Carsten Brzeski, economist-șef, ING Germania

O altă alegere pe muchie de cuțit?

De la alegerile regionale din Spania sau Germania, până la cele naționale și europene, este dificil să ne amintim o singură perioadă electorală europeană care să nu fi fost etichetată ca fiind importantă, crucială sau determinantă pentru direcțiile viitoare. Alegerile pentru Parlamentul European din acest an nu fac excepție de la regulă. În timp ce, în trecut, alegerile europene au fost evenimente discrete, cu rate joase ale participării la vot, numeroși actori ai pieței financiare le acordă acum o mare atenție, deoarece se tem de o creștere a forțelor eurosceptice pe seama susținerii, în creștere, a partidelor populiste și antieuropene, observată în majoritatea alegerilor naționale din ultimii ani.

Oricum, în ciuda ascensiunii partidelor populiste și eurosceptice în alegerile naționale, există mai multe motive pentru care nu se așteaptă vreo schimbare semnificativă în rezultatele alegerilor, în cazul partidele eurosceptice, comparat cu ultimele alegeri din 2014 (când au obținut aproximativ 20% din locurile din Parlament).

Alegerile europene din 2014 au fost un indicator principal, și nu unul secundar al performanței partidelor eurosceptice în cadrul alegerilor naționale. Multe partide au avut victorii semnificative la alegerile din 2014, urmate de performanțe similare la alegerile naționale ulterioare, în special în cazul Frontului Național și al Partidului Libertății (PVV) din Olanda. Potrivit ultimelor sondaje, ar trebui să ne așteptăm la performanțe mai bune doar de la partidele care, deși nu s-au descurcat bine în 2014, au acționat mai bine în ultima perioadă, de exemplu, partidul german AfD, partidul italian Lega, cel austriac – FPO, sau olandez – FvD.

O provocare pentru partidele anti-eurosceptice va fi dacă vor reuși să se organizeze într-un singur grup politic în Parlamentul European. În acest moment, există trei grupări politice: Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), dominați, în principal, de conservatorii din Marea Britanie și de polonezii din PiS, Europa Libertății și a Democrației Directe (EFDD), dominată de UKIP și de Mișcarea Cinci Stele, și Europa Națiunilor și a Libertății (ENF), dominată, în principal, de Frontul Național Francez și de Partidul Libertății (PVV). Este interesant că, între aceste grupări politice, coeziunea a fost mult mai puternică decât între grupurile „tradiționale”.

Impactul partidelor eurosceptice de după alegeri va depinde, în mare parte, de abilitatea acestora de a colabora într-un singur grup. În această privință, ultima inițiativă, începută de viceprim-ministrul italian Matteo Salvini, de a uni partidele populiste europene, este demnă de atenție. Oricum, faptul că doar trei partide (AfD din Germania, Partidul Finlandez și Dansk Volke) au răspuns inițiativei ilustrează cât de dificil ar putea fi un asemenea proiect. Deși majoritatea partidelor populiste europene au câștigat electorat pe baza temei refugiaților, acestea se diferențiază atât prin soluțiile posibile, cât și prin abordarea diferită a unor teme. Pur și simplu, este, în continuare, greu să rămâi un paneuropean naționalist.

Incertitudinea Brexit

În timpul pregătirii Brexitului, Uniunea Europeană a realocat 27 din cele 73 de locuri rezervate Marii Britanii alături de statele membre și a redus numărul total de locuri din Parlament de la 751 la 705. Cum mai mult de 50% din cei 73 de membri englezi ai Parlamentului European se află în grupuri politice eurosceptice, Brexitul ar fi înclinat automat balanța către un parlament proeuropean. Acum, că Marea Britanie pare să fie din nou la bord, cel puțin temporar, aceste schimbări nu vor avea loc. Cel puțin pentru moment, participarea britanică la alegerile europene ar aduce, conform ultimelor sondaje, grupul social-democraților mai aproape de Partidul Popular European. Change UK și Partidul Brexit nu au anunțat cărui grup politic se vor alătura, dar ar aduce mai multe voturi grupului mai larg al partidelor eurosceptice.

Cu Marea Britanie participând la alegerile europene, partidele eurosceptice au o șansă mai mare să obțină o treime din totalitatea locurilor parlamentare. Teoretic, această treime ar putea, de exemplu, să blocheze sancțiunile împotriva statelor membre care violează regulile Uniunii Europene și nu se supun rigorilor legii, ar putea să deraieze negocierile bugetului Uniunii Europene și ar putea fi un obstacol în calea încheierii de înțelegeri și întâlniri de către Comisia Europeană. Evident, dacă partidele eurosceptice vor fi capabile să lucreze împreună. Multe lucruri vor depinde, așadar, de cum se vor comporta (și de ce vor vota) noii membri britanici ai Parlamentului European.

Captivant, dar nimic șocant

Considerăm că rezultatele alegerilor europene din acest an ar trebui să fie mai puțin șocante decât se tem mulți la momentul actual. În schimb, va fi, din nou, o combinație între voturile influențate național și ceva mai multe teme europene decât de obicei. Cel mai mare risc al alegerilor europene ar fi, deci, potențialele repercusiuni naționale. Gândiți-vă doar la guvernul german, care ar putea să cadă, în caz de înfrângere extremă a cel puțin unuia dintre partidele din coaliție, sau la Franța, unde votanții ar putea folosi alegerile pentru a-și exprima părerea despre anunțurile politice recente.

Pentru Parlamentul European, așteptăm o eroziune a centrului politic, cu social-democrații și conservatorii pierzându-și majoritatea absolută, pentru prima dată din 1979. Acest fapt ar continua trendurile recente naționaliste, deși ar putea fi echilibrat de victorii ale liberalilor și verzilor. Brexitul întârziat a mărit riscul unui număr în creștere de locuri pentru partidele eurosceptice, cu un schimb de putere între diferitele grupuri.

În esență, centrul politic va fi mai fragmentat decât în trecut, dar opinia generală în Parlamentul European ar trebui să rămână pro-UE, cu precizarea clară că nu există niște contragreutăți reale pentru partidele eurosceptice. Partidele pro-europene au fost mereu și, este posibil să continue să fie, niște partide „pro-europene, dar…” Astfel, riscul alegerilor europene nu este atât înmulțirea euroscepticilor, cât, mai degrabă, posibilitatea ca normalul să se apropie de platforma eurosceptică, în loc de a se diferenția, precum și riscul unor repercusiuni naționale. În cel mai bun scenariu, sloganul anterior al Uniunii Europene, „Uniți în diversitate”, se va transforma în „Uniți în și mai multă diversitate”. În cel mai rău scenariu, ar putea fi „Uniunea Diversificată”

Traducere: Veronica Lungu