Activismul de mediu apare ca noul război cultural din Europa

    Înapoi, pe baricade!

    130

    Charlemagne

    ÎN TREI DIRECȚII, pădurile de pini, uscați iască din cauza vremii caniculare, dispar la orizontul câmpiei centrale a Poloniei. La sud, peisajul pare lunar din cauza unei mine decopertate de lignit. Un labirint de transportoare cară cărbunele până la Elektrownia Bełchatów, cea mai mare termocentrală din Europa, într-un ritm de o tonă pe secundă. Pawel Koszek, un specialist în reparații, supraveghează scena cu satisfacție. „Electricitatea”, spune el, „este confortul și siguranța noastră.” Săptămâna trecută, activiști de la Greenpeace au proiectat chipul lui Mateusz Morawiecki, prim-ministrul Poloniei, cu textul „rușine”, pe unul dintre cele șapte turnuri de răcire ale termocentralei. „Ei nu înțeleg tehnologia”, spune disprețuitor Koszek, care lucrează la centrală din 1989 și și-a întâlnit soția acolo.ÎN TREI DIRECȚII, pădurile de pini, uscați iască din cauza vremii caniculare, dispar la orizontul câmpiei centrale a Poloniei. La sud, peisajul pare lunar din cauza unei mine decopertate de lignit. Un labirint de transportoare cară cărbunele până la Elektrownia Bełchatów, cea mai mare termocentrală din Europa, într-un ritm de o tonă pe secundă. Pawel Koszek, un specialist în reparații, supraveghează scena cu satisfacție. „Electricitatea”, spune el, „este confortul și siguranța noastră.” Săptămâna trecută, activiști de la Greenpeace au proiectat chipul lui Mateusz Morawiecki, prim-ministrul Poloniei, cu textul „rușine”, pe unul dintre cele șapte turnuri de răcire ale termocentralei. „Ei nu înțeleg tehnologia”, spune disprețuitor Koszek, care lucrează la centrală din 1989 și și-a întâlnit soția acolo.

    La parter, în fața unui șir de computere, el radiază de mândrie în timp ce demonstrează cum se reglează fluxul de oxigen pentru cele 13 furnale. Împreună, acestea produc circa 20% din electricitatea Poloniei. E ca și cum ai pilota un avion, spune el: operatorii trebuie să poată să preia controlul în caz de urgență. Nu a existat niciodată un incident major la Bełchatów. Comparați asta cu centrale precum Cernobîl sau Fukushima (din fericire, centrala nu va fi lovită niciodată de un tsunami, ca Fukushima). Energie eoliană? Energie solară? Ele vin și pleacă. Încercați să vă încărcați telefonul la un panou solar. Pe bunul și bătrânul cărbune poți pune bază.

    epa07569157 Police stands around the building of the ruling 'Law and Justice' (PiS) onto which Greenpeace activists have hung a giant banner reading 'Poland without coal 2030' in Warsaw, Poland, 14 May 2019. Greenpeace environmentalists calls for strong action on climate. EPA/RAFAL GUZ EPA-EFE/RAFAL GUZ Poland Out

    Acesta îi plasează pe Koszek și pe orașul său de baștină la capătul extrem de nefrecventabil al dezbaterii legate de mediul înconjurător din Europa. Locul, denumit „Belcha” („râgâitorul”) în presa străină, este un simbol al modului în care Polonia refuză să acționeze în privința emisiilor de carbon. Activiștii Greenpeace au fost furioși pentru faptul că guvernul Morawiecki a blocat, până în 2050, angajamentul UE de neutralitate în privința poluării. Totuși, pentru cei 60.000 de locuitori ai săi, Bełchatów este un loc unde e plăcut să trăiești. Printre flori și fântâni, se află nou-renovata Piață Narutowicza, cu o alee a celebrităților pentru stelele echipei locale de volei, care este denumită după firma de stat care conduce mina și centrala și sponsorizată tot de aceasta. Multe familii au numeroși membri care lucrează în ambele locuri, unde sunt angajați 8.000 de oameni și cu mult mai mulți indirect.

    Așadar, este de înțeles faptul că localnicii se află în defensivă în fața valului de activism de mediu din Europa. O parte din acest impuls este motivat economic. „Fără termocentrală și fără mină”, spune Marchin Nowak, directorul de dezvoltare din Bełchatów, „orașul își va pierde orice rațiune de a fi economic.” Licențele pentru emisiile de carbon impuse de UE au sporit deja costul generării de electricitate acolo. Nowak avertizează că alte măsuri ale UE vor face cărbunele polonez mai puțin competitiv și că exploatarea se va muta spre Est, în Bielorusia, Ucraina și Rusia. Emisiile și locurile de muncă, susține el, nu vor face altceva decât să se mute în afara UE.

    Dar spiritul de defensivă trece și dincolo de linia de demarcație. Bełchatów este mândru de industria sa. Mineritul a început acolo abia în anii ʼ70 și mulți locuitori s-au mutat în oraș venind din alte părți, dar ei o venerează pe Sfânta Varvara, sfânta minerilor, asemenea locuitorilor unor regiuni miniere mai vechi din Polonia, precum Silezia. Logoul orașului este un comutator electric „on”, iar sloganul său este „Bełchatów: mereu o reacție bună.” Lege și Justiție, partidul naționalist care conduce Polonia și domină viața locală din Bełchatów, a făcut din calitatea cărbunelui polonez o cauză patriotică (un critic refuză să ne dea un citat, de frica represaliilor). Partidul condamnă statele din vestul UE din cauză că îi refuză Poloniei șansa de a ajunge din urmă standardul lor de viață. Chiar și cei din Bełchatów, care acceptă necesitatea de a reduce emisiile, ca Nowak, spun că Polonia nu primește un tratament corect: „Nu te poți aștepta ca Polonia să sară la zero carbon în 30 de ani”.

    Aflându-se în Bełchatów, Charlemagne și-a reamintit de acele orașe europene prinse sau, cel puțin, alarmate de criza migrației de acum patru veri. Și în acele locuri, problema era, în egală măsură, culturală și economică. Localnicii se îngrijorau în privința locurilor de muncă și a salariilor și se temeau că beneficiile și costurile schimbării nu vor fi corect distribuite. Dar ei își făceau griji și despre caracterul societății lor și se simțeau respinși de elitele cu mentalitate globală din orașele mari. Fake news proliferau. Azi, imigrația a dispărut ca punct nevralgic în discursul politic, deoarece numărul nou-veniților s-a redus dramatic. Dezbaterea despre mediu îi ia locul.

    Ea are chiar o geografie similară. A fost tentant să privim criza migrației ca pe o luptă între jumătățile din est și din vest ale UE. Lucrul este adevărat și în ceea ce privește bătălia mediului. Dar, ca și în cazul dezbaterilor pe tema imigrației, această perspectivă simplifică prea mult problema. Zuzana Čaputová, noul președinte al Slovaciei, și Robert Biedroń, un lider insurgent al opoziției din Polonia, sunt, ambii, foarte aplecați pe problematica mediului. Subiectul schimbării climatice este la fel de conflictual în vestul UE. Partidele verzi sau pro-mediu sunt în ascensiune, iar partidele populiste, ca Alternativa pentru Germania, ca și protestatarii anti-establishment, cum sunt gilets jaunes, din Franța, transformă mișcarea activismului de mediu în noul lor dușman preferat în războiul culturilor. Adevărata falie, ca și în cazul imigrației, este în cadrul societăților: între marile orașe, cu marșurile lor Fridays for Future (Vineri pentru Viitor), zile fără circulație auto și politici liberale, și orașele mici, în care modalitățile tradiționale de a face lucrurile mor mai puțin ușor.

    Învățând din trecut

    Imigrația a dispărut din titlurile de presă din Europa pentru că populiștii au câștigat bătălia. Cu tot optimismul campaniei „Refugiați, fiți bineveniți” din 2015, un consens s-a format acum în jurul unor politici ale unei „Fortărețe Europa” mult mai restrictive. Activiștii de mediu pot să învețe unele lecții din ceea ce au greșit activiștii pro-imigrație. În primul rând, să nu cedeze în fața argumentelor populiștilor și să le atace În schimb, să le atace cu fapte care au răsunet emoțional. Exemple cu mare putere argumentativă sunt verile cu caniculă-record din Europa. În al doilea rând, nu trebuie cântat în strună celor care se opun schimbării, dar nici nu trebuie luați de sus. Tratați-i ca pe adulți, ascultați-le problemele și mișcați-vă mai repede, ca să atenuați  efectele schimbării cu fonduri de tranziție și cu programe de recalificare. Liberalii Europei intră într-un nou război cultural. Ei ar trebui să evite greșelile făcute în cel dinainte.

    Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Înapoi pe baricade”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele