Brexit și România: „It’s politics, stupid!”

Brexit reprezintă în aceeași măsură un proces politic și economic, iar România va resimți consecințele pe ambele planuri.

61
5 minute de lectură

După cum spun surse diplomatice, autoritățile guvernamentale de la București sunt tot mai preocupate de eventualitatea unei ieșiri a Marii Britanii din Uniunea Europeană fără un acord.

Într-un asemenea caz, întrebarea fundamentală este care va fi marja de manevră a României. Se va implica Bucureștiul în negocieri de urgență în privința unor acorduri bilaterale? Sau va aștepta negocierea unor astfel de acorduri la nivel european? Dar, în acest din urmă caz, putem fi siguri că, odată ce Londra nu va fi legată de un acord cu Uniunea, va mai avea ea interesul să discute cu toți deodată? Nu cumva Londra va înceta să mai trateze în mod egal pe fiecare dintre statele membre?

Alegerea este complicată și decidenții români încă analizează posibilitățile de acțiune. Un lucru e clar: România ar fi avantajată de o negociere la nivel european, ca parte a unui bloc de mărime superioară Marii Britanii.

De exemplu, doar puțin peste 2,5% din PIB-ul UE ar fi expus riscului unor consecințe comerciale legate de Brexit. În timp ce 12% din PIB-ul Marii Britanie depinde de relația comercială cu Uniunea. Mai mult, tocmai regiunile din Regatul Unit care au votat pentru Brexit (cele industriale sau agricole) sunt cu mult mai expuse decât cele axate pe sectorul financiar sau al inovației, cum ar fi Londra. Din acest punct de vedere, puterea de negociere a Uniunii Europene este superioară celei britanice, iar Bruxelles-ul își poate permite să dicteze regulile jocului.

Nu același lucru s-ar întâmpla dacă România ar fi pusă în situația de a negocia singură cu Marea Britanie. Iar aici, aspectul cel mai sensibil îl reprezintă situația celor aproximativ 400.000 de români, câți se estimează că s-ar afla acum în regat, sub diferite forme legale.

Temerea majoră este că, în cazul în care Londra ar trata de la caz la caz cu fiecare stat membru, românii (foarte probabil, alături de bulgari) s-ar putea afla în situația cel mai puțin avantajoasă în raport cu ceilalți cetățeni ai Uniunii. Nu trebuie să uităm furibunda campanie de presă împotriva românilor și bulgarilor, înainte de liberalizarea dreptului la muncă, la 1 ianuarie 2014. O campanie care a precedat, într-un fel, exagerările și dezinformările ce aveau să favorizeze votul pentru Brexit, din iunie 2016.

Una dintre promisiunile majore ale „brexiterilor” a fost aceea privind „recăpătarea controlului asupra granițelor” – asta în condițiile în care Regatul Unit oricum nu făcea parte din Spațiul Schengen. De fapt, era mai curând vorba despre respingerea principiului fondator al Uniunii privind libera circulație a forței de muncă și a persoanelor.

Numărul mare al românilor care au venit pe Insulă după 1 ianuarie 2014, precum și – s-o recunoaștem… – prezența românilor în topul străinilor care comit infracțiuni pot constitui o bază foarte bună pentru ca „brexiterii” să le arate votanților că, într-adevăr, problema controlului asupra frontierei și-a găsit o rezolvare fericită.

Decidenții români știu foarte bine care ar fi impactul politic intern al unui regim dezavantajos al românilor în Marea Britanie, comparativ cu cetățenii altor state membre ale Uniunii Europene. Pur și simplu, românii îi vor acuza pe guvernanți că nu i-au reprezentat cum trebuie. Dar în același timp, decidenții știu că, puși față în față cu negociatorii de la Londra, poziția lor ar fi cât se poate de precară.

Există apoi problemele de ordin economic.

După cum comunica Ambasada României în Marea Britanie, în 2016, România exporta în această țară bunuri de circa 2,5 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 4,33% din totalul exporturilor românești. Regatul Unit devenea în 2016 al șaisprezecelea partener comercial al României.

Aproape 30% din produsele exportate de România au fost mașinile, aparatele, echipamentele electrice și părți ale acestora. Produsele și materialele textile au reprezentat 20,72%. În 2016, România a importat din Marea Britanie bunuri în valoare de 1,5 miliarde de euro – ceea ce înseamnă că Regatul Unit este unul dintre partenerii comerciali (nu mulți) față de care înregistrăm excedent comercial. Așadar, industriile de mașini și echipamente, plus cea textilă ar putea fi cele mai afectate.

Potrivit datelor Ministerului Afacerilor Externe, Marea Britanie se situa în 2016 pe locul 12 în topul investitorilor străini din România (date ONRC), cu o valoare a capitalului social subscris de 1,2 miliarde de dolari, reprezentând puțin peste 2% din totalul investițiilor străine.

La o primă vedere, impactul nu ar fi unul major, dar s-ar putea să ne înșelăm. România este dependentă în proporție de peste 70% de comerțul cu zona euro. Iar impactul trebuie judecat din această perspectivă. Criza financiară din 2008-2012 ne-a arătat că România poate resimți din plin impactul unei reduceri a activității economice în zona euro.

Germania, de exemplu, principalul partener comercial al României din zona euro, ar putea fi afectată de Brexit prin îngreunarea fluxurilor de aprovizionare pentru activitățile industriale. Or, investițiile industriale germane sunt esențiale pentru stabilitatea economiei din România.

Iar situația poate fi privită într-un context și mai larg, având în vedere problemele economice ale Italiei, cel de-al doilea partener din zona euro.

Un efect combinat al Brexitului și al unei crize italiene ar constitui un șoc major pentru economia românească.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele