Diplomație cu nave de luptă.

America și aliații săi ajută Ucraina să iasă iar în larg

Un reportaj de la bordul navei USS Carney

115
6 minute de lectură

ALUNECÂND UȘOR, USS Carney plutește pe Marea Neagră. Două nave de război rusești și un delfin pasager se învârt prin preajmă. Apoi se dă comanda: „Dați drumul la roșia ucigașă”. Mai multe nave de luptă se aliniază de-a lungul distrugătorului de 9 000 de tone, ca pe un poligon de trageri. Un cub uriaș, gonflabil, care este colorat ca atare, este ridicat peste bordul lui Carney și lansat pe marea liniștită. Fregata Hatman Sahaydachniy, mândria marinei militare ucrainene, este prima care trage la țintă. Pe puntea lui Carney, un tânăr marinar, așezat la un ecran cu comenzi stil joystick, dezlănțuie focul de la tunul cu comandă de la distanță a navei. Vine la rând HMS Duncan, un distrugător britanic. Balonul se dezumflă pe măsură ce cartușele se izbesc de apă. Roșia este stoarsă cum se cuvine.

Tragerile la țintă fac parte din exercițiul anual Sea Breeze (Briza Mării), organizat de America și Ucraina, acum la a 19-a ediție. Exercițiul presupune că un stat răuvoitor, Blackland (Țara Întunecată), un uriaș de la răsărit, pune la cale o insurgență în Maroonland (Țara Castanie), o provincie desprinsă din Roseland (Țara Trandafirie). Ucraina, America, România, Bulgaria și Georgia sunt băieții buni în acest exercițiu. Una dintre flotele permanente ale NATO, condusă de o fregată canadiană, joacă rolul inamicilor. Scenariul necesită doar puțină imaginație. După anexarea Crimeei de către Rusia și invazia estului Ucrainei, în 2014, au murit 13 000 de oameni. Patru soldați ucraineni au fost uciși într-un atac cu rachete pe 6 august.

Acest război explică de ce contribuția navală a Ucrainei la exercițiile militare s-a împuținat, în ultimii ani. Marina militară ucraineană, care era bazată în portul Sevastopol, din Crimeea, și-a pierdut aproape peste noapte trei sferturi din personalul și navele sale de război. În cabina de comandă a navei Hatman Sahaydachniy, un ofițer ucrainean arată spre o plăcuță de argint pe care sunt trecute numele celor opt căpitani ai vasului, după 1993. Două nume au fost șterse. „Au fost trădători”, spune ofițerul, cu amărăciune în glas. „Unul dintre ei a fost numit șeful marinei militare. A doua zi, ne-am dat seama că a fugit la ruși. A fost ca o lovitură în cap.” O altă lovitură a venit în noiembrie trecut, când Rusia a lovit și a capturat două nave militare ucrainene și un remorcher, care încercau să intre în Marea de Azov, o întindere de ape care este împărțită între cele două state.

Ucraina se reconstruiește acum. Țelul său pe termen scurt este o „flotă de țânțari”, formată din nave mici, agile și ieftine, pentru a ține Rusia la distanță pe apele costiere, în locul unor nave de război mari și scumpe, pentru largul mării. Două nave nou-nouțe, de patrulă de coastă, încărcate-ochi cu arme, erau ancorate în portul Odessa, de ziua marinei ucrainene, în 7 iulie. Stepan Poltorak, noul ministru ucrainean al apărării, și viceamiralul Lisa Franchetti, comandantul Flotei a Șasea a SUA din Europa, s-au urcat pe una dintre cele două nave și au făcut o scurtă croazieră. Această relație este vitală pentru Poltorak. În ultimii patru ani, 92% din asistența militară pentru Ucraina a venit din America. Aceasta include două nave de patrulare, donate în 2018, și alte două care vor sosi curând. America dezvoltă, de asemenea, facilitățile navale ale Ucrainei la est de Odessa, pentru a putea găzdui nave militare străine mai mari.

Totuși, Ucraina are nevoie de mai mult, nu doar de arme. Cultura ei militară preferă ordinele de sus în jos și planificarea centralizată, inițiativei și autonomiei, favorizate de forțele armate din NATO. „Încă vedem urme ale structurii de comandă sovietice”, spune un ofițer suedez, care este mentorul ucrainenilor în centrul de operațiuni al exercițiului. „Încercăm să învățăm câinele bătrân să răspundă la comenzi noi.” El spune că etica de muncă s-a dezvoltat, iar corupția este mai mică. În ultimii ani, camera de operațiuni se închidea pe timpul după-amiezii. „Unii considerau că aici suntem într-un fel de vacanță.” Acum, funcționează nonstop, cu ofițerii ucraineni care asigură mai mult carturile dificile.

Sprijinul american și european pentru Ucraina reflectă o preocupare mai largă a Occidentului pentru echilibrul de forțe din Marea Neagră. Rusia a trimis doar o singură navă nouă de război pentru flota sa din Marea Neagră, între 1991 și 2014, spune Dmitry Gorenburg, expert la Centrul pentru Analize Navale, un think tank, lăsând această flotă să fie „abia funcțională.” Dar, după ocuparea Crimeei, Rusia și-a pus flota pe steroizi, adăugând o jumătate de duzină de noi submarine, trei fregate și o serie întreagă de nave purtătoare de rachete. De asemenea, Rusia a împânzit Crimeea cu rachete, inclusiv cu sistemul de apărare antiaeriană S-400, ceea ce face ca sectorul să fie mai riscant pentru navele și avioanele străine, pe timp de război.

Lucrurile se schimbă acum. Vizita distrugătorului Carney pe Marea Neagră a fost a cincea a unei nave militare americane, anul acesta. Nave din flotele permanente ale NATO au petrecut 120 de zile acolo, în 2018, față de 39, în 2014 și 80, în 2017. Există o limită la astfel de demonstrații de forță navală; Convenția de la Montreux, care datează din 1936, stabilește limite pe numărul, tonajul și lungimea șederii unor nave militare străine în Marea Neagră. Dar situația avansează și la sol. În iunie, Pentagonul a anunțat ajutoare militare noi pentru Ucraina, în valoare de 250 de milioane de dolari, ceea ce face ca totalul din ultimii cinci ani să se ridice la 1,5 miliarde de dolari. În iulie, SUA și-au mutat dronele de supraveghere Reaper din Polonia în România, punând întreaga Mare Neagră sub posibilitatea de observație. Iar din octombrie, un român va deveni secretar general adjunct al NATO – primul oficial dintr-un stat de pe litoralul Mării Negre care deține această funcție, în aproape cinci decenii. Aceste gânduri îi îmbărbătează pe marinarii ucraineni.


Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Diplomație cu nave de luptă”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele