19 iulie 2018
NOUL plan Brexit s-a prăbușit la primul său contact cu realitatea. Mai repede chiar decât ne așteptam, Parlamentul britanic s-a pătruns de ideea că s-ar putea ca Theresa May să nu poată să obțină o majoritate pentru niciun fel de Brexit.
Dacă nu se schimbă nimic, prim-ministrul britanic ar putea să rupă mărul discordiei în trei feluri. Să folosească ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord ca pe o amenințare, forțându-i pe parlamentari să ajungă la un compromis. Să le ceară alegătorilor să voteze un nou Parlament care să fie la înălțimea sarcinii sale. Sau, așa cum spune autorul Robert Harris, să le dea „bebelușul care urlă și vomită înapoi părinților săi, electoratul” pentru un al doilea referendum. Toate trei variantele au probleme, dar, dacă e să se deblocheze Brexitul, un referendum ar fi soluția cea mai puțin proastă.
Planul lui May, pe care l-a impus luna aceasta cabinetului său la Chequers, reședința sa oficială de la țară, a pus Marea Britanie pe făgașul unui Brexit „soft”. Dacă UE va fi de acord cu acest plan, țara va rămâne, într-adevăr, în piața unică a mărfurilor, dacă nu și a serviciilor. Ea va ține cont de standardele UE și de verdictele curților sale. Până când guvernul va ajunge la o modalitate de a colecta tarifele fără controale la graniță. Marea Britanie ar rămâne într-o uniune vamală.
Acest plan ar fi trebuit să-i adune laolaltă pe conservatori. În schimb, partidul este acum în război cu sine însuși. Săptămâna aceasta, adepții unui Brexit hard au susținut că au torpilat planul de la Chequers, obligând-o pe May să accepte amendamente care îl contrazic. Fie că au sau nu dreptate (Downing Street spune că nu), a fost o probă de forță, și Theresa May a pierdut. Partizanii din tabăra Remain (de rămânere în UE), alarmați, au adus și ei apoi un alt amendament, ca o probă de forță din partea lor, pe care May a câștigat-o. Astfel, în timp ce cei care cred că planul de la Chequers este mai rău decât ce are Marea Britanie azi cer un nou referendum, membrii guvernului cad cu repeziciunea muștelor de vară.
Chequers mate*
*joc de cuvinte greu traductibil, între Chequers (reședința lui May de la țara, unde a fost adoptat planul pentru Brexit) și „check mate”, adică „șah mat”.
Parlamentul va intra curând în vacanță. Dacă înotul, sangria și siestele nu vor reuși să calmeze nervii parlamentarilor, Theresa May va fi înfrântă la toamnă, deoarece negociatorii UE smulg concesii care fac ca acest plan să fie și mai greu de înghițit pentru criticii săi. Fără suficient sprijin din partea Partidului Conservator pentru a-și duce planul la capăt, ea nu poate să strângă voturi din tabăra unui Brexit hard fără să le piardă din partea taberei Remain, și viceversa. Partidul Laburist are destui parlamentari care susțin un Brexit soft și o minoritate în favoarea unui Brexit hard. Dar criticile pe care și le-au atras puținii care au sprijinit-o cu voturile lor pe May, săptămâna aceasta, arată cum, pe măsură ce ea se clatină, se vor face presiuni asupra lor ca să-și retragă sprijinul, cu scopul de a declanșa alegerile.
Ce s-ar întâmpla dacă May ar încerca să-i adune pe parlamentari, amenințându-i cu un exit dezastruos, fără niciun acord cu UE? Perspectiva este sumbră. Vămile ar fi inundate de noi puncte de control. Comerțul ar fi lovit de bariere tarifare și netarifare. Asta ar afecta mari industrii exportatoare, cum sunt medicamentele și produsele chimice, precum și producătorii auto, care își trimit patru din fiecare zece mașini în UE. Avioanele ar putea fi oprite la sol, din lipsa unui regim de siguranță. City-ul londonez nu ar putea să facă afaceri. Cooperarea în domeniul securității cu UE s-ar opri.
Strategia aceasta este periculoasă. Ca amenințarea să fie eficientă, May ar trebui să poată să-i convingă pe alegători că asta chiar ar putea aduce pagube. Totuși, un sondaj de săptămâna aceasta arată că 39% sunt în favoarea unui exit fără un acord, de două ori mai mulți decât cei care susțin planul de la Chequers.
Dacă amenințarea cu lipsa unui acord este periculoasă, ce putem spune despre alegeri? A se întoarce înapoi spre țară este modul tradițional de împrospătare a guvernelor. Este o soluție directă și relativ rapidă. Doamna May i-a învins săptămâna asta pe cei din tabăra Remain, amenințând cu un vot de încredere.
Dar alegerile s-ar putea să nu rezolve problema. Când May a organizat alegeri anul trecut, s-a trezit că rămâne cu un guvern minoritar, ceea ce i-a afectat autoritatea în mod fatal. Acel rezultat ar putea să se repete ușor. Alegerile le-ar oferi votanților opțiunea între compromisul cu bune si cu rele al Theresei May și un Brexit fantezist al laburiștilor, care ar vrea să evite toate alegerile dificile asupra cărora insistă UE. Laburiștii au un avans de cinci puncte procentuale în sondaje. Un scrutin ar amesteca Brexitul cu tot restul – sănătatea, economia, apărarea și teama de liderul controversat al opoziției, Jeremy Corbyn.
Mai rămâne referendumul. În favoarea acestuia, un nou referendum este calea cea mai pură pentru a răsturna vechiul referendum sau de a-i obliga pe susținătorii Remain să accepte Brexitul. Dar ar fi greu de realizat. Spre deosebire de alegeri, un referendum necesită legislație, și asta ar putea dura luni de zile. O alegere simplă, binară, ar fi mai clară decât sugestia unui parlamentar referitoare la o opțiune triplă. Alternativele ar trebui să fie între a rămâne în UE și planul care va rezulta din negocierile cu Comisia Europeană. Pentru ca să fie credibilă, UE ar trebui să fie de acord că Brexitul poate fi răsturnat. Spre deosebire de himerele primei campanii pentru referendum, alegerea cu care se confruntă votanții ar putea fi măsurată în termeni de cost și dezbătută.
Să nu vă îndoiți, un referendum este un remediu disperat. Nu contează că adepții Brexitului merită cel mai mult să poarte vina pentru eșecul de a pune la punct un plan care ar putea să câștige asentimentul UE și încrederea țării. Aceștia vor vedea în mod inevitabil un referendum ca pe o trădare, descriindu-l ca pe o cârpeală, în care May a neutralizat mai întâi Brexitul și apoi a complotat ca să le dea celor din tabăra Remain o a doua șansă. Chiar și ca ultimă opțiune, un referendum ar lăsa, așadar, Marea Britanie divizată și nefericită. Cât de mult mai bine ar fi ca Parlamentul să scutească poporul și să ia o decizie.
Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „The case for a second referendum”.
Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com