În ultimele de ore tensiunile dintre Iran și a SUA au reușit să pună pe jar jumătate de mapamond. Președintele iranian, Hassan Rouhani, și ministrul Apararii, Amir Khatami, au promis represalii și o „lovitura zdrobitoare” dupa moartea generalului Qasem Soleimani în urma atacurilor aeriene ale SUA asupra aeroportului din Bagdad. Generalul Soleimani era comandantul forțelor speciale Quds din Corpul Garzilor Revoluționare Islamice din Iran, considerat al doilea om ca importanță în statul iranian. Departamentul de Stat al SUA a cerut cetațenilor americani sa părăsească imediat Irakul din cauza tensiunilor ridicate de la Bagdad. Ministrul israelian al Apărării a convocat o întâlnire de urgență cu șefii serviciilor speciale și a armatei în legatură cu incidentul, iar cotația Brent a petrolului a crescut rapid pe burse. Experții atrag atenția asupra unei runde de escaladare în relațiile iraniano-americane, dar sunt înclinați să creadă că incidentul nu va provoca război între cele doua țări, care au o relație tensionată din 1979 până în prezent.
Declarația Pentagonului de asumare a răspunderii pentru atacul cu rachete conține și motivația raidului aerian: „Soleimani a aprobat atacul împotriva Ambasadei SUA de la Bagdad săptămâna aceasta.” În data de 1 ianuarie protestatarii au luat cu asalt în mod barbar poarta principală a ambasadei, însă s-au retras la ordinul milițiilor șiite irakiene. De menționat este și faptul că anul trecut, în noiembrie, Irakul a fost scena unor proteste extinse împotriva Iranulului, când manifestanții au încercat să dea foc consulatului iranian din Karbala. Deși este superficială o corelație între cele două evenimente, faptele trebuie menționate în contextul peisajului irakian, asemănător cu cel al unui „câmp de luptă” în confruntarea Iran–SUA din ultimii ani.
De la căderea regimului lui Saddam Hussein și până în prezent, autoritățile de la Bagdad au depus eforturi susținute pentru a recăpăta controlul țării, cu sau fară susținerea forțelor americane, prezente permament in Irak, dar concentrate mai ales în capitală, Erbil și Basra (regiune bogată în exploatări petroliere) pentru asigurarea securității zonei. Totuși, asasinarea generalui iranian a ridicat miza politică. Operațiunile americane externe de combatere a terorismului au devenit o practică uzuală, una din cele mai recente fiind încheiată cu moartea liderului Stat Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi.
Însă Qasem Soleiman era general al forțelor speciale Quds, totodată ocupa funcția unui oficial de rang înalt al unei țări membre ONU, ceea ce pentru lumea islamică șiită este interpretată drept trecerea unei linii roșii de agresiune. Analiștii obsevă însă că pentru administrația prezidențială de la Washington moartea generalului poate avea beneficii extinse pe plan intern în desfășurarea viitoarelor alegeri din noiembrie 2020.