Brexit în 2020: multe întrebări fără răspunsuri imediate

59
9 minute de lectură
Foto: Agerpres / Xinhua

Marea Britanie trebuie să părăsească Uniunea Europeană luna aceasta, însă incertitudinile nu se vor opri aici. O extensie a perioadei de tranziție de 11 luni pare tot mai improbabilă, ceea ce înseamnă că modul în care Marea Britanie va face comerț cu Europa se va schimba, probabil, în 2021. Riscul este să nu aflăm care vor fi schimbările concrete până mult mai târziu, anul acesta.

Să ne așteptăm la încă un an turbulent pentru Brexit

Pe parcursul a numai trei zile de la alegerile din decembrie, optimismul inițial cu privire la o retragere fără dificultăți din UE a fost înlocuit rapid de îngrijorările referitoare la noua etapă a negocierilor.

Investitorii sunt, probabil, îndreptățiți să fie precauți – 2020 are potențialul de a fi încă un an turbulent pentru Brexit.

Recapitulând, rezultatul alegerilor din decembrie, care le-au asigurat conservatorilor premierului Boris Johnson o majoritate de 80 de locuri în Camera Comunelor, aproape garantează ratificarea acordului de retragere stabilit de Regatul Unit și Uniunea Europeană în octombrie. Acest lucru înseamnă că Marea Britanie aproape sigur va părăsi UE fără probleme la sfârșitul lui ianuarie.

Cu toate acestea, discuțiile referitoare la viitoarele acorduri comerciale dintre Marea Britanie și UE abia dacă au început. Să nu uităm că acordul de retragere se referă la probleme legate de ieșirea din blocul comunitar – chestiuni cum ar fi obligațiile financiare ale Regatului Unit, drepturi ale cetățenilor, în paralel cu un cadrul comercial de natură să evite fricțiunile la frontiera irlandeză.

Actuala direcție pare a viza un acord de comerț liber între cele două părți, însă forma sa exactă și durata necesară negocierilor se pot schimba oricând.

Să nu contăm pe o extindere a perioadei de tranziție

Ce știm este că, după ieșirea, la sfârșitul lunii, a Marii Britanii din Uniunea Europeană, se va intra într-o perioadă de tranziție stabilită să se încheie la sfârșitul lui 2020. Până atunci, relația comercială a Regatului Unit cu Uniunea Europeană va rămâne neschimbată, pentru a permite timpul necesar implementării viitoarei relații comerciale.

Sunt multe de făcut în numai 11 luni – sau chiar mai puțin, dacă luăm în calcul timpul necesar stabilirii mandatului negocierilor și ratificării termenilor finali.

UE este deschisă unei extensii de doi ani a perioadei de tranziție, însă aceasta ar veni cu un cost. Marea Britanie ar fi nevoită să continue să contribuie la bugetul Uniunii după 2020. Acordul de Brexit stipulează că o extensie trebuie stabilită de comun acord până cel mai târziu în iunie.

Conform estimărilor, Guvernul nu va extinde această perioadă. Premierul Johnson a dat de mult semnale că nu-și dorește o perioadă lungă de tranziție, angajament pe care este pe cale să-l transforme în lege.

Sigur, înainte de iunie, nimic nu oprește guvernul să schimbe din nou, discret, legislația și să extindă perioada de tranziție. Premierul are mult mai multă flexibilitate în parlament acum, iar recentul său limbaj ferm ar fi putut fi doar un mesaj postelectoral îndreptat către electoratul proaspăt câștigat. Însă, pentru moment, acest lucru pare improbabil. Cei mai mulți se așteaptă ca guvernul să nu extindă perioada de tranziție și să încerce negocierea unui acord de comerț liber până la sfârșitul lui 2020.

Se poate ajunge la un acord comercial în 2020? Poate, la limită…

Fără îndoială, acest lucru va fi dificil. Negocierile comerciale sunt, în mod normal, proiecte pe mai mulți ani. Acordul UE-Canada a fost negociat timp de șapte ani. Iar negociatorul UE pentru Brexit, Michel Barnier, a estimat că este puțin probabil să se ajungă în cursul anului la înțelegeri pe toate subiectele unui acord.

Cu toate acestea, cei mai mulți experți în comerț apreciază că, în teorie, este posibilă obținerea unui acord de bază, fără tarife, privind comerțul cu bunuri, dacă (iar acesta este un „dacă“ destul de mare) Regatul Unit va fi de acord cu majoritatea condițiilor impuse de Uniunea Europeană.

În centrul pretențiilor Bruxelles-ului se află așa-numitele angajamente privind condiții concurențiale echitabile (level playing field commitments). Acestea sunt gândite pentru a împiedica Marea Britanie să câștige un avantaj competitiv prin dereglementare și ar impune Regatului Unit să aplice în oglindă regulile UE în chestiuni precum drepturile forței de muncă, standardele de mediu și ajutoarele de stat. Și, pe măsură ce aceste reguli evoluează, UE va pretinde Marii Britanii să țină pasul cu schimbările (într-un sistem cunoscut drept „aliniere dinamică“).

Fără o acceptare a acestor condiții, Bruxelles ar putea insista asupra impunerii de tarife pe anumite bunuri pentru a compensa o serie de dezavantaje pe care le-ar avea firmele din Uniunea Europeană.

Apoi, avem de-a face cu interesele mai strategice ale UE, ce ar putea include drepturi privind pescuitul, precum și menținerea Marii Britanii într-o aliniere la standardele animale și de hrană.

Va fi pregătit Boris Johnson să accepte cererile UE?

Așadar, va fi Boris Johnson pregătit să accepte un asemenea nivel de aliniere? Ar fi tentant să credem că victoria categorică obținută în alegerile din decembrie îi dă premierului spațiul de manevră pentru a pivota către o relație mai strânsă cu Uniunea Europeană. O relație comercială mai puțin riscantă din punct de vedere economic ar putea fi mai sigură în contextul viitoarelor alegeri. Însă tot ce a spus Johnson de-a lungul timpului cu privire la Brexit sugerează că are îngrijorări reale în ceea ce privește o aliniere la regulile UE. Dacă această gândire se va schimba pe parcursul negocierilor, când potențialele pierderi vor fi mai vizibile, este, probabil, întrebarea esențială pentru 2020.

Probabil că mai mulți parlamentari conservatori nu vor aprecia pretențiile formulate de Uniunea Europeană. Însă, puși în fața alternativei unei tranziții de încă doi ani, este posibil ca mulți dintre ei să accepte, fie și ezitant, o astfel de înțelegere.

La urma urmei, exact acest tip de tactică – amenințarea cu întârzieri suplimentare – i-a permis prim-ministrului să mobilizeze partidul în spatele acordului din octombrie și al concesiilor substanțiale conținute de acesta.

Un acord de comerț liber nu ar fi lipsit de fricțiuni

Chiar în situația obținerii unui acord în 2020, economia Marii Britanii tot s-ar putea confrunta cu unele schimbări majore la începutul lui 2021.

În pofida numelui, un acord de comerț liber (free-trade agreement – FTA) nu ar presupune un comerț lipsit de fricțiuni. Ar presupune numeroase costuri și birocrație, iar una dintre cauzele ce ar da bătăi de cap firmelor ar fi în special așa-numitele reguli de origine.

Pentru a se califica la categoria zero tarife, firmele britanice, care vor vinde bunuri în Europa, vor trebui să demonstreze că produsele lor sunt făcute în proporție mare în Regatul Unit. Pentru produsele rezultate la capătul unui lanț complex de aprovizionare, documentarea originii valorii produsului nu presupune întotdeauna un proces facil, iar deseori este mai simplă aplicarea unui tarif, decât încercarea documentării originii.

Să nu uităm nici că un acord de comerț liber, ce se referă la bunuri, ar însemna foarte puțin pentru servicii, care acoperă 80% din volumul exporturilor Marii Britanii. Un acord de tip FTA va presupune, cel mai probabil, o încetare a pașaportului financiar, dar și a dreptului automat de acces la schimbul de date, printre altele.

Ce nu este clar în acest moment este cât sunt părțile de dispuse sau capabile din punct de vedere legal să amortizeze șocul.

Am putea asista la o serie de acțiuni unilaterale pentru a menține comerțul cu servicii, cel puțin în domenii precum cel al aviației. Se pare că ambele părți își doresc înțelegeri în ceea ce privește echivalența financiară și adecvarea măsurilor de protecție a datelor până la finele anului. Este posibilă și apariția unor măsuri de natură să prelungească anumite drepturi de acces pentru serviciile britanice.

Să nu așteptăm răspunsuri imediate

Indiferent ce se va întâmpla, un lucru pare cert: nu vom afla răspunsul la multe dintre aceste întrebări decât mult mai târziu în 2020.

Dacă perioada de tranziție nu va fi extinsă până în iunie, se va ajunge la o cursă foarte incertă de întocmire a unui acord, până la finalul lui 2020.

Eșecul ar însemna o ieșire abruptă de pe piața unică și uniuni vamale pentru firmele britanice, iar acesta este motivul esențial pentru care nu ne așteptăm la o creștere masivă a investițiilor britanice în cursul acestui an. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele