Există riscul ca gazele din Marea Neagră să nu fie exploatate

0
134
(Photo by Scott Barbour/Getty Images)

După o toamnă tensionată, Legea offshore a trecut de Camera Deputaților, dar într-o formă pe care companiile concesionare ale perimetrelor din Marea Neagră o consideră dezavantajoasă pentru ele. În consecință, OMV și Black Sea Oil&Gas au anunțat că au amânat decizia de a investi în exploatarea gazelor din Marea Neagră pentru anul viitor. 

Dincolo de nemulțumirea companiilor, statul român, sau, mai precis, personajele implicate în discuțiile care au condus la o formă a legii contestată au dat dovadă de lipsă de profesionalism în ceea ce înseamnă negocierile la un astfel de nivel. „Negocierile s-au purtat fără profesionalism și lipsit de transparență. Aș fi vrut să văd în aceste discuții un ANRM puternic, independent, care să aducă argumente, să negocieze. Nu doar că nu au fost negociatori profesioniști, statul român, prin cei care au purtat discuțiile, puțini la număr de altfel, a declarat chiar că nu negociază cu companiile. În aceste condiții, există un risc mare ca acest proiect mare din Marea Neagră să nu se realizeze”, a declarat, pentru Reporter Global, directorul Energy Policy Group (EPG) Radu Dudău.

Se pornește de la redevența maximă

Principalele prevederi care nemulțumesc companiile petroliere vizează regimul fiscal pe care îl apreciază ca fiind unul dezavantajos și impredictibil, dar și faptul că nu pot dispune de libertatea de a vinde așa cum doresc toată cantitate de gaze ce ar urma să fie extrase din Marea Neagră. Astfel, companiile vor fi obligate ca 50% din gazele extrase din Marea Neagră să le tranzacționeze pe bursa românească și se va aplica o impozitarea suplimentară pe venit cu 30% a operatorilor care extrag gazele. 

Regimul de taxare a fost aprins discutat, iar legea modificată pare că nu este de natură să mulțumească firmele care ar urma să extragă gazele din Marea Neagră. În prezent, în România Legea petrolului din 2004 stabilește că, pentru gaze, redevențele încep de la 3,5% și pot ajunge la 13% din valoarea producției brute extrase pe an. Adică redevența crește proporțional cu cantitatea de gaz extrasă. Radu Dudău a precizat pentru Reporter Global că legea aprobată stabilește din start o redevență maximă de 13%. Aceasta ar urma să fie menținută pe toată durata contractului, deși pe măsură ce zăcământul este exploatat cantitatea de gaze extrase cel mai probabil va scădea. Or, o redevență mare pe o producție care scade nu mai reprezintă o investiție rentabilă. 

Cum vor fi tranzacționate gazele în România?

Gazele din Marea Neagră, ca de altfel orice resursă, aparțin statului român. Acesta, în schimbul redevenței, le concesionează firmelor pentru exploatare și comercializare. Prin Legea offshore, operatorii din Marea Neagră sunt obligați ca 50% din producție să o comercializeze pe piața centralizată din România. Asta nu înseamnă că aceste gaze vor rămâne în România. Ele pot fi cumpărate de oricine. În acest fel, legiuitorii au vrut să se asigure că producătorii nu încheie anticipat contracte bilaterale și toată producția este exportată. „Este bine ca o parte să fie tranzacționate și pe piața centralizată, dar deocamdată nu se știe cum s-ar putea face. De facto, în prezent doar BRM ar putea, dar s-a vehiculat și posibilitatea de a fi tranzacționate pe OPCOM, iar în acest caz ar apărea o mare dificultate juridică, pentru că s-ar crea un monopol. S-ar produce o distorsionare a pieței. Ar fi bine să existe mai multe platforme de tranzacționare, ca să existe și concurență”, declară Radu Dudău. El subliniază că, în general, producătorii preferă să vândă pe piețele cele mai apropiate, cum ar fi în acest caz piața românească, întrucât costurile sunt mai mici. 

Directorul Energy Policy Group consideră că este un proiect mare pentru țara noastră și speră ca în câteva luni companiile concesionare să anunțe că încep investițiile. „Pe plan internațional există un termen de cinci ani în care, de la descoperirea zăcământului, începe exploatarea. Noi ar fi trebuit să începem exploatarea în Marea Neagră în 2012. Este o întârziere foarte mare care arată că suntem imaturi pe această zonă. Pierdem nu doar veniturile pe care le-ar încasa statul print taxe și impozite, dar toate efectele de multiplicare, toate industriile care s-ar dezvolta în jurul acestor exploatări”, declară Radu Dudău.

El concluzionează că riscul total pentru activitățile petroliere în Marea Neagră este unul ridicat. Aceasta face ca, pe de o parte, activitățile de explorare să fie mai
puțin intense și, pe de altă parte, rentabilitatea pentru investitori să fie pe măsura riscului. În acest cadru, o parte din activitățile de explorare realizate în
România în ultimii ani au rezultat în descoperiri, care însă nu au fost încă declarate comerciale. Au și fost forate un număr semnificativ de sonde „seci”, în diferite perimetre.

Riscuri pentru Marea Neagră

  • Este o mare aproape închisă, cu acces greu prin Bosfor. Adâncimea minimă a Bosforului este sub 50 m, iar podurile care leagă Europa de Asia la Istanbul au o înălțime de 64 m deasupra apei. Acest lucru înseamnă că platformele de foraj trebuie demontate pentru traversarea Bosforului și refăcute ulterior, ceea ce mărește semnificativ costurile.
  • Pentru că s-au făcut puține exploatări, topografia fundului Mării Negre este insuficient cunoscută, ceea ce va putea complica traseul conductelor. De asemenea, fundul mării este instabil.
  • La adâncimi de peste 200 m este prezent hidrogenul sulfurat, cu efect de coroziune a conductelor și a echipamentelor. Echipamentele capabile să opereze într-un asemenea mediu sunt semnificativ mai scumpe. De asemenea, la adâncimi mai mari de 500-600 m, apa mării este saturată cu metan.
  • Pe fundul mării se găsesc hidrați de metan în cantități mari, ceea ce poate fi periculos în situația în care ajung la suprafață, cu risc de incendiu sau de reducere a flotabilității navelor.
  • În regiune sunt puține companii de servicii petroliere cu capacitatea necesară pentru lucrările offshore de mare adâncime. 

Sursa: Studiul Riscuri, fiscalitate, decizii de investiții în sectorul offshore de țiței și gaze naturale. Marea Neagră și România

Riscurile generale ale offshore-ului de mare adâncime
• Rate de succes ale sondelor de explorare de 20-25%, în cazul României – dar de 0% în cazul Turciei și Bulgariei. Costurile forării unei astfel de sonde sunt între 150 și 250 de milioane de dolari.
• Risc comercial și de infrastructură / logistic ridicate, pe fondul slabei conectări la piețele regionale.
• Experiența redusă de management de proiect.
• Risc geopolitic în creștere, în contextul situației politico-militare din Crimeea și din estul Ucrainei, precum și al atmosferei antagonice dintre NATO și Rusia, cu Turcia într-o relație tensionată cu aliații săi occidentali.
• Risc fiscal și de reglementare mare și în creștere; lipsa stabilității și a predictibilității reglementărilor.
• Risc de mediu apreciabil al operațiunilor offshore, Marea Neagră fiind măturată de furtuni violente.

Sursa: Studiul Riscuri, fiscalitate, decizii de investiții în sectorul offshore de țiței și gaze naturale. Marea Neagră și România

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele