Benzina, sau, mai precis, prețul acestui produs, este o veche obsesie a guvernelor României. Mulți și-ar dori un control al statului asupra prețului la care se vinde benzina. Un control care a și existat, de altfel, în anii ’90, atunci când România nu se grăbea să liberalizeze prețurile.
Acum, România este într-o cu totul altă situație economică, cu prețuri libere și, pe anumite piețe, cu tarife reglementate. Și totuși, unii suspină după prețurile reglementate sau eventual plafonate. Ministrul Finanțelor a avansat ideea plafonării prețului benzinei. De ce? Pentru că guvernul dorește să elimine supraacciza, introdusă anul trecut, și ar vrea să aibă certitudinea că prețul benzinei va scădea.
Adică guvernul vrea să fie sigur că o reducere a fiscalității (prin renunțarea la supraacciză) se transferă și în prețul carburantului. Este o dorință legitimă, dar naivă. Ea merge pe ideea, mult vehiculată, conform căreia prețurile carburanților cresc atunci când crește prețul țițeiului și nu mai scad atât de repede atunci când aceste preț se reduce. Este o observație empirică în fața căreia reprezentanții industriei petroliere au spus de fiecare dată că este o piață liberă și că prețurile se așază în funcție de piață.
Piața carburanților, o intensitate redusă a concurenței
Dacă un lucru „scârțâie” în prețul benzinei, atunci Consiliul Concurenței, care, înțelegem din declarațiile președintelui Bogdan Chirițoiu, analizează oportunitatea plafonării prețului benzinei, ar trebui să analizeze intensitatea concurenței în această piață.
De foarte multe ori auzim opinia că distribuția carburanților este o piață de tip oligopol, adică o piață dominată de câteva companii. Interesant este că studiile Consiliului Concurenței confirmă opinia subiectivă a consumatorilor. În sensul că indicele agregat de presiune concurențială situează distribuția cu amănuntul a carburanților în grupul industriilor cu o concurență relativ redusă.
Este o problemă reducerea prețurilor carburanților atunci când prețul barilului scade? Este posibil, dar să nu uităm că prețul unui litru de benzină include taxe, impozite și accize plătite către stat. Adică aproximativ jumătate din prețul unui litru de benzină ajunge la bugetul de stat.
În același timp, benzina este o marfă față de care comportamentul de cumpărare al consumatorilor este rigid. Adică o creștere a prețului, în anumite limite, nu îi descurajează pe consumatori de la a cumpăra.
Reprezentanții companiilor de distribuție a carburanților au explicat totdeauna, în apărarea lor, că benzina are o piață mult mai largă, care trebuie să țină cont de prețul țițeiului pe plan mondial, dar și de piața regională. Adică un consumator român din vestul țării se poate aproviziona de la benzinăriile din Ungaria, iar un altul din sud poate face plinul peste graniță, în Bulgaria. În aceste condiții, piața românească trebuie să fie sensibilă atât la piața mondială a țițeiului, cât și la cea regională.
Evoluția prețului benzinei nu justifică o plafonare administrativă
Plafonarea prețului benzinei se poate face. Dar doar în cazuri excepționale și pe perioade limitate de timp. Cel mai bun exemplu este acela în care există o creștere spectaculoasă a prețului țițeiului, iar statul dorește să protejeze consumatorii de fluctuațiile prețului.
De asemenea, prețul s-ar putea plafona în cazul în care există o penurie pe piață. Acum, pe piața românească, nu se poate vorbi de penurie de benzină, iar prețul țițeiului, pe plan internațional, a fost extrem de volatil în ultima perioadă, în sensul că a înregistrat creșteri importante, dar și corecții bine-venite. Din acest punct de vedere, ideea plafonării prețului este greu de susținut.
Dar, plafonarea prețului carburanților se va realiza (dacă se va realiza) din rațiuni mai degrabă electorale decât economice. Plafonul are la bază dorința ca o scădere a taxării, adusă de eliminarea supraaccizei, să fie transferată și în reducerea prețului carburantului. Este însă greu de spus dacă o scădere a accizei este un motiv destul de puternic pentru a plafona prețul, cu atât mai mult cu cât eliminarea supraaccizei se va suprapune anul viitor cu o creștere a accizei. Ceea ce va face foarte complicat procesul de control al prețurilor pe care îl dorește guvernul.
De-a lungul timpului, au mai existat plafonări ale prețurilor produselor sau serviciilor. Restricțiile au fost acceptate și de Comisia Europeană, precum prețul asigurării auto, RCA, dar au funcționat doar pentru o perioadă limitată de timp și au fost justificate de evoluția pieței.
Deocamdată, vedem doar ce ne oferă statistica. Inflația a urcat la 5%, prețul carburanților a crescut destul de mult anul acesta (plus 6%, una dintre cele mai mari creșteri), dar acestea nu sunt suficiente motive pentru a plafona prețul benzinei. De aceea, ar fi bine ca decidenții guvernamentali să se mai gândească înainte de a lua decizia.
