București. Vânt neprielnic (de la Guvern și Finanțe)… ROBOR-ul rezistă…

286

Pretențiile consilierului guvernamental Vâlcov și ale ministrului de finanțe Teodorovici „de a face istorie” par să se fi izbit de o banală medie aritmetică (ponderată ori nu), a cărei simplitate în calcul nu poate fi înlocuită de nimic altceva.

Comunicatul comun al Băncii Naționale și Ministerului Finanțelor Publice despre „ședința Consiliului general al Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM)”, din data de 18 februarie 2019, foarte sec în conținut, pare a indica lipsa oricărui acord în ceea ce privește problemele discutate.

„Transparență” pentru toți, „nu doar pentru bancheri”

Fraza-cheie a comunicatului ne arată că: „În baza materialului prezentat, CNSM a identificat soluții de posibile scenarii de adaptare a OUG 114/2018, cu respectarea legislației în vigoare”.

Având în vedere declarațiile anterioare ale ministrului Teodorovici cu privire la întâlnirea BNR-MFP,  vedem că subiectul principal ar fi trebuit să fie discuția cu privire la variantele de calcul ale ROBOR, „mai avantajoase pentru clienți”.

De altfel, cu doar o zi înainte de întâlnirea din cadrul CNSM, ministrul Teodorovici declara în studioul de televiziune al Antenei 3 că „mâine (luni, 18 februarie) o să am o a doua ședință a Comitetului, în cadrul căruia o să vedem exact la ce se poate ajunge în discuția legată de ROBOR şi pe partea de «taxă pe lăcomie». Asta este zona de care mă ocup eu. Ceilalţi miniştri discută fiecare, domnul Anton Anton pe energie, Alex Petrescu pe partea de comunicaţii, şi fiecare vine din discuţia pe care a avut-o în sectorul pe care îl coordonează, în coaliţie, în guvern, vedem exact ce reiese de acolo. Am avut şi data trecută o discuţie asemănătoare (în CNSM n.r.) şi a rămas ca acel grup de lucru pe care l-am înfiinţat să ne pună pe masă una-două propuneri de modificare a actualului cadru pe baza căruia se calculează ROBOR (…). Transparent, aşa cum îl înţeleg oamenii simpli, nu transparent pentru bancheri, care nu înseamnă transparenţă, aia este lumea lor, lumea bancherilor, de care noi toţi am fost ţinuţi departe. Era aşa un glob de cristal de care nimeni nu avea voie să se atingă. Dacă o să vă uitaţi în următoarele zile, o să vedeţi câteva propuneri de modificare şi o să mă ţin şi de chestia asta, a modului în care această zonă bancară este altfel decât noi ăştialalţi. Adică inclusiv în ceea ce înseamnă, să spunem, nu ştiu, acea obligaţie ca pe o funcţie publică să prezinţi, să dai o declaraţie, că nu ai avut legături cu trecutul înainte de ’89. Ştiţi că pentru tipul acesta de funcţii din această zonă se exceptează? Dar cum, sunt altfel decât noi? De ce?”, a spus Teodorovici la Antena 3.

O formulă de calcul … „iluzorie” și „neinspirată”

Lipsa oricărui acord între părțile prezente la discuții pare să se fi împiedicat de „banala” medie aritmetică și de calculul acesteia, fapt pe care ni-l confirmă Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, într-un articol publicat pe website-ul de opinii al BNR, imediat după întâlnirea BNR-MFP din 18 februarie. „Se discută zilele acestea în România despre diferite versiuni de a calcula o rată de dobândă de referință, ce ar putea fi utilizată de bănci la calcularea ratelor dobânzilor la creditele acordate clienților. Scopul acestor discuții este acela de a găsi o formă de calcul care să avantajeze clienții băncilor, care să fie impusă băncilor prin lege. Această idee este atât iluzorie, cât și neinspirată. Este iluzorie pentru clienți, deoarece o formulă care pare avantajoasă astăzi poate deveni dezavantajoasă în viitor, în funcție de evoluțiile economiei. Este o idee neinspirată din perspectiva politicii monetare, deoarece va afecta mecanismul de transmisie a politicii”, arată oficialul BNR în chiar primul paragraf al textului postat pe website-ul opiniibnr.ro.

Sprijinindu-se pe o argumentație ce nu ocolește noțiunile fundamentale de teorie economică, Lucian Croitoru încearcă să explice faptul că nu ar trebui să reinventăm noi roata în domeniul calculelor unui indice al pieței (de dobândă), având în vedere că aceleași calcule sunt similare peste tot în lume, pentru indici precum EURIBOR sau LIBOR.

„Recent, în presa din România au fost discutate mai multe variante de calcul al ratei de referință (…). Între ele se discută de medii pe perioade mai scurte sau mai lungi ale tuturor celor 8 rate ROBOR, medii ale anumitor rate ROBOR etc. Perioadele relativ lungi vor aduce în nivelul astfel calculat al ratei de referință condiții de lichiditate și risc ce nu mai sunt relevante pentru situațiile curente ale debitorilor și creditorilor referitoare la fundamente. Similar, utilizarea tuturor ratelor ROBOR ar aduce în nivelul calculat al ratei de referință un amalgam de maturități. În consecință, dacă băncile vor considera că nivelurile referinței calculate nu reflectă corect riscul, anticipațiile inflaționiste, anticipațiile privind ratele reale ale dobânzilor pe termen scurt (care reflectă implicit schimbările viitoare în politica monetară) și variabila neobservabilă numită premiul de timp (care reflectă riscul de inflație în cazul ratelor dobânzii pe termen lung, ușurința cu care pot fi vândute titlurile sau capacitatea acestora de a satisface cerințele reglementărilor (Bernanke, 2015)), atunci vor compensa nivelul dobânzilor percepute clienților prin reglarea marjelor pe care le adaugă peste referință. O rată de referință face necesară modificarea articolului 37 din Ordonanța 50/2010, pentru a introduce modul de calcul al ratei de referință. Dacă numai aceasta ar fi modificarea în Ordonanța 50/2010, băncile vor putea face reglajul menționat al marjelor doar pentru creditele noi sau refinanțate, dar nu și pentru cele acordate deja. Asta ar introduce o discriminare între clienți”, arată oficialul BNR.

„Ratele ROBOR (care sunt diferite de eventuala rată de referință) reflectă corect lichiditatea și riscul perceput pe baza anticipațiilor raționale despre schimbările în fundamente. Orice substituție a ratelor ROBOR cu o referință calculată pe perioade lungi va fi o «invenție» în raport cu condițiile concrete de lichiditate, risc și anticipații referitoare la inflație și dobânzi reale pe termen scurt, pe care piața o va aduce la realitate (o va neutraliza) prin corectarea marjelor fixe incluse în contractele de credit”, explică Lucian Croitoru.

Foto: Lucian Croitoru, Mediafax

Praf în ochii clienților

În plus, orice colectare suplimentară de date ce ar fi folosite în calculul ROBOR consumă resurse: timp de lucru efectiv și spații de stocare și prelucrare în rețelele informatice, care la rândul lor reprezintă costuri administrative. De ce ar trebui să facem aceste costuri suplimentare, când în fapt indicele rezultat nu ar fi prin nimic mai bun decât actualul indice ROBOR, ba chiar am putea spune că este mai puțin relevant și mai «nociv» din punctul de vedere al perceperii riscurilor de către bănci și clienții lor? Din această perspectivă, încercarea domnilor Vâlcov și Teodorovici de a intra în istorie prin modificarea ROBOR nu este altceva decât o acțiune de a înlocui ceva simplu (actuala metodă de calcul a ROBOR) prin ceva complicat. Un principiu care este, din păcate destul de mult utilizat în destul de multe instituții de stat și care poartă atât de cunoscuta denumire de «birocrație».

Lucian Croitoru explică de ce diversele medii de calcul ale ROBOR, propuse de Finanțe, ar genera probleme: „Pentru clienți, modificarea calculului referinței pentru credite făcând medii din toate ratele ROBOR, cu diversele lor scadențe, pentru perioade lungi nu va aduce decât praf în ochi, atunci când va părea avantajoasă, și costuri, atunci când condițiile viitoare vor face ca modul de calcul al referinței să devină dezavantajos. Același efect l-ar avea și decizia de a calcula o rată a dobânzii de referință ca medii ale ratelor ROBOR cu scadențe mici. Când acestea vor crește, media referinței va include și ratele nemodificate din ultimele, să admitem, câteva săptămâni), ceea ce va avantaja gospodăriile, deoarece include și valori din trecut relativ mici. Invers, când ratele ROBOR pe termen scurt vor scădea, rata de referință va părea dezavantajoasă. Pentru politica monetară, introducerea unei referințe care este făcută să difere de ratele ROBOR printr-un mod de calcul considerat, la momentul alegerii lui, „avantajos” pentru clienți nu va aduce decât o deteriorare, mai mare sau mai mică, a mecanismului de transmisie a politicii monetare. Referința nu va face, din perspectiva acceleratorului financiar, decât să distorsioneze efectul amplificator și propagator pe care modificările în fundamentele financiare ale gospodăriilor (efectul de bilanț) îl exercită asupra transmisiei monetare. Transmisia politicii monetare se va deteriora și pe celălalt canal al creditului (bank lending channel), chiar dacă mai puțin, din cauză că se va altera relația dintre modificările ratelor dobânzilor la credite și cele la depozite. Nu în ultimul rând, băncile vor avea dificultăți crescute în gestionarea riscului de dobândă, din moment ce problema „păcatului originar” va fi complicată de introducerea ratei de referință pentru active, ale căror scadențe sunt cu mult mai lungi decât cele ale pasivelor, dobânzile acestora din urmă nesuferind interferențe de la guvern.”.

De fapt, nu ar exista avantaje prin recalcularea unor medii din toate ratele ROBOR. Atunci când condițiile viitoare vor face ca modul de calcul al referinței să devină dezavantajos, vor fi generate costuri suplimentare (media de dobânzi nu va urma piața la fel de rapid, atunci când aceasta scade). Iar atunci, când dobânda din piață crește, pe anumite termene, media va urca mai lent, risc pe care băncile, care nu sunt organizații caritabile, non-profit, va trebui să îl includă ca risc, atunci când își stabilesc politicile de dobândă la credite sau depozite. 

Lucian Croitoru atrage atenția că introducerea taxei pe activele băncilor ar produce efecte similare. „În încheiere, trebuie spus că raționamentele expuse mai sus se aplică și în cazul impozitării activelor bancare. Impozitul va genera o deteriorare a fundamentelor băncilor. (…) Setul de fundamente financiare nu se rezumă la profitabilitate, ci include și avuția netă, leverage-ul și cash-flow-ul net. Impozitarea activelor bancare va genera deteriorarea tuturor aceste fundamente. La început, toți creditorii băncilor românești vor avea percepția subiectivă, dar rațional fondată pe deteriorarea fundamentelor, că băncile românești au devenit investiții mai riscante. Aceste percepții se vor materializa imediat în creșterea costurilor capitalului, ceea ce va reduce profitabilitatea relativ ridicată de la care au pornit autoritățile când au decis impozitarea nefirească (prin intermediul abaterilor ratelor ROBOR de la nivelul de 2 la sută) a activelor bancare. Mai departe, în lipsa altor acțiuni din partea băncilor, celelalte fundamente se vor deteriora. Pentru a evita aceste deteriorări, băncile vor căuta soluții, care pot merge de la reducerea creditării, într-o țară în care intermedierea financiară este de trei ori mai mică decât media din UE, până la mutarea în alte jurisdicții”, explică oficialul BNR.

Prin urmare, ca să o cităm pe doamna prim-ministru Viorica Dăncilă, cu o recentă remarcă legată de ordonanța ce introduce  «taxa pe lăcomie», domnii Vâlcov și Teodorovici nu au venit cu „argumente justificate” pentru a determina modificarea modului de calcul al ROBOR.”

Concluziile grupului interinstituțional format din reprezentanți ai MFP și ai BNR referitoare la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018

În data de 18 februarie 2019 a avut loc ședința Consiliului general al Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM). În cadrul ședinței, au fost prezentate concluziile grupului interinstituțional format din reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice și ai Băncii Naționale a României referitoare la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene (OUG 114/2018).

În baza materialului prezentat, CNSM a identificat soluții de posibile scenarii de adaptare a OUG 114/2018, cu respectarea legislației în vigoare.

Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială a fost înființat în baza Legii nr. 12/2017 privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național, asigurându-se astfel implementarea Recomandării Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS) nr. 3/2011 privind mandatul macroprudențial al autorităților naționale. Din cadrul CNSM fac parte reprezentanți ai Băncii Naţionale a României, ai Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ai Guvernului. Misiunea CNSM este de a asigura coordonarea în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar național, prin stabilirea politicii macroprudenţiale şi a instrumentelor adecvate pentru punerea în aplicare a acesteia.

Gabriel Nițulescu
Gabriel Nițulescu este jurnalist, comentator, analist economic și autor de cărți economice, cu articole publicate în presa economică românească. A fost jurnalist la Curentul, Ziarul Financiar, Capital, Banii Noștri, Ghidul de Bani și Financial Director Romania. A fost editor coordonator al săptămânalului Banii Noștri și redactor-șef al revistei lunare Financial Director România.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele