Nu mai obosim să deslușim înțelesurile votului din 26 mai a.c. Desigur, și efectele deciziei instanței din 27 mai a.c. În plan economic, se poate interpreta că votul la alegerile europarlamentare a fost și unul pentru prudență fiscală și bugetară.

Cum altfel se poate înțelege înfrângerea PSD-ALDE, după ce actuala coaliție la guvernare a făcut tot ce a putut pentru a-și atrage voturile celor care primesc salariile sau pensiile de la stat? Actuala putere politică a oferit bani pentru cât mai multe categorii de cetățeni: pensionari, medici, profesori, funcționari publici sau funcționari în administrația locală. A adăugat la creșterea salariilor și pensiilor programe speciale pentru o serie de cetățeni care nu erau angajați în sectorul bugetar, precum facilități la transportul CFR pentru studenți, un foarte populist program numit „Investește în tine”, ale cărui efecte practice sunt neclare, și o mulțime de alte programe dedicate unor categorii extrem de diverse.

În pofida oferirii cu generozitate de bani bugetari, votul din 26 mai a avut o altă morală. Cei care au schimbat ierarhia politică au înțeles că fondurile bugetare sunt limitate, că investițiile publice stagnează sau că Ordonanța 114 a fost promovată împotriva consumatorilor și chiar a cetățenilor (de exemplu, în ceea ce privește administrarea fondurilor private de pensii).

În ultimă instanță, votul a fost acordat și pentru un alt mod de cheltuire a banilor publici, pentru o alocare responsabilă, pentru canalizarea de fonduri bugetare pentru dezvoltarea și modernizarea economiei, nu doar pentru salarii și pensii. Într-un fel, momentul 26 mai a fost cel al unei răzvrătiri a unei părți a populației (zona dinamică, independentă de stat, eventual independentă financiar) din cauza unei politici publice, a unui program de guvernare atât de generos, încât poate deveni de-a dreptul iresponsabil.

Cum ar spune Alexandra Smedoiu, partener Deloitte, trebuie să facem diferența între populația care nu a văzut niciodată un card bancar și cealaltă parte a realității, cu corporatiști care își beau cafeaua la Starbucks, merg pe trotinetă, folosesc Revolut și Apple Pay.

Am mai spus acest lucru: politicienii de la putere ar trebui să ia metroul dimineața și să meargă până la stația Aurel Vlaicu sau stația Pipera (zonele cu clădirile de birouri ale companiilor multinaționale). Ar trebui să petreacă acolo cel puțin o zi de muncă și apoi să se urce din nou în metrou spre centrul orașului, la ora de vârf, când corporatiștii se duc spre casă. Nu este greu, dar este util și nu ar strica să facă „o excursie” de acest gen chiar și acum, după alegeri. Ar înțelege poate câte ceva despre cine i-a învins în alegeri.

În contextul mesajului de la alegeri, ar fi fost de așteptat ca politicienii de la putere fascinați de programul de guvernare să își reconsidere ușor poziția. Să fie mai puțin vehemenți și să audă și vocea care le spune că economia românească nu este pe drumul cel bun. Ne-am înșelat. Săptămâna aceasta, economistul Cristian Socol, unul dintre artizanii programului de guvernare, a postat pe pagina de Facebook prioritățile programului de guvernare pentru a doua jumătate a acestui an. Merită să le enumerăm, pentru că sunt „delicioase”: programul de înzestrare a Armatei, Fondul de Dezvoltare de Investiții, eliminarea impozitului pe terenul agricol lucrat și pe utilajele agricole, finanțarea programelor de investiții în stațiunile balneare, creșterea punctului de pensie cu 15%, creșterea pensiei minime garantate cu 10%, creșterea salariului minim brut la 50% din câștigul salarial mediu brut, impozit zero pentru veniturile mai mici de 2.000 lei pentru familiile cu copii, impozit zero pentru veniturile medicilor de familie și, bineînțeles, propunerea care a făcut deja vâlvă, 10 lei pe zi pentru copiii care nu au absențe la școală.

Dezmeticiți-vă, domnule Socol! Alegerile au trecut și ați rămas singurul care cântă non-stop aria wage-led growth. Ați rămas un adevărat epigon al lui Liviu Dragnea, care, trebuie să recunoaștem, o făcea mai „cu talent” și cu o mult mai mare expunere media.

Cea mai bună dovadă în acest sens este că dl Socol a șters postarea de pe Facebook la câteva ore după ce o scrisese. Putem bănui că a fost întrebat nu neapărat despre conținut (cu siguranță, sunt încă mulți politicieni în PSD care suferă după epoca lui „vă dăm/v-am dat”), ci mai ales în ce calitate a așternut scrierile. Din câte știm, Cristian Socol nu vorbește în numele partidului, pentru că nu are nicio funcție oficială în guvern sau în partid. El trebuie să se întoarcă la ceea ce l-a făcut celebru și anume susținerea PSD și a programului de guvernare ca „analist economic independent”.

Pledoaria este pentru o abordare prudentă a situației economiei românești și eventual pentru o analiză a zonelor sensibile din finanțele publice și din bugetul național. O veste bună este că schimbările operate în conducerea Băncii Naționale și a Consiliului Fiscal sunt de bun augur. Profesioniștii au câștigat în dauna unor personaje nefrecventabile. Cu o excepție, desigur.

În ceea ce privește, Consiliul Fiscal, noua conducere va avea de continuat o muncă și o atitudine corectă a fostului președinte, Ionuț Dumitru. Instituțiile au fost salvate. Epigonii lui Dragnea au de la cine să primească explicații și replici.