Cum să treci peste un regim iliberal ?

Macedonia de Nord și-a votat președintele, afirmându-și, încă o dată, voința de menținere a căii occidentale. O țară în care stabilitatea se poate menține cu greu – dar se menține.

A man casts his ballot during the second round of the presidential elections at a polling station in Skopje, North Macedonia, 05 May 2019. More than 1.8 million voters need to choose between two candidates for the President of North Macedonia in the second round of elections. EPA/NAKE BATEV

Stevo Pendarovski a câştigat alegerile prezidenţiale din Macedonia de Nord. Candidatul social-democrat a câştigat alegerile prezidenţiale cu 51,8% din voturile exprimate în turul al doilea, desfășurat duminică, ilustrând dorința micii republici din Balcani de a merge pe drumul integrării în Uniunea Europeană. 

„Este o victorie pentru toate persoanele convinse că trebuie să mergem înainte, promit că voi servi interesele tuturor cetățenilor în mod egal”, a declarat Stevo Pendarovski, un universitar de 56 de ani. .

„Calea noastră este pavată cu succes. Vom continua să mergem înainte, spre scopul comun, spre progres, spre NATO și Uniunea Europeană”, a declarat și prim-ministrul Macedoniei de Nord, Zoran Zaev, de asemenea social-democrat. El a avut mult de luptat până acum cu președintele naționalist Georgi Ivanov, al cărui mandat ia sfârșit.

Rivala lui Pendarovski, Gordana Siljanovska-Davkova, o universitară de 63 de ani, membră a partidului naționalist VMRO-DPMNE, a obținut doar 44,5% din voturi (sistemul de vot permite și exprimarea lipsei unei opțiuni, prin votul alb).

Primul tur de scrutin a fost dominat de disensiunile profunde cu privire la redenumirea țării, în urma acordului de la Prespa, cu Grecia.

Deși toți candidații au susținut parcursul euroatlantic, Siljanovska-Davkova a respins înțelegerea cu Grecia, promițând chiar un referendum pentru revenirea țării la vechiul nume, contestat de Atena, și a blocat orice demers euroatlantic al republicii balcanice.

Un rol important în aceste alegeri, ca, de altfel, în întreaga viață politică a țării, l-a jucat puternica minoritate albaneză, totalizând peste 25% din populație. În primul tur, candidatul independent Blerim Reka, etnic albanez, un universitar de 58 de ani, s-a clasat al treilea, cu peste 11% din voturi. Minoritatea albaneză a susținut procesul de conciliere cu Grecia și integrarea euroatlantică, văzând în acestea garanții ale menținerii drepturilor sale.

La 6 februarie, NATO a semnat Acordul de aderare al Macedoniei de Nord, ratificat la scurt timp și de România. Macedonia de Nord are statut de țară candidată pentru aderarea la UE.

Skopje, un oraș al contrastelor

Capitala Skopje este – se putea altfel? – o ilustrare perfectă a contrastelor și a diviziunilor din această mică țară din Balcanii de Vest, dar și a eforturilor de a pune bazele unei simbolistici naționale.

„Podul de Piatră” peste râul Vardar a fost ridicat, într-o primă formă, la finele secolului al VI-lea, sub împăratul bizantin Justinian, iar ceea ce vedem azi datează din secolul al XV-lea, din timpul sultanului Mahomed al II-lea. Este simbolul orașului și o adevărată punte între două lumi.

De o parte a podului se află vechiul bazar, cel mai mare din Europa, exceptând Turcia. O rețea complicată de străduțe și piațete, cu prăvălii, moschei, cafenele și taverne. Pe celălalt mal, orașul modern și noile edificii, menite să glorifice pretinsa descendență din Alexandru cel Mare, rezultat al unui grandios și extrem de costisitor program urbanistic pentru această țară mică și relativ săracă, numit Skopje 2014. Rezultatul – un număr mare de clădiri publice, cu fațade imitând templele elenistice și statui, o puzderie de statui, peisaj ce a dat orașului numele și renumele de capitală a kitsch-ului.

Este ceea ce a rămas de pe urma deceniului de guvernare a formațiunii naționaliste de centru-dreapta VMRO-DPMNE, venită la putere în 2006. Premierul Nikola Gruevski a preluat cu fermitate frâiele puterii, a instituit controlul asupra presei și justiției, constituindu-se într-un adevărat regim iliberal.

Guvernul naționalist a vrut să facă din Alexandru cel Mare un simbol al națiunii (spre nemulțumirea tot mai zgomotoasă a grecilor), devenind, astfel, ținta numeroaselor critici din media și din opoziție, legate de costurile mult prea umflate ale lucrărilor edilitare și ale statuilor, în cea mai mare parte comandate din Italia. În guvernarea Gruevski, Macedonia a acumulat datorii de cel puțin 5 miliarde de euro. Numai pentru proiectele din Skopje au fost cheltuite 700 de milioane de euro.

Destul de mult, pentru o țară având puțin peste 2 milioane de locuitori, un PIB de circa 12 miliarde de dolari (60% din PIB-ul României) și cu o rată a șomajului de circa 25%.

Răsturnarea unui regim iliberal

Un imens scandal a izbucnit în 2015, când a fost descoperită existența unui întreg sistem de interceptări ale convorbirilor, îndreptat împotriva unui mare număr de opozanți, dar și jurnaliști, membri ai societății civile, universitari și alte persoane publice. Marile manifestații de stradă care au izbucnit au fost violent reprimate de forțele de ordine, spre nemulțumirea Uniunii Europene. Atunci, comentatorii atrăgeau atenția asupra pericolului secesiunii din partea puternicei minorități albaneze și al plonjării țării în război civil.

În urma presiunilor Uniunii Europene, în decembrie 2016, au fost organizate alegeri, în urma cărora VMRO-DPMNE a pierdut majoritatea, cu tot sprijinul primit din partea liderului ungar Viktor Orban sau a celui sârb, Aleksandar Vučić, și ei practicanți ai guvernării iliberale. Partidul de guvernământ a obținut doar 51 de locuri din cele 120 ale Parlamentului, insuficient pentru a guverna singur.

În schimb, social-democrații macedoneni (partidul SDSM), conduși de Zoran Zaev, au reușit să atragă 18 parlamentari din rândurile minorității albaneze, reușind să strângă, astfel, o majoritate. Însă președintele de centru-dreapta, Gjorge Ivanov, a refuzat.

La 27 ianuarie 2017, Zaev i-a prezentat această coaliție președintelui Gjorge Ivanov, care însă a refuzat multă vreme să-l nominalizeze pe Zaev. Au urmat noi demonstrații de stradă, amplificate și de un eveniment dramatic: moartea unei fetițe de 9 ani, care a așteptat zadarnic ajutor din partea statului pentru tratament în străinătate. Cazul a ilustrat corupția, birocrația și incompetența regimului Gruevski și a alimentat protestele de stradă, care au culminat cu luarea cu asalt a Parlamentului. La presiunea străzii și a Uniunii Europene, președintele Ivanov a cedat, în cele din urmă, în vara anului 2017.

Așa au venit acordurile de la Prespa, cu guvernul de stânga al lui Alexis Tsipras și, cu toată opoziția președintelui, traversarea dificilei proceduri de schimbare a numelui.

Un echilibru precar

Greu de spus dacă marele cuceritor al Antichității, promovat intens de regimul naționalist, îi unește într-adevăr pe cetățenii republicii, dincolo de diferențele etnice și religioase. Localnicii se plimbă printre noile statui, admiră seara statuile lui Alexandru cel Mare și Hercule, noile edificii generos luminate, sau își fac târguielile în bazar. Bisericile și moscheile se amestecă, tinere îmbrăcate modern sau purtând vălul islamic merg, de multe ori, alături, discutând relaxat.

Tricourile lui Shakiri, fotbalist elvețian de origine albaneză, se vând mai peste tot în bazar, iar acesta nu este, nici pe departe, singurul simbol identitar albanez și musulman. Coranul este o prezență discretă, dar suficient de vizibilă, în oricare dintre prăvăliile deținute de albanezi , la fel cum aveam să văd și la recepția impecabilului hotel în care am stat, la un superpreț de 27 de euro.

O călătorie către Ohrid, unul dintre cele mai vechi orașe din Europa și, totodată, cea mai vizitată stațiune a Macedoniei de Nord. Populația albaneză este masată, cu precădere, în această parte a țării, spre marele lac care acoperă și o bună parte a frontierei cu Albania.

Aici, imense drapele albaneze flutură în centrul fiecărei localități, în timp ce minaretele moscheilor parcă înțeapă norii.

Ohrid, cu bisericile sale, unele dintre ele din jurul anului 1000, este un punct de referință pentru istoria creștinismului, locul nașterii primului alfabet chirilic, sediu al Patriarhiei Bulgariei în Evul Mediu, numit și Ierusalimul Balcanilor.

Ohrid are și o importantă semnificație contemporană. Aici s-au semnat acordurile din anul 2001, care au urmat unor puternice ciocniri între majoritatea macedoneană și minoritatea albaneză. De atunci, limba albaneză are statut de limbă oficială doar în zonele în care minoritatea albaneză reprezintă mai mult de 20% din populație, iar acordurile stau la baza stabilității țării.

O stabilitate care se poate pierde ușor, dar pentru care cei două milioane de macedoneni fac mari eforturi să o mențină.

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele