„Vom depune un proiect de lege pentru a combate traseismul politic, o chestiune care este solicitată de 90% din societatea românească, și cred că este momentul să punem piciorul în prag și să arătăm clar cine vrea perpetuarea traseismului politic și cine nu vrea perpetuarea traseismului politic. În ce ne privește pe noi, vom iniția un proiect de lege pentru a interzice traseismul politic, iar parlamentarii care își părăsesc partidul pe listele căruia au fost aleși să își piardă mandatul.”
Declarația e din 2017 și aparține actualului prim-ministru, Ludovic Orban, atunci și acum președinte al PNL. Exact aceeași persoană care acum anunță intrarea în partid a câtorva parlamentari experimentați într-ale traseismului, cu câteva partide la activ. Cel puțin Sorin Câmpeanu și Daniel Constantin au și obținut funcții la nivel central în PNL. De la PC la ALDE și Pro România, drumul poate să te ducă direct la vârful liberal, dincolo de orice principii morale și moralizatoare proclamate cândva de aceștia, de drept, pe vremea vitejiilor din opoziție. La putere există circumstanțe atenuante și principiile se mai adaptează la dificultățile guvernului minoritar. Întrebat de jurnaliști cum se împacă declarațiile anti-traseism cu primirea disidenților din Pro România( Daniel Constantin și Sorin Câmpeanu i-au mai adus cu ei și pe alți colegi obișnuiți să schimbe partidul la momentul oportun), Ludovic Orban a explicat că a avut motive temeinice să îi primească pe cei cinci: aceștia sunt de partea sănătoasă a baricadei politice, au votat guvernul și nu au vrut să rămână apoi în siajul PSD. Nu știm dacă anti-pesedismul este un motiv necesar și suficient pentru a putea trece la PNL, dar însuși președintele Klaus Iohannis pare a nu agrea, cel puțin la nivel public, asemenea schimbări de principii. La sfârșitul anului trecut, când trecerea la PNL a unor parlamentari care au susținut învestirea guvernului Orban era doar la nivel de negociere, președintele Iohannis a dat semnalul că nu vrea să fie amestecat în afaceri de acest fel: „Tot traseism se numește. Mai mult nu pot să vă spun eu, fiindcă nu am fost deloc implicat în această chestiune. V-aș ruga să puneți întrebarea la cei care au făcut mutarea și la cei care au acceptat-o”.
În condițiile unei guvernări ultraminoritare, cu piedici din ce în ce mai mari la tot pasul, în lipsa unei perspective clare privitoare la alegerile anticipate, liberalii se văd nevoiți să lucreze cu ce au. Evident, și să uzeze de toate mijloacele legale de care dispun, chiar și de cele pe care le reproșau puterii când erau în opoziție, pentru a-și atinge obiectivele. Problema este că o asemenea atitudine e ca o sabie cu două tăișuri. Deja, cei de la USR-PLUS speculează momentul și spun că PNL este amețit de aburii puterii. Liderul PLUS Dragoș Tudorache postează un avertisment la adresa liberalilor: „Intrarea lui Daniel Constantin și a lui Sorin Câmpeanu direct în structura de conducere a PNL este o veste proastă pentru cei care au crezut că liberalii sunt alternativa la PSD. Cei doi sunt definiția traseismului. Au trecut de la conservatorii lui Dan Voiculescu la ALDE și Pro România, iar acum au găsit o altă barcă de salvare politică, în PNL.
Daniel Constantin a făcut parte din primul guvern Dragnea-Grindeanu, cel care a inițiat și adoptat Ordonanța 13. Nu poți fi o alternativă credibilă la PSD, cât timp la conducerea partidului aduci oameni care au acționat împotriva valorilor europene, împotriva Justiției și a statului de drept.
Cerem conducerii PNL să explice care este rațiunea acestui gest, de ce acceptă traseiști în conducerea partidului și cum poate spune că luptă împotriva unui mod toxic de a face politică prin acest gen de tranzacționare a funcțiilor politice”.
Desigur, traseismul nu este o invenție a politicii românești și nu avem vreo urâtă exclusivitate din acest punct de vedere. În spațiul francofon poartă numele de nomadism sau transhumanță și face și desface majorități ca și la noi. Aproape nimeni nu i-a găsit leac și cel mai probabil nimeni nu dorește să-i găsească, pentru că nu știi niciodată când ai nevoie să cazi în această boală, iar PNL este un exemplu elocvent. Doar câteva țări africane, printre care Congo, Senegal sau Madagascar s-au încumetat să scrie de-a dreptul în Constituție că parlamentarul care își părăsește partidul își pierde mandatul. Doar că regulile din politica africană și contextul sunt cu totul altele decât cele dintr-o țară a Uniunii Europene.
La noi, de la UNPR la PD-L, la căderea guvernului Ungureanu și la alte momente-cheie ale politicii, traseiștii s-au dovedit utili pentru toată lumea. Problema este acum pentru liberali cum vând această practică la care se dedau cu aceeași transparență și cu aceeași hotărâre cu care o înfierau acum ceva vreme. În august anul trecut, liberalii votau o rezoluție prin care interziceau explicit „importul” de parlamentari, e drept, în principal de la PSD, dar și de la „PSD-uri mai mari sau mai mici”, dând de înțeles că era vorba de Pro România și de ALDE.
Costurile compromisurilor ar putea să fie mai mari, electoral vorbind, decât avantajele, dacă liberalii merg în această direcție fără ca populația să simtă îmbunătățiri concrete. Aerul de libertate și transparență se poate rarefia periculos dacă este poluat cu metehne vechi, ridicate la rangul de practici onorabile la limită pe motiv de situație excepțională, de necesitate.
Se pune întrebarea dacă nu cumva racolarea diverșilor parlamentari nu e totuși o dovadă că momentan liberalii se simt mai confortabil puțini, dar la guvernare, decât să își asume riscul anticipatelor. Deocamdată, cel puțin, tema anticipatelor rămâne totuși în discursul lor…■