Agenda noului guvern va fi și mai complicată decât înainte de MCV

Bruxelles-ul dezmeticește clasa politică:

20
5 minute de lectură

Incertitudinea domnește în scena politică românească, după debarcarea reușită a cabinetului monocolor condus de Viorica Dăncilă. Toată lumea privește cu nerăbdare negocierile și așteaptă rezultate. Deși țara pare să funcționeze și fără miniștrii en titre, realitatea este însă alta. Există în acest moment o sumă de chestiuni urgente care depind de Palatul Victoria. România nu are un buget pentru anul viitor, după cum nu este clară nici modalitatea de finanțare a creșterilor de pensii, asupra cărora toată lumea a căzut de acord că trebuie plătite. Dar trebuie să vedem cum. Susținerea politică a devenit o scuză în spatele căreia se ascund probleme interne, cum ar fi lăcomia pentru fotolii, și calculul rece al unui eventual eșec aducător de pagube la viitoarele alegeri.

Cineva trebuie însă să-și asume conducerea executivă a țării și recalibrarea unor reglementări care ne pot costa scump. Ultimul raport de supraveghere a manierei în care ne-am adaptat instituțiile la valorile europene, celebrul Mecanism de Cooperare și Verificare (MCV), ne-a plesnit peste ochi: avem un set masiv de recomandări, critici și observații, în vreme ce colegii noștri de aderare, bulgarii, scapă de supraveghere. Ne miră? N-ar trebui, scrie Cristian Diaconescu, fost ministru al justiției și al externelor. Ei au respectat recomandările și și-au făcut reformele de așa manieră, încât acum sunt la câțiva pași de anticamera monedei unice. Noi am ignorat și recomandările Comisiei Europene, că ne-ar insulta suveranitatea, chipurile, și banii europeni, că ne-ar complica afacerile stimulate masiv din bani publici. Dar mai este ceva de observat în comportamentul vecinilor noștri de peste Dunăre: ei au respectat instituția meritului. Cel mai clar exemplu, de altfel recent confirmat, este alegerea Kristalinei Georgieva la cârma Fondului Monetar Internațional (FMI). Iată ce scriau colegii noștri de la The Economist, înainte de numirea acesteia: „Dacă președinția Băncii Mondiale ar fi fost decisă exclusiv pe merit, fără a lua în considerare naționalitatea, doamna Georgieva, directorul său executiv, ar fi putut fi ca și învingătoare… Statura și experiența doamnei Georgieva ar putea explica absența concurenților, ceea ce a asigurat ca Europa să rețină postul în pofida negocierilor încordate în vederea nominalizării”.

Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să ne asigurăm că suntem reprezentați de oameni valoroși, profesioniști impecabili, eleganți în comportament, care stăpânesc arta comunicării. România trebuie să repare relația cu partenerii europeni. Modelul de negociere contraproductivă, în care două persoane au fost propuse pentru postul de comisar și au fost respinse în negocieri, trebuie abandonat, Interesul țării nu este ca o persoană apropiată vreunui politician, fie ea și cu merite reale în dezvoltarea partidului care o trimite la Bruxelles, să fie impusă comisar. Dacă nu se poate, sau dacă europenii consideră că nu merită, sau au vreun alt algoritm, trebuie să ne repliem constructiv. Cum, nu mai există oameni valoroși, europeni, care să ne reprezinte la Bruxelles, să se ocupe de Transporturi? Chiar nu are România profesioniști, cu studii solide și fără un trecut cețos, criticabil, care să fie acceptat de Comisie? Sau dacă e vorba de numirea unei femei, conform unui algoritm modern, dar actual, chiar nu avem doamne inteligente, cultivate, profesioniste? Dar politicienii noștri și-au abandonat de mult obiceiul de a invita valorile să li se alăture. Pe plan intern, sunt decizii care au fost îndelung amânate sau ignorate, cum ar fi rezolvarea situației producătorului de energie din cărbune CE Oltenia, a CFR-ului, acest uriaș serviciu de transport care s-a întors în secolul al XIX-lea, sau, iată, a TAROM-ului, această companie agonizantă. Nimeni nu a reușit să facă din TAROM o companie de elită, așa cum merită piloții săi și, în general, tehnicienii. Tarom a exercitat o atracție fatală pentru politicieni care și-au plasat acolo surori, frați, neamuri, în general. Și prieteni. Angajații Tarom n-au ezitat nici ei să copieze modelul de angajări pe relații și, iată, a ieșit o structură imensă, care pierde bani. Când Banca Mondială și FMI ne-au sugerat să introducem la TAROM guvernanța corporativă, s-au zărit fulgere. Iar specialistul, belgianul Christian Heinzmann, fost director general al Tarom intrat prin concurs, a fost pur și simplu alungat ca-n reclama aia cu producătorii de salam cărora li se aduce un chef din străinătate care fuge apoi rupând gardurile, urmărit de câțiva dulăi nervoși. Noi nu ne schimbăm, merge și așa, este mesajul transmis de multe companii de stat. Nu de toate, pe unele le-au salvat listările la Bursă. Dar toate aceste probleme se adună, iar guvernul care va veni și politicienii care-l vor cântări la vot trebuie să înțeleagă că țara, economia ei, are probleme mult mai mari decât micul interes de partid. Ca atare, ultimul și cel mai sever avertisment primit de la Bruxelles reamintește politicienilor români că joaca de-a politica nu este un exercițiu inteligent, când țara are nevoie de o guvernare responsabilă. Și chiar are nevoie. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele