Victor Negrescu
Este România pregătită din punct de vedere politic să preia președinția Consiliului Uniunii Europene?
Cred că România este pregătită din punct de vedere tehnic pentru această președinție. Oamenii știu ce au de făcut și vor face lucrul acesta bine. Ne-am pregătit folosind experiența președințiilor anterioare: experți ai președinției estone, ai președinției bulgare, austriece, care au împărtășit din experiența lor colegilor din instituțiile publice din România, dar și experți ai Consiliului și ai Comisiei. Am avut traininguri succesive în care ne-am pregătit, timp de doi ani, în care oamenii au fost pregătiți în acest sens.
De cealaltă parte însă, mediul politic trebuie să conștientizeze această responsabilitate. Pe vremea când eram ministru, aveam sesiuni aproape săptămânale cu mai mulți miniștri pentru a discuta aceste subiecte. Din nefericire, o parte nu mai sunt în guvern, deci nu știu dacă nou-veniții au apucat să aibă astfel de formări, au fost schimbați, ca parte a reformelor care au fost făcute la nivel guvernamental, prin remaniere. Sunt convins însă că experții au depus eforturi pentru a-i pregăti așa cum trebuie pentru acest moment.
Ce presupune implicarea politică?
Asta e foarte important. Discuțiile se poartă, într-adevăr, în grupurile de lucru tehnice. Dar, de foarte multe ori, există blocaje. Mai ales în contextul european actual, unde există mai multe disensiuni la nivelul Uniunii Europene, unde ne apropiem de alegerile pentru Parlamentul European. În acest context, decidentul, ministrul, adică, își sună omologii pentru a rezolva acele situații. Asta înseamnă ca ministrul să fie cunoscut de partenerii săi europeni, să poată dialoga cu aceștia și să poată comunica într-o limbă străină. Atunci când lucrurile nu se rezolvă la nivel ministerial, intervine un alt decident, la nivel mai mare: șeful guvernului sau președintele țării. De principiu, intervine cel care este membru în Consiliul European. În cazul nostru, având un executiv care are două zone de putere, ambii decidenți pot interveni pentru a împinge înainte aceste tipuri de dosare. Pe perioada altor președinții, atunci când eram ministru, primeam astfel de telefoane sau am asistat la astfel de conversații care au împins înainte principalele dosare de interes pentru acele președinții și, mai ales, subiecte de o extrem de mare importanță pentru Uniunea Europeană și pentru viitorul său. Asta însemnând o președinție de succes: să fie capabilă să se implice suficient de mult pentru ca, la final, deciziile cele mai grele să fie adoptate. Acesta este un barometru de măsurare extrem de important pentru a vedea dacă o președinție își îndeplinește cu adevărat rolul.
Vorbiți de un rol foarte activ al miniștrilor Cabinetului Dăncilă. Credeți că sunt pregătiți? Au avut timp să se familiarizeze cu exigențele pe care le impune noua lor condiție de miniștri europeni?
Eu cred că au un rol foarte mare. Eu cred că ar fi bine să fie pregătiți sau să înțeleagă responsabilitatea foarte mare pe care o au. Vă dau un exemplu: bugetul european. Subiect extrem de important. Comisia Europeană a spus de mai multe ori public că au venit cu o propunere și se așteaptă ca, până la finalul mandatului, evident, și al Parlamentului European, să se ajungă la o concluzie. În acel context, miniștrii implicați – ministrul de finanțe, ministrul fondurilor europene și ministrul afacerilor europene – trebuie să lucreze împreună, să discute cu partenerii europeni și să-i convingă să adopte un buget cât mai repede cu putință. Asta, în contextul în care există state care nu vor să contribuie mai mult sau state care nu vor să aloce bani pentru politica de coeziune sau pentru politica agricolă comună. Există foarte multe dispute și disensiuni. Evident, pentru a putea vorbi, miniștrii trebuie să fie extrem de bine pregătiți, extrem de bine documentați și extrem de credibili în raport cu partenerii europeni cu care trebuie să ajungă la o concluzie.
Ce credibilitate pot avea în aceste discuții un ministru și un guvern care nu și-au înaintat propriul buget?
Pot să vă spun că orice buget național, de principiu, trebuie să fie trimis către Comisia Europeană pentru o prevalidare. Acesta este un lucru absolut normal. Uitați-vă la exemplul Italiei, care și-a trimis bugetul pentru anul acesta – și l-a trimis de anul trecut – iar bugetul nu a primit aprobarea Comisiei Europene și este o mare dispută. În consecință, Italia a făcut o serie de concesii și modificări în bugetul propriu pentru ca, în final, decidenții europeni să-l aprobe.
Trebuia România să facă o dezbatare internă pentru a stabili propriile teme de susținut din postura de președinte al Consiliului UE?
A fost organizată o dezbatere. Au fost organizate consultări cetățenești privind viitorul UE. Au fost dezbateri succesive cu diferiți parteneri. Am creat inclusiv un forum de consultare cu peste 500 de parteneri asociativi, sindicate, patronate, care au venit la întâlnirile noastre pentru a contura aceste priorități. Toți europarlamentarii au fost consultați, toți membrii din comitetul economic social-european, toți membrii din comitetul european al regiunilor, toate partidele politice din România au fost consultate succesiv pe ceea ce a fost prezentat în Parlamentul României. În mai și iunie anul trecut, au fost aprobate aceste teme cu unanimitate de voturi în comisiile de resort. Iar colegii mei, cei care au rămas în guvern, au prezentat ulterior ceea ce se stabilise în acel moment. Însă ce trebuie este să fim mai ambițioși în modul în care le prezentăm.
Care sunt aceste teme? Domnul Teodorovici spunea că România nici nu trebuie să susțină propriile teme…
România trebuie să prezinte propriile teme. Au fost prezentate și în Parlamentul României. A rămas ca fiecare ministru să și le prezinte în consiliul de resort. Și premierul României le va prezenta în plenul Parlamentului European. Eu am remarcat că există foarte mulți oameni care-și dau cu părerea despre ce înseamnă acest moment și foarte mulți „experți”. Din păcate, este prima președinție a Consiliului Uniunii Europene. Și nu cred că mai există cineva care să aibă experiență în domeniu. Regulile sunt clare. Regulile trebuie să fie respectate.
În ultima ședință de guvern la care am participat, am spus foarte clar lucrurile acestea colegilor mei, inclusiv celor de care spuneți dvs. că acum comentează, și cred că nu trebuie să facă rabat de la aceste lucruri, pentru ca România să aibă o președinție de succes.
Această președinție nu este un exercițiu de imagine. România nu are un rol doar tehnic, ci are o responsabilitate politică. Aceasta poate avea anvergura dorită doar dacă oamenii sunt pregătiți pentru un asemenea moment și înțeleg mizele unui astfel de mandat. Și mai ales mizele contextului în care ne aflăm. Sunt în apropierea alegerilor pentru Parlamentul European, în mijlocul discuției despre viitorul Uniunii Europene, la finalul discuțiilor privind bugetul european.
De ce v-ați dat demisia?
Eu sunt de principiul că trebuie să ocupi o funcție de demnitate publică atât timp cât activitatea pe care o desfășori nu contravine propriilor principii de viață sau politice. În ultimele săptămâni ale mandatului meu, au fost mai multe discuții care m-au făcut să consider că, din păcate, direcția nu e cea în care credeam și cred eu. Discuții în special la nivelul guvernului, dar și al partidului, pentru că eu sunt de părere că România trebuie să-și continue parcursul european, iar eu cred că România poate fi puternică în Uniunea Europeană, dacă respectă cutumele, practicile, tradițiile europene, mai ales în ceea ce înseamnă modul de gestiune al acestei președinții la Consiliul Uniunii Europene. Acest moment nu trebuie să fie ratat. Toată lumea trebuie să se implice. Toată lumea trebuie să înțeleagă că avem o președinție deținută de România și interesul nostru, unicul nostru interes, ar trebui să fie să facem ca acest mandat să fie de succes pentru țara pe care o reprezentăm. Discuțiile au fost mai aprofundate, mai tehnice cu o serie de colegi. Mi-am prezentat punctul de vedere și în guvern, și, ulterior, în Partidul Social Democrat. Din păcate, mesajul și ideile mele nu au fost îmbrățișate la acel moment și atunci am considerat oportun să merg mai departe, lăsându-mi colegii să-și continue activitatea, iar eu să fiu convins la finalul zilei că am respectat principiile în care cred.