De ce se întorc clericii șiiți împotriva teocrației Iranului

Criza economică face ca guvernarea clericilor să pară și mai puțin atrăgătoare

Bătălia ayatollahilor

Ediția tipărită | Orientul Mijlociu și Africa

2 mai 2019

ASASINAREA UNUI imam ar trebui să provoace oroare. Dar, după ce un body-builder l-a împușcat pe Mostafa Qassemi, un cleric din orașul Hamedan, din vestul Iranului, în 27 aprilie, peste 100.000 de oameni l-au urmărit pe ucigaș pe Instagram. Postările urmăritorilor săi îl criticau dur pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei. „Un cleric mai puțin”, mormăiau femeile în metroul din Teheran.

Furia împotriva clericilor care guvernează Iranul este mare. Aceștia tronează peste o economie în contracție. Sancțiunile americane pe exporturile de petrol au făcut ca moneda să se prăbușească. Inflația a ajuns la aproape 40%, iar salariile scad în termeni reali. Produse de bază, ca puii și hainele devin obiecte de lux. FMI prevede că, anul acesta, PIB-ul va scădea cu 6%. Teocrații nu oferă nicio cale de ieșire din criză. „Ne apropiem de un punct de cotitură,” spune Sadegh Haghighat, de la Universitatea Mofid din orașul sfânt al șiiților, Qom. Clericii de acolo pun din ce în ce mai mult sub semnul întrebării sistemul de velayat-e faqih, cum este numită conducerea clericilor.

Unii clerici se distanțează de regim, care înghite o mare parte din bogăția Iranului prin vastul său imperiu de afaceri. Esmail Azarinejad, un cleric sărac, conduce prin satele uitate și distribuie cărți pentru copii, din portbagajul vechiului său Peugeot. Alții îi desfid public pe mulahii de la conducere. Numărul discipolilor lui Seyed Aghamiri, care spune că puterea corupe, a crescut după ce un tribunal religios l-a caterisit. Înțelepții mai bătrâni s-au întâlnit cu reformatorii. Tot mai mulți sunt cei care caută în orașul sfânt din Irak, Najaf, la distanță de 675 km, un model diferit de relații dintre moschee și stat.

Timp de decenii, Najaf a fost ruda săracă a Qom-ului. Sub Saddam Hussein, vechiul dictator al Irakului, cifra de înscriere anuală la seminarele sale șiite a scăzut la doar câteva sute, în timp ce Iranul finanța educația pentru 110.000 clerici. Dar, după răsturnarea lui Saddam, care era sunit, și revenirea la un calm relativ în Irak, prestigiul Najafului a crescut printre șiiți. Mormântul Imamului Ali, fondatorul sectei șiite, atrage milioane de pelerini în fiecare an. Colegiile sale sunt scutite de interferența statului, spre deosebire de cele din Qom. Iar acolo locuiește cel mai popular cleric șiit, Marele Ayatollah Ali al-Sistani. (în imagine)

Sistani propovăduiește separația dintre moschee și stat. Clericii ar trebui să sfătuiască, spune el, nu să conducă. Venerat ca fiind cel mai mare marja, sau reper religios al șiismului, Sistani are influență și asupra Qom-ului. Luna trecută, ayatollahul Abdollah Javadi-Amoli, un susținător conservator din Qom, a spus că, la Najaf, calitatea învățământului este mai bună. Clerici de vază iranieni se mută acolo, inclusiv Ali Khomeini, respectatul nepot at fondatorului Republicii Islamice. „Dacă te afli sub autoritatea opresivă a establishment-ului religios al Iranului, care îți spune ce să gândești și ce să îmbraci, asta te face să privești cu admirație la libertatea intelectuală de la Najaf,” spune Abbas Kadhim, biograful lui Sistani.

În martie, Hassan Ruhani a călătorit la Najaf, devenind astfel primul președinte iranian care l-a întâlnit pe Sistani. Prin lege, credința lui Rouhani ar trebui să fie subordonată lui Khamenei, dar el spera că binecuvântarea lui Sistani îi va spori prestigiul în fața presiunii din partea ultra-conservatorilor.  Un observator a comparat scena cu aceea a unui președinte care îl întâlnește pe papă. „Rouhani trimite un semnal că este loc în Republica Islamică pentru cei care nu cred că guvernarea juriștilor (islamici) este un act de credință”, spune Robert Gleave de la Universitatea Exeter din Marea Britanie.

Dacă este așa, unii irakieni vor să îl ajute. „Velayat-e faqih este un regim dictatorial”, spune Saleh al-Hakeem, un cleric globe-trotter din Najaf. „Clericii din Najaf ar trebui să sprijine societatea civilă din Iran, nu teocrația.” Sistani, el însuși de origine iraniană, este mai precaut. Dar, după întâlnirea cu Rouhani, el a cerut ca suveranitatea irakiană să fie respectată. Cazuiștii clerici au înțeles aceasta ca o critică a pretenției lui Khamenei de a fi lider suprem nu doar în Iran, ci al tuturor șiiților.

Sistani își plănuiește influența în tăcere. Reprezentantul (și ginerele său) de la Qom, Jawad al-Shahristani, adună donații de la discipolii iranieni și fonduri de la o rețea națională de organizații caritabile, care include aziluri pentru săraci și spitale. De asemenea, Sistani sprijină cu burse 49.000 de studenți la religie, aproape 45% din totalul din Iran. În pană de bani, Rouhani a redus, între timp, cu o treime finanțările pentru seminare. „Biroul lui Sistani este foarte puternic la Qom,” spune Haghighat.

Khamenei replică prin înăsprirea conducerii sale. În martie, l-a instalat ca judecător șef pe Ebrahim Raisi, un conservator dur, care a pierdut în fața lui Rouhani în ultimele alegeri. El a numit alt conservator dur în fruntea Consiliului Conveniențelor, organismul său guvernamental de supraveghere. Ideologii conservatori primesc timpi de antenă la televiziunea de stat, unde îi dojenesc pe clerici că au pierdut credința în velayat-e faqih. Cei care se îndoiesc își văd finanțarea tăiată sau sunt maziliți de către Societatea Profesorilor de Seminar din Qom, un reglementator de stat. Unora li se răvășesc birourile. Păcătoșii cei mai mari sunt deferiți unui tribunal clerical și ținuți sub arest la domiciliu.

Majoritatea clericilor de seamă din Qom, fiecare mai învățați decât Khamenei, au început să-și muște limba sau să vorbească în șarade. Dar, cu cât devine mai coercitivă conducerea lui Khamenei, cu atât par mai atractive învățămintele lui Sistani. Departe de a-i eleva pe clerici, spun disidenții, dulăii lui Khamenei îi tratează ca pe niște funcționari de stat. „Represaliile Republicii Islamice împotriva clericilor au atins un grad fără precedent chiar și sub Șah”, spune Mohsen Kadivar, un învățat din Qom, acum aflat în America.

Ayatollahii tind să aibă vieți lungi: Sistani are 88 de ani, iar Khamenei 80 (și se spune că se luptă cu un cancer). Întrebarea pe care și-o pun adesea discipolii lor este ce va urma. Ani la rând, părea că clericii din Qom vor determina viitorul conducerii religioase de la Najaf. Acum, se vorbește despre clericii din Najaf ca despre cei care vor contura guvernarea clericală a Iranului.

Acest articol a apărut în secțiunea Orientul Mijlociu și Africa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Bătălia ayatolahilor”

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele