Adevărul despre giganții petrolului și schimbarea climatică

Deși cresc temerile legate de încălzirea globală, firmele de energie plănuiesc să mărească producția de combustibili fosili. Niciuna mai mult decât ExxonMobil.

70
8 minute de lectură

Giganții petrolului și mediul

Ediția tipărită | Lideri  – 9 februarie 2019


ÎN AMERICA, CEA mai mare economie a lumii și cel de-al doilea poluator al său, schimbarea climatică devine greu de trecut cu vederea. Vremea extremă a devenit mai frecventă. În noiembrie, incendiile scăpate de sub control au devastat California; săptămâna trecută, la Chicago a fost mai frig decât în unele zone de pe Marte. Savanții trag semnalul de alarmă cu și mai mare urgență, iar oamenii obișnuiți au băgat și ei de seamă – 73% dintre americanii chestionați de Universitatea Yale la finele anului trecut au spus că schimbarea climatică este reală. Stânga Partidului Democrat vrea să promoveze un „New Deal Verde” în centrul alegerilor din 2020. Pe măsură ce așteptările se schimbă, sectorul privat dă semne de adaptare. Anul trecut, s-au închis circa 20 de mine. Managerii de fonduri îndeamnă firmele să devină mai verzi. Warren Buffett, care nu înghite orice, a mizat 30 de miliarde de dolari pe energia curată, iar Elon Musk plănuiește să umple autostrăzile din America cu mașini electrice.

În toată această hărmălaie, există un singur adevăr cutremurător. Cererea de petrol crește, iar industria energetică, din America pe tot Globul, planifică investiții de multe trilioane de dolari pentru a o satisface. Nicio firmă nu întruchipează mai bine această strategie decât ExxonMobil, gigantul pe care rivalii îl admiră și pe care activiștii de mediu îi detestă în mod special. Compania plănuiește să extragă cu 25% mai mult petrol și gaze în 2025 decât în 2017. Dacă restul industriei ar urma chiar și o creștere modestă, consecințele pentru climă ar putea fi dezastruoase.

ExxonMobil demonstrează că piața nu poate rezolva schimbarea climatică de una singură. Este necesară o acțiune în forță din partea guvernului. Contrar temerilor multor republicani (și speranțelor multor democrați), asta nu trebuie să implice un rol mai mare al statului.

O mare parte din secolul XX, cinci mari firme petroliere – Chevron, ExxonMobil, Royal Dutch Shell, BP și Total – au avut mai multă putere decât unele țări mici. Deși puterea acestor giganți s-a topit, ei încă dețin 10% din producția mondială de petrol și gaze și 16% din investițiile în amonte. Ele dau tonul pentru firmele de energie private mai mici, care controlează alt sfert din investiții). Și milioane de pensionari, și alții care economisesc depind de ele pentru profituri. Din cele 20 de firme care plătesc cele mai mari dividende în Europa și America, patru sunt giganți petrolieri.

În 2000, BP a promis că va merge „dincolo de petrol” și, dacă e să privim lucrurile la suprafață, cei cinci mari s-au schimbat realmente. Toți spun că sprijină Acordul de la Paris pentru limitarea schimbărilor climatice și toți investesc în energii regenerabile, precum cea solară. Shell a spus recent că va reduce emisiile de la produsele sale. Totuși, în cele din urmă, companiile trebuie judecate după ceea ce fac, nu după ceea ce spun.

Potrivit lui ExxonMobil, cererea globală de petrol și gaze va crește cu 13% până în 2023. Totuși, cei cinci mari, nu doar ExxonMobil, se așteaptă să își mărească producția. Departe de a-și pune la păstrare toate exploatările de petrol și gaze, industria investește în proiecte în amonte, de la șisturile texane la sondele high-tech din apele adânci. Companiile petroliere, în mod direct și prin grupuri comerciale, fac lobby împotriva măsurilor care ar limita emisiile. Problema este că, potrivit unei evaluări făcute de IPCC, un organism interguvernamental de știință a climei, producția de petrol și gaze ar trebui să scadă cu circa 20% până în 2030 și cu aproape 55% până în 2050, pentru a opri creșterea temperaturii Pământului cu mai mult de 1,5°C peste nivelul său preindustrial.

Ar fi greșit să conchidem că firmele energetice trebuie să fie rele. Ele răspund la stimulente create de societate. Profiturile financiare din petrol sunt mai mari decât cele din surse regenerabile. Deocamdată, cererea mondială de petrol crește cu 1-2% pe an, asemenea mediei din ultimele cinci decenii, și gigantul energetic tipic obține o minoritate din valoarea sa bursieră din profiturile pe care le va face după 2030. Indiferent cât de mult sunt acuzați giganții petrolieri de cei care fac campanie pentru climă, mulți dintre aceștia conducând mașini și mergând cu avionul, nu este doar legal ca ei să își maximizeze profiturile, ci este o cerință pe care o pot aplica acționarii.  

ExxonMobil oil refinery in Joliet, Illinois, US. (Photo by Scott Olson/Getty Images)

Unii speră că firmele petroliere se vor îndrepta treptat într-o nouă direcție, dar asta pare a fi optimist. Ar fi nechibzuit să ne bazăm pe inovații strălucitoare pentru a salva lucrurile. Investițiile globale în energii regenerabile, la 300 de miliarde $ pe an, sunt mult depășite de ceea ce se investește în combustibilii fosili. Chiar și în industria auto, unde se lansează zeci de modele electrice, circa 85% din vehicule se așteaptă să folosească motoare cu combustie internă chiar și în 2030.

La fel și boomul în investițiile etice. Fonduri cu active de 32 de trilioane $ s-au adunat pentru a pune presiune pe poluatorii cei mai mari din lume. Managerii de fonduri, confruntați cu un colaps al afacerilor lor tradiționale, sunt gata să vândă produse verzi care, în mod convenabil, vin la pachet cu comisioane mai mari. Dar puține sunt marile grupuri de investiții care au renunțat la acțiunile marilor firme energetice. În ciuda marii publicități, angajamentele firmelor petroliere față de investitorii verzi rămân modeste.

Și să nu vă așteptați la cine știe ce din partea tribunalelor. Avocații aduc valuri de procese în care firmele petroliere sunt acuzate de totul, de la înșelarea publicului la responsabilitatea pentru creșterea nivelului oceanelor. Unii cred că firmele petroliere vor avea aceeași soartă cu firmele de tutun, care au avut de-a face cu despăgubiri uriașe de dat în anii 1990. Ei uită că giganții tutunului au rămas pe piață. În iunie, un judecător federal din California a decis să schimbarea climatică este o problemă care ține de Congres și de diplomație, nu de judecători.

Următorii 15 ani vor fi critici pentru schimbarea climatică. Dacă inovatorii, investitorii, tribunalele și interesul propriu corporatist nu vor putea să reducă din combustibilii fosili, atunci povara trebuie să cadă pe sistemul politic. În 2017, America a spus că se va retrage din Acordul de la Paris, iar administrația Trump a încercat să reînvie industria cărbunelui. Chiar și așa, clima ar putea să intre în mainstream-ul politic și să câștige susținere bi-partizană. Sondajele de opinie sugerează că republicanilor moderați și mai tineri le pasă. Un angajament recent făcut de zeci de economiști a trecut dincolo de falia dintre partide.

Cheia va fi să li se demonstreze alegătorilor centriști că reducerea emisiilor este practică și că nu îi va afecta financiar prea mult. Deși New Deal-ul Verde al democraților trezește conștiințele, el pică acest test cu siguranță. Deoarece se bazează pe o expansiune masivă a cheltuielilor guvernamentale și a planificării centrale. Cea mai bună politică, în America și aiurea, este de a impozita emisiile de carbon, politică pe care o susține ExxonMobil. În Franța, gilets jaunes arată cât de dificil va fi. Va fi necesară munca pentru a pune la punct politici care pot să întrunească sprijin popular prin returnarea banilor strânși către public, sub forma unor reduceri compensatorii de impozite. Industria combustibililor fosili se va micșora, guvernul nu ar deveni mai mare, iar firmele ar fi libere să se adapteze cum cred ele că este mai bine – chiar și ExxonMobil.


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Revenirea petrolului”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele