Boza: Fuziunea Complexului Energetic Oltenia cu Hidroelectrica, cea mai bună soluție din cinci posibile

Dilema cărbunelui

105
9 minute de lectură

Complexul Energetic Oltenia (CEO) ar putea scăpa de probleme prin fuziunea cu o parte din Hidroelectrica sau prin introducerea costurilor cu certificatele CO2 în facturile de curent electric. Acestea sunt însă doar două din cele cinci soluții care urmează să fie negociate cu Comisia Europeană (CE). Directorul general al CEO, Sorin Boza, a declarat, pentru Reporter Global, că vor fi discutate cinci măsuri, iar un răspuns din partea CE ar putea veni cel mai devreme după șase luni de negocieri.

Foto: Bogdan Cristel

„Avem cinci soluții pregătite, care vor fi înaintate, sub forma unui memorandum, de către Ministerul Energiei, în guvern. Guvernul va mandata Ministerul Energiei să negocieze, în numele României, acest memorandum cu Comisia Europeană. Va fi o echipă care va negocia cu Comisia Europeană. Vor fi reprezentanți și de la Consiliul Concurenței, de la Ministerul Energiei, de la Ministerul de Externe. Acest lucru se va întâmpla curând, după trecerea memorandumului în guvern”, a declarat, pentru Reporter Global, Sorin Boza. El a menționat că introducerea costurilor cu CO2 în facturi este între cele cinci soluții, dar nu printre primele.

România, singura țară cu producători monocolori

„Dar aș întreba: a fost cineva întrebat când s-a introdus în facturi taxa pe certificatul verde? Sperăm totuși că nu se va ajunge acolo și că vor fi aprobate alte măsuri, din cele cinci ce urmează a fi propuse. Și varianta fuziunii cu o parte din Hidroelectrica este pusă pe masă, ca fiind o soluție. Una foarte bună, în opinia directorului general al CEO. „Ar fi o soluție foarte bună. În Europa suntem singura țară care are producători monocolori. Germania, Polonia au producători integrați. În Polonia, un singur producător integrat deține 70% din piață. Este o soluție, nu este ușor de realizat și nici nu trebuie toată Hidroelectrica, doar o parte din ea. Trebuie voință politică. Achiziția de participație la Fondul Proprietatea  nu e ceva imposibil. Trebuie văzută ca o salvare a sistemului energetic național și asigurarea independenței energetice a țării. Dacă noi nu am avea aceste costuri cu certificatele de CO2, am avea costuri de producție egale cu costurile pe hidro”, susține Sorin Boza. El a evitat să menționeze celelalte trei măsuri, până când acestea nu sunt aprobate de guvern.

Certificatele, 1,6 miliarde de lei, în 2019

Problema certificatelor de emisii de CO2 este, în opinia directorului general, cea mai mare la ora actuală, întrucât la introducerea acestora s-a făcut o estimare a prețului/ certificat, care în prezent este cu mult depășită. Sorin Boza declară că în momentul în care România a aderat la Tratatul de la Paris și și-a asumat procesul de decarbonizare, UE a trimis către toate statele membre o previziune pe următorii 15 ani cât va fi prețul certificatului de CO2. „Această previziune făcută de UE nu a avut nicio legătură cu realitatea. Ne-am trezit că față de 8 euro, cât trebuia să fie, anul trecut costa 25 de euro un certificat, iar față de 11-12 euro cât ar fi trebuit să fie, anul acesta ne-am trezit la 29 de euro. Cred că va ajunge undeva la 40 de euro/ certificat, până în 2030. Aici a fost cea mai mare problemă, care nu doar pe noi ne-a luat prin surprindere, ci pe toți producătorii pe cărbune din Europa. În aceeași situație sunt toți. Noi avem costurile operaționale pozitive. Anul trecut, din 1,4 miliarde de lei, cât ne-au costat certificatele, 900 de milioane au fost fonduri proprii și pentru 500 de milioane de lei a trebuit să facem un împrumut. Întrebarea mea este: dacă nu plăteam aceste certificate, câte nu puteam să fac cu acești bani? se întreabă directorul general al CEO. Cu alte cuvinte, cifrele CEO ar arăta mult mai bine dacă certificatele de CO2 nu ar exista, iar investițiile ar fi mai mari, ceea ce ar conduce automat și la o reducere a emisiilor. Până acum, CEO a investit 1,1 miliarde de euro ca să se conformeze la condițiile de mediu. „Anul acesta, la șase luni suntem pe plus, dar la valoarea actuală a certificatelor, la sfârșitul anului vom ieși negativ. Vom avea profit operațional și închidere negativă din punct de vedere financiar. Anul trecut, am investit 630 de milioane de lei, anul acesta, 585 de milioane de lei. În 2018, am plătit 1,4 miliarde de lei pe certificate, anul acesta vom plăti 1,6 miliarde de lei. Din acești bani, se poate face în fiecare an un grup pe gaze de 250 MWh. Fotovoltaicele încep în 2022 și ar urma să fie amplasate pe actualele depozite de cenușă. În jur de un miliard de euro ar fi necesari pentru aceste investiții”, afirmă directorul general al CEO.

Lipsă de cărbune

CEO mai are însă o problemă: asigurarea cărbunelui. Din cauza deficitului de cărbune, până la sfârșitul anului vom produce mai puțin. Cum a ajuns însă în această situație? Sorin Boza explică cum de-a lungul anilor, mai precis de-a lungul ultimilor șapte ani, România nu și-a asigurat partea de exproprieri de carieră. „Avem o carieră. Cu timpul, avansezi cu ea. Terenurile respective se pot obține prin două moduri: cumpărare directă de la proprietari sau, dacă nu reușești, mergi pe HG 255 de expropriere pentru utilitate publică națională, în care identifici terenul care îți trebuie pentru următorii ani, mergi pe HG și România cumpără terenul respectiv. Din păcate, managementul CEO nu a gândit încă de acum trei, patru ani această extindere. An de an, orice echipă managerială trebuie să-și gândească nivelul de expropriere pe următorii patru-cinci ani. Dacă nu gândești așa, la un moment dat te blochezi”, declară Sorin Boza. El a precizat că din 2012 până în 2017 s-a semnat o astfel de HG pentru o singură carieră, Jilț Nord, și astfel compania a intrat într-un blocaj din care va dura ceva timp până va ieși. „A trebuit să demarăm noi procesul pentru toate carierele, dar o să poată fi folosite abia peste doi ani, pentru că terenul trebuie pregătit, operațiune care durează între un an și un an și jumătate. Așa ne-am trezit în 2018 că nu avem suficient cărbune. A fost o diferență de 1 milion de tone, de la 22 de milioane de tone la 21 de milioane de tone, dar milionul acela a contat. Din 2018, am obținut deja trei HG pentru alte trei suprafețe, mai avem una în plină derulare și sper ca până la sfârșitul anului să o avem și pe aceasta, și pentru la anul mai pregătesc două. Anii în care nu s-au făcut exproprieri au început să se resimtă”, subliniază Boza. O altă problemă este cea a fondului forestier. Pentru că după ce obții terenul în urma exproprierii, dacă ai patru copaci, nu ai voie să-i tai până nu se dă o nouă HG pentru tăierea celor patru copaci. Din cauza întârzierii exproprierilor, anul acesta CEO va produce cu circa 4% mai puțin, față de anul trecut.

Reconversie de pe cărbune pe gaze

Potrivit directorului general al CEO, România are unul dintre cele mai frumoase mixuri de energie din Europa. „Ar trebui să putem să jucăm noi cu alții, nu să joace alții cu noi și noi să stăm cu mâna întinsă. Nimeni din România nu își va permite vreodată să renunțe la CEO. De ce? Pentru că astăzi nu există posibilitatea tehnică în România să înlocuiești 25% din energia țării. Să vii cu altceva. Vorbim de 2.300 – 2.400 MWh în iarnă. De unde? România este obligată ca țară să lupte pentru independența energetică. Am găsit Complexul Energetic Oltenia aproape de insolvență. Oamenii îl așteptau nu pe Boza, ci pe Borza. Pe data de 11 octombrie, în 2016. Din păcate, a trebuit să o luăm de la capăt. Acum, pe piața energiei suntem un actor de luat în seamă. Avem o medie pe an, în medie, între 24 și 26%, dar cu anumite vârfuri, când dăm 30%. În anumite perioade de iarnă, vara, când se înregistrează secetă. Este adevărat că energia pe cărbune este cea mai scumpă, însă în momentul în care tu asiguri 25% din piață, nu poți stabili prețul. Poate, dacă asiguram 70% sau 80%, cum este cazul în Polonia, al unui producător care are 70% din piață. Recent, la Varșovia s-a discutat tocmai despre renunțarea la cărbune și să fie o perioadă de tranziție. Fiecare țară și-a stabilit o dată până la care va renunța complet la tranziție. Există o comisie care analizează aceste procese de tranziție și normal ar fi ca banii să vină de la UE. Adică, dacă UE vine și spune «renunți la aia», eu să spun «da, renunț până în 2040, 2050, dar costă atât». În general, tranziția se face prin gaz, prin noi unități pe gaz. Și noi, CEO, avem în plan să reconvertim trei grupuri, de pe cărbune pe gaze. Sperăm ca spre sfârșitul anului proiectele noastre să fie aprobate. Cele trei grupuri ar costa peste un miliard de euro, ar produce 1000 -1100 MWh și acest lucru s-ar putea realiza în aproximativ șase ani. Așa se poate reduce și suma pe care CEO o plătește pentru certificate. Din păcate, tranziția de la cărbune la gaze nu se poate realiza decât prin gaze”, conchide Sorin Boza. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele