Aproape referendum

10 minute de lectură

Numai un adevărat vizionar și poate nici acela nu ar fi prevăzut în ianuarie 2017 că referendumul anunțat de președinte avea să fie aproape hotărât doi ani mai târziu. Până la urmă însă, dacă luăm în calcul răgazurile de gândire și analiză pe care și le-a tot luat președintele, putem spune că mirarea nici nu ar trebui să fie chiar așa de mare…

De referendum uitase mai toată lumea, numai cei de la USR mai resuscitau periodic ideea, când a apărut mai întâi zvonul și, apoi aproape confirmarea, chiar din gura președintelui: „Eu sunt aproape hotărât să convoc referendum pentru data de 26 mai, când avem alegeri europarlamentare. Aproape. Deci, lăsați-mi o marjă, care se datorează nevoii unei analize aprofundate, unei discuții aprofundate, fiindcă nu vreau să fac eu un referendum pentru ceva anume. Dacă fac referendum, atunci vreau să am parteneri nu numai partidele, probabil mai mult din Opoziție. Vreau să am parteneri și societatea civilă, românii care își doresc să dea un semnal clar și, pentru asta, pot să vă spun că, de o săptămână încoace, lucrăm foarte, foarte intens”.

Puțină istorie

În 2009, la finalul primului mandat, președintele Traian Băsescu anunța convocarea unui referendum simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Românii erau chemați de către președintele –candidat să se exprime pe două chestiuni socotite de Traian Băsescu arzătoare: parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300. Explicația președintelui suna ca o asumare a unui eșec personal: „Opţiunea mea de a organiza un referendum provine din aceea că, deși mi-au promis și în 2004, și în 2008, politicienii nu s-au ținut de cuvânt în reformarea Constituției”. În plus, șeful statului era convins că ar împușca doi iepuri dintr-un foc și că un parlament mai suplu ar lucra mai bine, cu cheltuieli mai mici. Călin Popescu Tăriceanu vorbea la acel moment de o șmecherie politică marca Băsescu. Șeful statului a mers însă nestingherit mai departe. Referendumul a avut loc, așadar, în primul tur al prezidențialelor. Prezența la urne și răspunsurile au făcut ca referendumul să fie validat, iar balanța a înclinat în favoarea celor care doreau un legislativ mai mic. Politicienii au aflat ce vor românii și cam atât.

E drept, pentru instituirea parlamentului unicameral era nevoie de modificarea Constituției, dar numărul parlamentarilor s-ar fi putut reduce doar printr-o lege. Poporul a rămas consultat, dar nu s-a simțit mai bine. Dimpotrivă. Operația a reușit, pacientul era însă mort. Românii au aflat că uneori votezi chiar degeaba. Li s-a confirmat încă o dată distanța dintre ce vor ei și ce vrea clasa politică. Până la urmă, fără ipocrizie, cărui partid să îi fi convenit să taie din lunga listă de membri pe care să îi trimită în parlament?

Acum, președintele Iohannis resuscitează un referendum care părea a nu mai avea loc vreodată. La 24 ianuarie 2017, într-un discurs prilejuit de sărbătorirea Micii Uniri, șeful statului anunța declanșarea unui referendum prin care românii să se pronunțe asupra modificării codurilor penale și grațierii. Era la câteva zile după ce prezidase ședința de guvern în care le povestise miniștrilor despre celebrii elefanți din încăpere despre care nu vorbea nimeni. Strada clocotea și ea. Demersurile au continuat, a fost obținut și avizul consultativ de la parlament pentru plebiscit, doar că entuziasmul președintelui a pierit. A considerat că nu mai era momentul potrivit să cheme românii la urne și a păstrat referendumul ca pe un as în mânecă. L-a scos la iveală aproape doi ani mai târziu. Ca și în 2009, președintele în exercițiu și, totodată, candidat pentru un nou mandat, convoacă un referendum. Nu o face însă ca atunci, la alegerile la care va candida el însuși, ci la europarlamentare. Scrupule, vrea să își testeze calitățile de locomotivă pentru PNL la europarlamentare pentru a-și calibra campania și strategia pentru prezidențiale? Glonț irosit? Poate, puțin din toate.

Sunt totuși unele diferențe între cele două situații, iar o parte dintre ele ține chiar de stilul fiecăruia dintre cei doi președinți. Traian Băsescu a și făcut referendumul când l-a anunțat, Klaus Iohannis l-a ținut la îndemână până a considerat că îl poate folosi la maximum. Traian Băsescu a știut de la început pe ce întrebări merge. Klaus Iohannis a anunțat tema, dar întrebarea e deja subiect de brainstorming, inclusiv în rândul ONG-urilor care cer părerea oamenilor pe rețelele de socializare.

Despre miză

Miza e, până la urmă, scoaterea electoratului la urne. Așa a fost și în 2009, așa este și acum. Practic, e vorba de acel electorat care, la limită, i-ar fi favorabil președintelui, dar cu condiția să se mobilizeze și să vină la urne. Prin referendum, șeful statului încearcă să atragă acest electorat. I se spune că trebuie să decidă într-o chestiune vitală pentru țară. Profilul electoratului pe care mizează președintele că îl aduce la vot este extrem de interesant. Este electoratul care ar putea face diferența, mai ales ceva mai târziu, la prezidențiale. Sunt aceia care în 2016 nu au ieșit la vot la parlamentare, din varii motive. Unii au gândit că nu are rost; alții, că politica e murdară și nu vor să se atingă de ea; alții nu au fost interesați; unii, pur și simplu, nu au considerat necesar. Pe o parte dintre acești oameni, i-am regăsit ulterior la protestele din Piața Victoriei și din marile orașe ale țării. Unii au învățat lecția, că trebuie să meargă la vot. Altora, nu le convine drumul pe care a luat-o țara, dar poate nici nu sunt deciși că trebuie să meargă la urne. Pe aceștia în mod special, cointeresându-i întrucâtva, speră Klaus Iohannis să îi aibă concret aproape.

Totuși, există o problemă care în 2009 nu exista. Atunci, lumea a mers la referendum cu senzația că într-adevăr va decide în privința parlamentului unicameral și a scăderii numărului de parlamentari. Azi, precedentul din 2009 poate face din referendum o armă cu două tăișuri pentru Klaus Iohannis. Românii știu că, indiferent ce răspuns vor da la întrebarea de pe buletinul de vot, există riscul să nu se aplice nimic. Exact ca în 2009. De altfel, președintele nu s-a ascuns și, la același eveniment la care s-a arătat aproape hotărât să cheme românii la urne, a venit cu precizări: „Un referendum, ca să nu rămână lucrurile cumva, așa, în suspans, nu poate să producă o lege. Un referendum, însă, poate să exprime atitudinea nației. Și asta vreau. Și îmi doresc ca națiunea română să spună clar dacă vrea să tolereze în continuare corupția și corupții care schimbă legea pentru ei, ca să scape, sau dacă trebuie să tragem linie și să spunem «până aici și atât!». Și de aici începem să reparăm ce s-a stricat, fiindcă s-a stricat deja foarte mult, foarte, foarte mult”. 

Întrebarea

Un lucru este cert: românii vor fi consultați pe probleme care țin de justiție. Președintele a vrut să afle părerea societății civile, așa că a invitat la Cotroceni mai multe ONG-uri. ONG-uri care, la rândul lor, au cules opinii cu privire la întrebare de la membri și simpatizanți.

Pe de altă parte, USR insistă că întrebarea ar trebui să coincidă cu inițiativa lor Fără penali în politică. Chiar și fostul premier Victor Ponta crede că aceasta ar fi cea mai potrivită întrebare, și anume ca românii să fie consultați dacă doresc ca persoane condamnate definitiv să ocupe funcții publice. Legea spune că referendumul este o modalitate de consultare prin care românii își pot exprima voința suverană. Se mai precizează că problemele care, potrivit Constituţiei, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului. Iată despre ce este vorba:

 (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

E clar că întrebarea trebuie formulată cu mare grijă. Fără penali în funcții publice, dacă asta ar fi o condiție inclusiv pentru aleșii locali și parlamentari, nu ar rezolva mare lucru, pentru că principiul nu s-ar putea aplica fără revizuirea Constituției, care spune în prezent că „nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale”. Așadar, ar fi nevoie de încă un referendum, de această dată prin care să se modifice Constituția.

Hotărârea

Totuși, oricâte ironii s-ar fi lansat la adresa lui Klaus Iohannis, în momentul în care după doi ani de la decizie vine cu marele anunț că este „aproape hotărât” să declanșeze referendumul, guvernul pare să îi furnizeze motive în plus.

Acum, când Tudorel Toader a introdus pe circuitul de avizare atât ordonanța pe completurile de cinci judecători, cât și pe cea de modificare a codurilor penale, președintele s-ar putea vedea de-a dreptul hotărât. După ce a susținut vreme îndelungată că nu poate da o ordonanță de urgență pentru modificarea codurilor penale pe motiv că există o asemenea inițiativă în parlament, ministrul justiției a evaluat mai bine speța. Așa a ajuns să facă, totuși, această ordonanță care așteaptă să fie aprobată de guvern.

 Oricum ar fi, poate nu e chiar lipsit de importanță să gândim la rece. Referendumul este, în cele din urmă, mai degrabă un instrument de luptă politică, decât de consultare a poporului, atunci când îl organizezi simultan cu niște alegeri. Dar, parafrazând vorba poetului, c-o luptă toți suntem datori…

Roxana Zamfirescu
Roxana Zamfirescu este jurnalist senior la Televiziunea Română, unde coordonează secția Politic a Știrilor TVR. Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București, și-a început cariera la Radio Delta RFI, apoi a optat pentru televiziune. Este specializată pe știri politice, dar realizează și materiale din alte domenii, moderează emisiuni sau participă la ele în calitate de comentator. Este colaborator al canalului francez TV5 pentru România.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele