Boardul arbitrului pieței financiare, la mâna politicienilor

28
4 minute de lectură

Nesfârșitele și uneori de-a dreptul scandaloasele hârjoneli din scena politică românească umbresc evenimentele și deciziile esențiale pentru economie, deci de care depinde bunăstarea noastră. 

Săptămâna a debutat cu un imens show politic, regizat în laboratoarele partidului de guvernământ, care a avut ca deznodământ excomunicarea a doi lideri importanți, dar rebeli, ai PSD. În paralel, jurnaliștii de la Rise Project au descoperit o valiză pitită prin curțile din Teleorman, care conține documente ce descriu afaceri picante finanțate de către Tel Drum, companie asociată cu Liviu Dragnea. După ce i-a alungat pe doi dintre indezirabilii colegi de partid, Dragnea a contraatacat, în direcția de unde bănuiește că ar fi venit valiza. Președintele Johannis, vizat, a lansat atacuri extrem de dure direcționate precis către Dragnea. Piețele financiare, care urmăresc scena politică, au reacționat prudent, cu o ușoară penalizare de creștere a costurilor împrumuturilor statului, respinsă însă de Trezoreria statului. Trezorierii știu că băncile au bani, deoarece banca centrală a inundat piața financiară cu două injecții de lichidități consecutive. Leul nu s-a gripat, deoarece tot banca centrală stă cu ochii de moneda națională, manevrând cu atenție lucrurile pentru ca leul să nu se devalorizeze. De ce atâta grijă? BNR se teme că o devalorizare a leului ar inflama prețurile produselor din import, masiv consumate de populație, impulsionând astfel inflația, care, iată, s-ar fi temperat. Oricum, analiștii piețelor financiare consideră că leul este o monedă supraevaluată, care a rezistat deci valurilor de turbulențe din piața externă și tensiunilor politice din țară grație unei sensibile gestionări a pieței valutare de către BNR. 

Toată această hârjoneală politică a ecranat un eveniment amânat: audierea candidaților pentru șefia arbitrului pieței financiare non-bancare, Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (ASF). Alegerea celor care vor supraveghea piața de capital, asigurările și pensiile private va fi o decizie politică, dictată de o majoritate care, iată, pare să fi renunțat la regula nescrisă a alocării unor poziții tuturor partidelor parlamentare. Puterea de atracție a pozițiilor de șefi ai ASF pare a fi câștigul imens al acestora. Salariile lunare ale liderilor ASF par a fi la nivelul celor încasate de șefii Federal Reserve. Dar nu salariile arbitrilor pieței financiare sunt o problemă, mai ales că sunt integral plătite de către actorii pieței, ele nu consumă bani de la bugetul statului. Să ne reamintim prețul plătit de cei peste trei sute de mii de investitori ai Fondului Național de Investiții (FNI) care s-a prăbușit în anul 2000, pe vremea când șefii arbitrului pieței de capital erau plătiți cu sume derizorii, dar asta nu conta. În epocă, ei au omis să închidă FNI, deși acesta nu respecta de peste un an și jumătate reglementările pieței, păcălindu-și clienții sub ochii arbitrilor pieței. 

Reprezentanții pieței financiare speră că alegerea șefilor ASF va ține cont de profilul ideal al arbitrului pieței. Pe de altă parte, liderii asociațiilor profesionale din piață cer să se țină cont și de principiul reprezentativității. 

„De ce nu avem principiul reprezentativității, dacă noi, toată piața dăm bani, susținem bugetul ASF, să avem și noi propuneri pentru a fi reprezentați acolo. Noi, asociațiile din piață, să propunem o listă de zece oameni, Parlamentul să-și aleagă trei dintre ei, care să fie profesioniști impecabili, integri și inițiați în problemele specifice fiecărei piețe în parte”, ne-a declarat Dan Paul, președintele Asociației Brokerilor. 

Instituția ASF ar trebui să fie regândită, mai spun actorii pieței, deoarece a devenit excesiv de birocratizată și lentă, din cauza dimensiunii sale prea mari pentru o piață mică. Dan Paul sugerează chiar revenirea la modelul inițial, în care fiecare piață, cea a pensiilor private, cea bursieră și cea a asigurărilor, are propriile instituții de supraveghere, independente. El consideră că fuziunea celor trei foste organisme de supraveghere nu a fost un succes, împart aceeași clădire, dar compartimentele sunt separate – și așa trebuie să fie. Problema intervine atunci când arbitrii pieței pensiilor trebuie să își asume poziții legate de piața bursieră. Sunt ezitări, întârzieri și piața nu este mai eficient supravegheată, mai spune Dan Paul. 

Până la o discuție despre arhitectura de supraveghere a pieței financiare non-bancare, politicienii îi vor alege conducerea.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele