Bădălău: eșec la guvernare, reușite personale

32
7 minute de lectură

Un fost ministru al economiei, membru în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) nu are voie să ignore realitatea statistică a Diasporei, nici să-i definească un profil preponderent infracțional. Asta, deoarece în funcțiile vremelnic ocupate a avut informații precise atât despre dimensiunea emigrației românești, cât și despre aceea a infracționalității, pe care trebuia s-o limiteze. Putem bănui că nici nu s-a uitat pe documentele ministerului pe care l-a condus. Sau, nu l-au interesat.

Însă liderul PSD Giurgiu, Niculae Bădălău, declara, la sfârșitul săptămânii trecute, într-o conferință de presă, că în străinătate ar fi doar 700.000 de români cu domiciliu în străinătate, restul până la trei-cinci milioane fiind „fetele alea de le duc ăștia”. Modul de formulare arată o neglijentă necunoaștere.

Afirmația nu vine însă de la un simplu observator al scenei politice, ci de la președintele PSD Giurgiu, senator PSD pentru județul respectiv, fost ministru al economiei și membru, în această ultimă calitate, în CSAT.

Ca ministru al economiei, prin obiectivele asumate prin chiar documentele existe pe website-ul ministerului („România competitivă”), acesta ar fi trebuit să promoveze un dialog susținut cu diaspora cu obiectivul de „a transforma fenomenul brain drain într-unul de tip brain gain”.

În plus, ca fost ministru al economiei, ar fi trebuit să cunoască statisticile Diasporei. „Peste 3,5 milioane de români locuiesc în afara granițelor țării, dintre care peste 2,8 milioane într-un alt stat membru al UE. Principalul motiv pentru care emigrează românii constă în diferența de venituri dintre România și statele membre din Europa de Vest, iar ponderea cea mai importantă a emigrației (74%) este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 25–64 de ani”, informații de asemenea disponibile în documentul aflat pe website-ul ministerului pe care l-a condus.

Mai mult, tot în cadrul strategiei „România competitivă” este prevăzută „sporirea contribuției forței de muncă la PIB-ul potențial” prin „extinderea cu 10% a proporției tinerilor înscriși în învățământul dual/profesional (…). Existau și estimările unui eventual efort financiar al statului, costurile generate de aplicarea măsurilor necesare pentru atingerea acestor două obiective până în anul 2020 ridicându-se la aproximativ 5.991 milioane lei (1,3 miliarde de euro). Dacă ar fi reușit să atingă acest obiectiv asumat de ministerul în fruntea căruia a fost, probabil că o proporție însemnată din deficitul de un milion de locuri de muncă, anunțat de organizațiile patronale din economie, nu ar fi existat, iar numărul emigranților români probabil că s-ar fi diminuat și el cu câteva sute de mii, justificându-se astfel într-o anumită măsură ideea susținută de politicianul social-democrat de a nu mări numărul parlamentarilor pentru diaspora. Deci acest politician a eșuat în realizarea acestor obiective. Așa cum a eșuat și în cazul altui obiectiv în care ar fi trebuit să se implice, ca membru al CSAT: diminuarea traficului de persoane.

A eșuat și în privința respectării, Programului de Guvernare 2017-2020 al PSD, care prevedea „Contracararea activităților de criminalitate organizată, îndeosebi cele de contrabandă cu produse puternic accizate sau contrafăcute, trafic de arme, trafic de droguri, trafic de persoane și migrație ilegală, spălarea banilor etc.”. Criminalitatea organizată, traficul de persoane, traficul de droguri și contrabanda continuă să constituie unele dintre problemele importante ce pot pune în pericol siguranța internă a României. Prin urmare, Bădălău a eșuat și ca membru al PSD, având în vedere că nu a reușit să facă nimic pentru a transpune în practică unul dintre obiectivele programului de guvernare al propriului partid, deși prin funcțiile deținute putea în mod evident să se implice.

Nu același lucru se poate spune despre Bădălău în plan personal. Aici, a reușit.

A reușit în 1988 să scape de o condamnare pentru furt (a fost grațiat după două săptămâni de pușcărie, la împlinirea vârstei de 70 de ani de către conducătorul de atunci al țării, Nicolae Ceaușescu).

A reușit să scape în 2009 de acuzațiile ANI, care a sesizat DIICOT cu privire la suspiciunea de spălare de bani și fals în declarații. A reușit să scape în 2013 de un dosar instrumentat de DNA pentru trafic de influență, în care era acuzat că ar fi apărat interesele unei societăți comerciale implicate în circuitul financiar fraudulos, pentru care ar fi primit drept răsplată, la sfârșitul lunii mai 2013, 200 de pulpe de pui, 200 de bucăți piept de pui și 20 kg ficat de pasăre (de atunci, i se spune „Ficățel”). A reușit, în decembrie 2016, să fie ales în funcția de președinte executiv al partidului, deși era urmărit penal pentru trafic de influență deoarece ar fi oferit bani unei procuroare să îi închidă un dosar de spălare de bani. A reușit, ca manager la SC NBG SRL (societate gestionată în prezent de fiul său), să încheie mai multe contracte cu statul, potrivit unui articol din 2013 publicat în România Liberă.

Fostul subinginer de la Întreprinderea de Contractare și Achiziționare a Produselor Agricole (ICAPA) Giurgiu, a reușit să devină inginer, licențiat în drept, doctor în economie și autor al unor cărți juridice despre corupție (este absolvent al Facultății de Îmbunătățiri Funciare (1985) și al Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu” – Inginerie și Management Agroturistic (2002); are un masterat în Guvernare modernă și dezvoltare locală, iar de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București, a obținut, în 2006, un al doilea masterat, în Management public la ASE, în același an, și un altul în Conducerea securității și apărării naționale, la Colegiul Național de Apărare, în 2005; în urma studiilor derulate în perioada 2004-2008, Niculae Bădălău este și absolvent al Facultății de Drept la Universitatea Bioterra; doctoratul este obținut în 2013 la o instituție de învățământ neprecizată).

A reușit și să devină membru al CSAT, în condițiile în care nu ar putea să se angajeze în nicio structură militară din România din cauza condamnării suferite în ultimii ani ai comunismului.

Dar pe lângă atâtea realizări ar trebui menționată și o mare nerealizare. Nu a reușit transferul lacului de acumulare Ogrezeni-Grădinari-Bucșani și al altor bunuri de la „Apele Române” în administrarea Consiliului Județean Giurgiu, pe modelul lacului Belina, care a trecut, în 2013, de la „Apele Române” la Consiliul Județean Teleorman. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele