară, voci ale Opoziției și din sfera celor excluși din PSD și-au exprimat temerea că urgența ar fi dată de chiar problemele din Justiție ale politicienilor. Tocmai pentru că nu se știe cum va arăta conținutul ordonanței, există temeri că simpla ei redactare ar putea să o transforme într-o amnistie mascată. 

 „Cred că e normal ca lucrurile acestea să fie discutate în Parlament (…) este dificil de justificat urgența pentru asemenea OUG (…) cred că e nefiresc să ai actul normativ în parlament, într-o dezbatere, pe cerere de reexaminare ca urmare a deciziei CCR, şi să nu încerci să dai caracter unitar acelui act normativ. Iei ceva din el, transpui printr-o OUG. Altceva rămâne în dezbaterea Parlamentului și urmează sau nu să fie pus de acord cu deciziile CCR. E atipică această situație”, e de părere Adrian Țuțuianu, recent exclus din PSD. „Eu cred că Parlamentul trebuie să își ia în serios, indiferent cine e la putere, rolul de putere legiuitoare și OUG pe materie de acestea complicate, coduri penale, civile, legi care, știu eu, privesc funcționarea justiției ori administraţiei publice, trebuiesc adoptate prin dezbatere parlamentară”, a mai spus el. 

Cheia în care pot fi citite informațiile despre ședința PSD de luni a fost oferită abia după ședință, de primarul de la sectorul 1, Dan Tudorache, președinte al organizației de sector, un apropiat al lui Dragnea. Nu este o noutate că Dragnea își pune în aplicare intențiile prin interpuși. E chiar unul dintre reproșurile făcute de contestatarii săi, în scrisoarea dată publicității înainte de a deveni indezirabili sau de a fi excluși din PSD. 

Ce spune Dan Tudorache? El a recunoscut că a cerut la finalul ședinței de luni tranșarea discuției despre ordonanța amnistiei și grațierii. „Ideea e să ştim, ori e albă, ori e neagră. Se discută pe la colţuri de amnistie şi graţiere. Trebuie să discutăm în CEx dacă mergem mai departe sau nu, ca să închidem acest subiect”, a declarat Daniel Tudorache la un post de televiziune. El a spus că o discuţie va avea loc în şedinţa următoare, anunțată deja de Dragnea că va avea loc pe 16 decembrie şi că cei mai mulţi dintre colegii săi au deja o opţiune conturată, fără să detalieze și care este această opțiune.  

Cele două variante

PSD are în acest moment două variante prin care își poate asuma amnistia și grațierea: prin ordonanță de urgență sau prin proiect de lege trecut prin parlament cu sprijinul UDMR și al minorităților. Un proiect adoptat tacit se află deja în Camera Deputaților, care este for decizional. Proiectul poate fi, însă, întors la reexaminare de șeful statului și atacat la CCR, ceea ce i-ar întârzia foarte mult parcursul. PSD și-a exprimat deja disconfortul, luni-seară, prin vocea lui Liviu Dragnea și a premierului Dăncilă, asupra acestui tip de întârzieri, pentru a justifica adoptarea modificărilor la codurile penale prin OUG. 

Cealaltă variantă este chiar ordonanța de urgență. Riscul adoptării ei – provocarea nemulțumirii populației, așa cum s-a întâmplat în cazul tentativei de aprobare a OUG 13, dată în primele zile ale guvernării PSD-ALDE cu Florin Iordache la conducerea Ministerului Justiției. 

Pe de altă parte, Viorica Dăncilă a spus că nu are pe masa sa un asemenea proiect, lucru confirmat și de președintele PSD, Liviu Dragnea, și de ministrul Justiției, Tudorel Toader. Același Toader care în urmă cu trei luni invoca „generozitatea legiuitorului” care, în an centenar, ar putea acționa „din această perspectivă”. Toader, ministru susținut de ALDE, s-a alăturat astfel vocilor din PSD, la care s-a referit și Tudorache luni-seară, voci care vorbesc cu insistență despre oportunitatea ordonanței pe amnistie și grațiere. Și vicepreședintele Marian Oprișan s-a referit la „actul de clemență” care ar putea fi dat pentru îndreptarea „abuzurilor comise în justiție” și la „seria de oameni condamnați nevinovați pe baza protocoalelor încheiate între SRI și Parchete”. Deputatul PSD Cătălin Rădulescu a spus, recent, că în orice țară civilizată „era dată amnistia și grațierea în a doua secundă”, pentru că este „un lucru necesar pentru români, oameni care au fost abuzați”. Dragnea însuși i-a cerut în mai multe rânduri ministrului Tudorel Toader să găsească „o soluție” pentru a repara „toate nedreptățile din ultimii ani din România, care tot ies la iveală”. În urmă cu trei luni, el spunea despre ordonanța amnistiei și grațierii că „trebuie dată, pentru că nu cred că se poate inventa un alt instrument juridic care să dea posibilitatea celor condamnați nevinovați să scape de această nenorocire”.

Opoziția anunță depunerea moțiunii de cenzură

La scurt timp de la terminarea ședinței PSD de luni-seară, liderul USR, Dan Barna, a anunțat că va depune o moțiune de cenzură împotriva guvernului Dăncilă, în această săptămână. El a spus că se bazează în demersul său pe toate partidele de opoziție, dar că negocierile sunt, încă, în curs de desfășurare cu parlamentarii de la UDMR. Formațiunea condusă de Kelemen Hunor are deja un istoric foarte consistent de susținere a proiectelor PSD în parlament, începând cu legile justiției, modificarea Codurilor penale, dar mai este cunoscută și pentru capacitatea de a profita în scopul susținerii propriilor proiecte în timpul situațiilor de criză prin care trece PSD. 

România preia la 1 ianuarie 2019 președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Prim-vicepreședintele PNL Raluca Turcan a spus, într-un interviu acordat Reporter Global, că România are nevoie „ca de aer” de un nou guvern care să preia președinția UE. Chiar președintele Iohannis a spus că România nu va fi capabilă să preia exercitarea mandatului de conducere a Uniunii Europene cu guvernul Dăncilă la pupitru. E drept că, ulterior, și-a nuanțat declarația, făcând distincția între aspectele tehnice și cele politice. 

Pe de altă parte, ultimul raport pe Justiție făcut de Comisia Europeană prin Mecanismul de Cooperare și Verificare plasează România într-un loc codaș în rândul statelor membre. Raportul MCV, făcut public recent de Comisia Europeană, arată că România a făcut regrese în privința independenței și reformei sistemului judiciar. În acest moment, România are de urmat 20 de recomandări care țin de fundamentele sistemului judiciar și care întorc țara și sistemul judiciar cu cel puțin zece ani în urmă, acolo de unde s-a pornit, atrage atenția Raluca Prună într-un interviu acordat Reporter Global. 

Președintele Iohannis a fost cel care a refuzat să mai valideze toate propunerile PSD pentru un guvern Dăncilă II, spunând că s-a săturat să vadă schimbați niște miniștri slabi cu alții la fel de slabi. Considerând că ar fi un conflict între puterile statului, premierul Viorica Dăncilă a sesizat Curtea Constituțională. Așadar, un blocaj pe toată linia, cu nici o lună înainte de preluarea președinției Consiliului UE, cu PSD la cârma României și a lui Dragnea la cea a PSD. 

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele