ASF arbitrează neglijent riscul instabilității pieței asigurărilor auto

Miza? Profitul uriaș și rapid al afacerilor de reparații auto.

164
6 minute de lectură

O afacere privată dă foc unei bucăți mari din piața financiară românească și arbitrul pieței, Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (ASF), se mulțumește să contempleze peisajul. Este vorba despre presiunile pe care unele firme de reparații auto le fac asupra companiilor de asigurări. Efectul? E previzibil: scumpirea polițelor de asigurări auto, RCA și, respectiv, CASCO. Desigur, după modelul politicienilor populiști, reprezentanții afacerilor de reparații auto vor arăta cu degetul către companiile de asigurări: că nu plătesc la timp, că le contestă facturile, că îi târăsc prin instanțe. Dar logica economică descrie o schemă de stoarcere de bani a asigurătorilor, strânși în captivitatea reglementărilor rigide, față în față cu o afacere care-și poate impune tarifele și pretențiile. În spatele scenariului care a pus pe jar industria asigurărilor din România stau coteriile politice, relațiile cu reglementatori de calibrul lui Mihai Weber, parlamentarul care a fost unul dintre inițiatorii unui proiect de lege care-i favorizează afacerea proprie de service auto din Gorj.

Decontarea directă sau banii înapoi

Recent, Weber a fost inițiatorul unei reglementări, aprobate tacit de Senat, prin care șoferii care sunt victime ale accidentelor auto, scrie în document, vor trebui să demonstreze ce au făcut cu banii primiți de la asigurătorul direct, dacă optează pentru decontarea directă. Decontarea directă îi permite victimei accidentului să obțină repararea prejudiciului de la propriul asigurător. S-ar putea impune obligația de a prezenta decontul de reparație asigurătorului propriu în termen de 45 de zile de la data reparației și ca reparația să fie făcută într-o unitate autorizată. Cei care nu vor respecta aceste obligații vor fi siliți să dea banii înapoi. Dacă s-ar aproba așa o lege, service-ul auto al domnului Weber ar câștiga clienți, iar cei care ar opta pentru decontarea directă, în cazul în care mașina avariată este un model prea vechi și ar dori să folosească banii pentru a-și cumpăra una nouă, vor trebui să dea banii înapoi. Cum să faci afaceri corecte într-o Românie în care politicienii își calibrează legile la propriile afaceri și interese?

Tot în culisele reușitei scenariului, stau personaje bine plătite din staff-ul ASF-ului. O privire aruncată asupra salariilor acestora îți dă amețeli. Un șef de serviciu câștigă peste 400.000 de lei pe an. De ce? Când are el timp să fie și șeful Institutului de Studii Financiare, e drept, coordonat de ASF? Cu alte cuvinte, în arbitrul pieței asigurărilor există șefi care certifică atestatele de brokeri, dar tot ei sunt cei care controlează activitatea acestora. E normal? E vreo logică sau avem aici încă un argument în favoarea percepției generale că România este cea mai coruptă țară europeană?

Arbitrul pieței, Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (ASF), nu este doar indiferent față de problemele afacerilor de asigurări auto ale companiilor pe care le supraveghează, dar și a intensificat presiunile asupra acestora, printr-un interes disproporționat arătat petițiilor. Reamintim și în acest context că rolul, destinul arbitrului pieței asigurărilor, este, mai întâi de toate, stabilitatea financiară a domeniului. Pentru protecția consumatorului există o instituție separată, care are exact această obligație și care are instrumentele de a și-o onora. Desigur, nimeni nu sugerează că ASF ar trebui să accepte mofturile companiilor de asigurări, dacă acestea sunt rezultatul unor gestionări rău-voitoare sau ineficiente ale afacerii. Însă, potrivit semnalelor trimise din industria asigurărilor, nu este cazul în România, în această iarnă.

Deruta ASF este evidentă

Acordă o importanță mare, la cote maxime, afacerilor private de reparații și închirieri auto pe banii asigurătorilor și ignoră problemele sistemului financiar. Nu e ceva nou în domeniu. Pe vremea când supravegherea pieței financiare non-bancare era risipită în trei autorități, CNVM-ul din epoca de înflorire a Fondului Național de Investiții (FNI) ignora avertismentele și îngrijorările industriei fondurilor mutuale. FNI creștea ca din apă, momea sute de mii de oameni, iar când s-a prăbușit, multe destine au fost frânte. E drept că o parte dintre responsabilii din CNVM au plătit neglijența și, poate, căderea în ispita corupției care a provocat indiferența lor. Dar îmi amintesc cum și atunci, ca și acum, voci din industria fondurilor mutuale semnalau pericolul. Dan Nicu, fostul președinte al asociației companiilor de gestionare a fondurilor mutuale, îmi spunea că nu există plasament care să asigure câștigul afișat de FNI. Și am publicat acest avertisment.

Acum, după prăbușirea a două companii în 2014, nu știm exact dacă o supraveghere inteligentă, cu reguli clare, bine calibrate, ar fi putut evita dezastrul. De fapt, tocmai în criza din 2014 a pieței asigurărilor ar putea să se ascundă rădăcinile unora dintre anomaliile de azi. Avem o instituție esențială în menținerea stabilității pieței financiare care, iată, contemplă instabilitatea ei. ASF ar trebui să înțeleagă că salariile acestea imense cu care sunt plătiți angajații săi vin din contribuțiile industriilor supravegheate. Și să investigheze de ce angajații săi sunt dispuși să promită protecție unor companii străine dacă acestea plătesc un avans de milioane.

Ștampila de țară coruptă, pe care ne-o pun fără ezitare toți oamenii de afaceri, fie ei români sau străini, este o povară imensă, nemeritată. Dar imaginea de țară coruptă alungă investițiile și condamnă o țară la înapoiere și la sărăcie. Pentru câțiva milionari șmecheri, chiar nu merităm. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele