Brexit-ul, molima și păcăleala cu pensiile

151
5 minute de lectură

Ianuarie se termină în forță: Marea Britanie părăsește clubul european, dar turbulențele din piețele financiare ale lumii nu sunt provocate de incertitudinile, numeroase, legate de acest divorț, ci de frica inspirată de un virus misterios, apărut săptămâna trecută în orașul Wuhan din China.

România pare indiferentă, iar jocurile politice locale se țin lanț, într-o tentativă evidentă de a seduce un electorat care va vota de două ori în acest an.

Nu avem insomnii din cauza Brexit-ului, deoarece avem liniștea că s-a ocupat Michel Barnier, negociatorul Uniunii Europene, de chestiunea tratamentului față de cetățenii UE după Brexit. Într-adevăr, aproape jumătate de milion de români aflați în Marea Britanie au solicitat documente de rezidență, potrivit informațiilor transmise de reprezentanții ambasadei României pentru Reporter Global. În ce ne privește pe noi, ceilalți, putem vizita Marea Britanie fără a solicita în avans o viză. Barnier și-a făcut treaba, deci. Urmează negocierile privind tranzacțiile comerciale între cele două state. Cea mai puternică îngrijorare era însă situația românilor care muncesc sau studiază în Regatul Unit. Coronavirusul este îngrijorător fie și pentru că epidemia se află, de fapt, într-o fază incipientă, avertizează specialiștii. Este prematură o estimare a impactului pe care epidemia o va avea asupra economiilor lumii, însă atunci când marile orașe ale Chinei par pustiite, cu magazine închise și curse de avion suspendate, consumul, petrolul și turismul sunt victime sigure ale încetinirii. Asta, deși China și lumea par mai bine pregătite să facă față unei epidemii față de anul 2003, când virusul SARS a afectat Asia. Și acum, la fel ca în 2003, analiștii se așteaptă ca impactul epidemiei să afecteze consumul. „O extindere necontrolată a epidemiei are potențialul de a deraia economia globală de la tentativa de stabilizare”, avertizează Adrian Codirlașu, într-un articol care evaluează riscurile momentului. Sau, mai degrabă, potențialul exploziv al unor riscuri care pot provoca o recesiune globală. Și, constată președintele CFA România, niciunul dintre aceste riscuri cu potențial exploziv nu e de natură economică. Și, atenție, dincolo de căderea la bursele lumii a acțiunilor companiilor de tursim și transport, afectate de epidemie, de întărirea francului elvețian sau de scumpirea aurului și ieftinirea petrolului, o prelungire a epidemiei poate afecta sever economiile fragile. Ca a noastră, de pildă. „În timp ce imaginea unei eventuale prăbușiri economice este încă neclară, vedem un risc esențial pentru obligațiunile suverane ale economiilor emergente care au dezechilibre fiscale și externe, precum și pentru cele mai expuse la o încetinire a economiei Chinei”, avertizează Chris Turner, economist al ING Group.

Mai e un element de risc, teama izvorâtă din știri false, a observat Pau Donovan, economistul-șef al grupului financiar elvețian UBS. „Virusul recent care provoacă pneumonie este comparat pe scară largă cu SARS apărut în 2003. Costul economic al unui virus are, în general, rădăcini în teama de boală, nu în boala în sine. În urmă cu șaptesprezece ani, social media era inexistentă. Social media oferă astăzi mai multe oportunități de a răspândi frica. Teama poate duce la schimbări economice, care pot fi costisitoare.”

În tot acest peisaj tensionat, cu analiști care se tem de o contagiune a unei eventuale încetiniri a economiei chineze, de efecte încă greu de estimat, la noi se derulează scene demne de Caragiale.

Politicienii se joacă, naiv, cu pensiile speciale, închipuindu-și, fiecare, că-și păcălesc electoratul. Cât de neserioasă și totodată îngrijorătoare este această aiureală cu anularea pensiilor speciale într-un parlament care-și ignoră propriile legi este greu de evaluat. Dar este îngrijorător. În primul rând, politicienii ne cred proști, fraierindu-ne încă o dată cu o așa tăiere a pensiilor speciale. O lege imposibil de aplicat, se pare, iar ei știau asta. Apoi, nici PSD-ul, nici liberalii aflați vremelnic la guvernare nu s-au ocupat de rădăcinile problemei: anume, cum este posibil să te poată sfida un șmecher, indiferent ce funcție a avut și ce a făcut în țara asta, încât să-ți calculeze o pensie de vreo șapte ori mai mare decât a președintelui? Dacă a abuzat de legea imperfectă (apropo, de ce a rămas imperfectă?), atunci există sancțiuni și pentru el, și pentru cei care au semnat documentele care au dus la calcularea pensiilor sfidătoare. Îmi amintesc o emisiune la care eram invitată, prin 2010, în plină criză financiară, când au răzbătut pentru prima dată informații privind aceste pensii aiuritor de mari. Am întrebat atunci și întreb și acum cum de nu a fost investigat acest evident abuz. Iată că, peste zece ani, niciun parlamentar nu s-a obosit să corecteze aiureala asta sfidătoare. Pe altă parte, liberalii nu au o ofertă liberală pentru criza pensiilor, pe care o vor trăi și o vor deconta. Nu tăierea pensiilor speciale ale magistraților este soluția, ci reforma sistemului. Dacă statul vrea să-și păstreze piloții, s-o facă, dar să le ofere pensii ocupaționale. Desigur, mai inteligent ar fi să listeze Tarom la bursă, dar pentru asta compania are nevoie de o istorie de profit. Mă aștept ca un partid liberal să recomande plasamentele în fonduri de pensii ocupaționale. După cum mă aștept ca un ministru liberal al sănătății să susțină dezvoltarea asigurărilor private de sănătate, nu să deschidă punguța statului, și așa scofâlcită, pentru spitale private. ■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele