Bugetul de stat a fost adoptat rapid, printr-o procedură parlamentară contestată, dar eficientă (asumarea răspunderii). De altfel, contestarea la Curtea Constituțională nu a împiedicat adoptarea bugetului de către Parlament și promulgarea legii de către președinte. Motivul a fost că procedura de contestare la Curtea Constituțională a vizat doar un conflict de natură constituțională, decizia va fi valabilă doar pentru viitor.

Bugetul este construit pe o creștere economică de 4,1%, o rată a inflației de 3,1% și un curs de schimb mediu de 4,75 lei pentru un euro. În ceea ce privește creșterea economică, nivelul este ușor prea ridicat, pentru că prognozele instituțiile financiare sunt mai puțin optimiste. În sensul că majoritatea prognozelor de creștere situează România între 3,5% și 3,7%. În orice caz, diferența nu este atât de mare precum în cazul bugetelor construite de vechea guvernare PSD-ALDE.

Rata inflației depinde de situația politică și economică mondială

Nici rata inflației nu pare atât de sigură, deși este în acord cu prognozele Băncii Centrale. Problema aici este legată de evoluțiile de pe piețele internaționale, în special prețul țițeiului. Dacă tensiunile militare dintre Iran și SUA vor continua pe parcursul acestui an, este posibil să vedem noi recorduri ale prețului petrolului, fapt care va schimba și câte ceva din datele privind inflația în România. Toate aceste evoluții sunt însă independente de economia românească.

De asemenea, analiștii financiari anticipează o devalorizare a leului în raport cu euro, ceea ce face ca media luată în calcul pentru buget să fie parcă prea optimistă. Dar, cu toate acestea, datele bugetului par dezirabile.

Mult mai complicată este problema deficitului bugetar. Vestea bună este că anul acesta va fi în scădere. Vestea rea este aceea că deficitul va sări de limita de 3% din PIB, ajungând la 3,6%. Este, în mod evident, un deficit asumat, pentru a putea păstra un oarecare echilibru între presiunea care vine dinspre cheltuielile cu pensiile și salariile bugetare și nevoia de a realiza sau de a continua investiții publice în infrastructură.

Un buget de stat aflat sau presiune internă și externă

O ecuație complicată, la care trebuie adăugată presiunea care poate veni din partea Comisiei Europene de inițiere a procedurii de deficit excesiv. Există speranța că România poate evita această situație, iar mijloacele folosite sunt cele ale dialogului. Oficialii români pot argumenta că nivelul deficitului este în scădere față de anul trecut, că există un calendar de revenire la cota de 3% din PIB și, mai ales, să prezinte măsurile pe care le vor lua pentru ca aterizarea deficitului să aibă loc.

De altfel, premierul Orban, aflat la Bruxelles săptămâna trecută, pare a se fi angajat exact în această strategie de convingere a oficialilor europeni. Mai presus de toate, cel mai important va fi ca măsurile promise să fie și aplicate. Doar în felul acesta reprezentanții Comisei Europene vor putea fi convinși că România este pe un drum bun în ceea ce privește echilibrul bugetar.

Problema economiei și administrației: incapacitatea de a crește veniturile bugetare

Marea problemă bugetară a României este însă incapacitatea cronică de a crește veniturile ca procentaj din PIB. De ani de zile, România este, în afară de Irlanda, statul din Uniunea Europeană cu cele mai mici venituri bugetare din PIB. În schimb, cheltuielile au făcut salturi importante. Anul acesta, aduce o primă schimbare de abordare și anume, veniturile bugetate vor crește cu 10% față de anul trecut, la același nivel ca și în 2019, dar cheltuielile vor urca doar cu 7%, față de anul precedent, după ce în 2019 și 2018 ritmul de creștere a fost dublu, de 15%-16%. Este și acesta un semn care arată că actualul guvern se străduiește să echilibreze bugetul de stat.

Nu înseamnă că anul acesta vor exista progrese în ceea ce privește veniturile bugetare ca procent din PIB, dar singurul semn bun este ideea ministrului finanțelor, care dorește să prezinte în fața Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) o strategie de digitalizare a fiscului. Ar putea fi un pas înainte pentru modernizarea autorității fiscale amânată deja de prea mult timp.

Cheltuielile bugetare, eterna problemă

În ceea ce privește capitolul de cheltuieli bugetare, cel mai delicat este cel privind asistența socială, adică pensiile. Cifrele sunt în creștere amețitoare. Conform strategiei fiscal-bugetare, în anul 2017, cheltuielile cu asistența socială erau de 92,5 miliarde de lei, anul acesta vor crește la 114,5 miliarde de lei, iar anul viitor vor ajunge la aproximativ 148 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o creștere cu 60%, în patru ani, situaţie fără precedent.

Nici cheltuielile de personal (cu salariile bugetare) nu au fost lăsate mai prejos. Au crescut de la 69,6 miliarde de lei în anul 2017, la 109,7 miliarde de lei anul acesta. Ceea ce înseamnă o creștere cu 57%, foarte aproape de dinamica pensiilor.

Să privim și creșterea cheltuielilor cu investițiile publice. La acest capitol, saltul pare la fel de spectaculos: de la 26,7 miliarde de lei, în anul 2017, la o bugetare anul acesta de 48,6 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o creștere cu 82%. Singurele probleme rămân valoarea nominală, destul de redusă, și cheltuirea efectivă a fondurilor.

Consiliul Fiscal atrage atenția asupra disciplinei bugetare și asupra riscurilor

Ce spune Consiliul fiscal despre bugetul de stat? Sunt destule atenționări și deloc de neglijat. Astfel, există riscul ca deficitul bugetar să fie depășit în cazul în care vor fi continuate măsuri fiscale, care duc la scăderea veniturilor bugetare și la creșterea cheltuielilor. Există o serie de exemple în acest sens, cel mai discutat fiind creșterea alocațiilor pentru copii.

Indisciplina bugetară poate duce la repercusiuni extrem de complicate, în opinia Consiliului Fiscal, precum deteriorarea ratingului suveran sau intrarea în procedura de deficit excesiv.

Se arată, de asemenea, că deficitul bugetar în anul 2019 echivalează cu 80% din deficitul de cont curent (care va ajunge la aproximativ 5% din PIB), ceea ce înseamnă că ritmul de consolidare macroeconomică depinde de scăderea deficitului bugetar. 

Deocamdată, declarațiile premierului Ludovic Orban și ale ministrului finanțelor, Florin Cîțu, sunt responsabile. Se vorbește frecvent despre echilibrarea bugetului, despre renunțarea la politicile prociclice și despre alocări mai mari pentru investițiile publice. Desigur, ar fi ideal ca declarațiile să reziste și provocărilor practice de care se vor lovi.

De altfel, cu ocazia asumării răspunderii în parlament, premierul Orban a vorbit și despre măsurile pe care guvernul le-a decis. A fost amânată intrarea în vigoare a aplicării pensiilor speciale pentru funcționarii din administrația locală, a fost introdusă interdicția, cu unele excepții, a cumulării pensiei cu salariul bugetar, au fost oprite detașările din sectorul privat în cel de stat.

Suficient, insuficient, pentru buget? Este clar că nu sunt decât măsuri de tranziție. Ele nu au un impact semnificativ pentru reducerea cheltuielilor bugetare, dar au o relevanță simbolică. Ce este mai greu pentru echilibrarea bugetului urmează, probabil, în anul 2021. ■