Guvernul Dăncilă, demis prin moțiune de cenzură, se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ultima idee este de creștere a salariului minim de la 2.080 de lei la 2.262 de lei, iar pentru angajații cu studii superioare se propune o creștere de la 2.262 de lei la 2.620 de lei. Este neavenit din mai multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că în continuare efectele în economie ale creșterii salariului minim sunt importante. În al doilea rând, pentru că un guvern aflat pe picior de plecare se raportează la un program de guvernare care acum este caduc. În al treilea rând, un Executiv aflat în această situație ar trebui să ia doar măsuri de gestiune curentă a economiei și a țării și nu decizii care privesc o parte importantă a economiei. 

De exemplu, micile companii care au, în continuare, o bună parte din salarii la nivel minim vor trebui să le crească și, odată cu ele, vor crește și cheltuielile totale. Pentru unele dintre aceste mici firme, creșterea cheltuielilor ar putea însemna trecerea de la profit la pierderi.

Pentru marile companii private, aplicarea noului salariu minim va duce la obligația de a crește o bună parte din salarii. Acest lucru se întâmplă pentru că există deja o presiune de jos în sus a salariului minim.

Comisia de Prognoză, o susținătoare a creșterii salariului minim

De fiecare dată când se pregătește sau se decide creșterea salariului minim, Comisia Națională de Strategie și Prognoză justifică mărirea salariului prin nevoia de forță de muncă din economia românească. Dar creșterea salariului minim prin hotărâre de guvern nu rezolvă problema lipsei forței de muncă.

Cine câștigă prin creșterea salariului minim? Statul este cel care va avea principalele beneficii. Pentru că o creștere a salariului minim înseamnă și o creștere a contribuțiilor și impozitelor plătite către buget. Efectele au fost testate, în sensul că creșterile repetate ale salariului minim au adus mai multe venituri la buget.

Se așteaptă stabilirea unui mecanism de creștere a salariului minim bazat pe câțiva parametri economici. Pot fi luați în calcul productivitatea muncii, creșterea salariului mediu, inflația sau chiar o diferențiere pe ramuri. Orice soluție este mai bună decât stabilirea cuantumului prin decizie politică. De altfel, Comisia Europeană recomandă de fiecare dată când are ocazia crearea unui mecanism de creștere a salariului minim.

Pledoaria reprezentanților oamenilor de afaceri este destul de clară: salariul minim ar trebui corelat cu productivitatea și ar trebui să crească predictibil. De asemenea, legarea salariului minim de vechimea în muncă sau de studii este considerată inoportună și, în fine, există posibilitatea ca salariul minim să fie stabilit în funcție de regiunea în care activează compania. Evident, cu cât sunt luați în calcul mai mulți indicatori, cu atât lucrurile devin mai complicate pentru antreprenori. Iar scopul reglementărilor este de a-i ajuta pe întreprinzători, nu de a le complica și mai mult activitatea.

Liderii de sindicat sunt de acord că România are nevoie de un mecanism independent de stabilire a salariului minim și consideră că acest indicator a devenit un instrument politic.

Ideile de a găsi „un mecanism independent” pentru cuantumul salariului minim sunt minunate. Numai că între atât de mulți parametri ce ar trebui luați în calcul, până acum, nu s-a găsit nicio soluție acceptabilă.

Peste 1,7 milioane de angajați au salariul minim

Estimările arată că anul acesta erau 5,6 milioane de angajați cu normă întreagă, dintre ei 1,7 milioane având salariul minim. În urmă cu doi ani, specialiștii arătau că o jumătate din angajați aveau salariul minim. Pare un progres, dar regula este simplă: cu cât crește salariul minim cu atât masa de salariați cu acest venit crește.

Cu atât de mulți angajați cu salariul minim, România rămâne una dintre cele mai atipice economii europene, dar nu singura. Există iluzia că o creștere a salariului minim și, în general, a salariilor va schimba și structura economiei, în sensul că va aduce mai multă valoarea adăugată. Schimbarea structurii economiei se va face prin atragerea de noi investitori, români sau străini, care să activeze în domeniile de vârf ale economiei. Abia după acest pas vom putea vorbi despre o creștere sănătoasă a salariilor, care să se bazeze pe o creștere a productivității.

Ca urmare a creșterii repetate a salariului minim, unele companii au trecut în zona gri, adică au început să își plătească angajații parțial oficial, parțial „la negru”.

De ce există atât de mulți angajați cu salariul minim în economia românească? Cazurile în care este utilizat salariul minim sunt destul de diferite: companii străine care produc în lohn în România, aflate, așadar, pe ultimul lanț de valoare, mici întreprinzători români, angajați la propria firmă, întreprinderi mici și mijlocii aflate la limita rentabilității, dar și companii de mici dimensiuni care ascund o parte din costurile salariale în spatele salariului minim.

Cu cât creșterile de salarii minime sunt mai agresive, cu atât crește numărul de salariați angajați la acest nivel. Firmele răspund diferit în fața acestei situații, în funcție de profitabilitate. Unele majorează o bună parte din salarii, pentru a păstra diferențele între structura angajaților, altele păstrează salariile la același nivel, având riscul ca salariile mici să se apropie de cele medii, cu nemulțumirile pe care această situație le creează în rândul angajaților.

Sunt o serie de domenii sensibile la creșterea repetată a salariului minim. Este vorba despre sectoarele economice cu valoare adăugată scăzută, precum construcții, servicii de pază și protecție, industria textilă și de încălțăminte, comerțul, turismul și industria ospitalității, în general, sau serviciile de call-center.

Cum este în Uniunea Europeană

Eurostat, institutul de statistică european, publică periodic datele privind salariul minim în Europa. De la început, se poate observa diferența care există între state. La vârf se află Luxemburg, unde salariul minim atinge 2.000 de euro, iar în extrema cealaltă se găsește Bulgaria, cu 261 de euro. România se afla anul trecut pe poziția a treia de jos de la finalul clasamentului, cu un salariu minim de 408 euro.

În Europa, există trei categorii de state. 10 economii cu salarii minime de până la 500 de euro, un clasament îin care Polonia conduce, cu 503 euro. Un al doilea cerc este format din cinci state care au un nivel al salariului minim cuprins între 500 și 1.000 de euro (categorie în care Spania este în vârf, cu un salariu de 859 de euro) și șapte state în care salariul este mai mare de 1.400 de euro.

În ultimii ani, România a avut o politică de creștere a salariului minim. Astfel, în intervalul iulie 2009- iulie 2019, România a avut cel mai mare ritm anual de creștere a salariului minim, raportat la euro, 12.0 % urmată de Lituania (9.1 %) și de Bulgaria cu o creștere cu 8,8%. Interesant este că Grecia, în pofida crizei economice și a scăderii salariului minim cu 14%, rămâne în zona medie, cu un salariu minim de 684 de euro. 

Guvernul PSD-ALDE a promovat ideea că ieșirea economiei românești din „zona low-cost” se poate face pe baza creșterii salariului minim. Dar creșterea repetată a salariului minim se poate răzbuna, în sensul că poate alunga investitori și companii care sunt prezenți în economia autohtonă tocmai pentru acest avantaj comparativ, al unor salarii mai mici față de cele din alte state europene.

Cu siguranță, însă, politica salariului minim va trebui lăsată pentru decizia viitorului guvern. Care, poate, va aduce și un mecanism economic, nu doar politic, de stabilire a salariului minim. ■