Douăzecișicinci de minute. Atât a durat ședința plenară la summitul european de joi și vineri, înainte ca reprezentanții celor 27 să conchidă: nu avem un acord cu privire la următorul buget al Uniunii. Cât va mai dura impasul?

„Avem nevoie de mai mult timp. După cum spunea bunica mea, pentru a reuși trebuie să încerci (…) Am muncit din greu, dar, din păcate, astăzi am constatat că este nevoie de mai mult timp. Este un subiect foarte dificil, în special după Brexit, care a lăsat o gaură de 60 până la 75 de miliarde de euro. Această dezbatere a făcut posibilă clarificarea multor poziții și vom putea trage un anumit număr de concluzii pentru a crește șansele de a progresa către un acord”, a anunțat președintele Consiliului European, Charles Michel.

În timp ce cancelara germană Angela Merkel, care nu a ascuns că discuțiile au obosit-o peste măsură, a apreciat că diferențele sunt „încă prea mari pentru a ajunge la un acord. Va trebui să analizăm din nou problema”.

Totuși, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a estimat că negocierile sunt „pe drumul cel bun”. Ea a atras însă atenția că negocierile trebuie să avanseze cât mai repede în perioada următoare.

„Trebuie să continuăm să lucrăm, timpul este scurt, altfel din 2021 nu vom mai avea proiectul Erasmus, politici de coeziune și resurse pentru a face față marilor provocări cu care se confruntă UE, precum mediul și sistemul digital”, a spus președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

„Frugali” contra „ambițioși”

Pe scurt: liderii țărilor  așa-numite „frugal four” – Austria, Țările de Jos, Finlanda și Danemarca n-au dat un pas înapoi de la propunerile lor austere – nimic peste 1% din Venitul Național Brut (VNB) pentru bugetul Uniunii. „Am acordat deja mult”, a fost remarca premierului Țărilor de Jos, Mark Rutte, în timp ce propunerea actuală, lansată de președintele Consiliului, Charles Michel, în încercarea de a găsi un compromis a fost de 1,074% din VNB.

Comisia Europeană propusese inițial un buget de 1,114% din VNB, dar în toiul discuțiilor tensionate a revenit cu propria soluție de compromis: 1,069-1,070%. Nimic nu a fost însă de natură să-i clintească pe cei din „frugal four”.

Principalii perdanți ai propunerii Comisiei Europene, dar și ai celorlalte variante, ar urma să fie Politica Agricolă Comună (PAC) și Politica de Coeziune (PC). PAC, care în acest moment atrage cea mai mare parte a resurselor bugetare ale UE, nu mai puțin de 40%, ar urma să fie redus cu 5%. Politica de Coeziune ar pierde 7%.

Pe de altă parte, sunt sectoare care vor avea alocații mult crescute. Fondurile pentru Erasmus+ și pentru Corpul European de Solidaritate vor fi aproape dublate. Bugete sporite vor fi alocate pentru cercetare și inovare. Alte domenii unde CE propune majorări ale nivelurilor de finanțare sunt securitatea și apărarea, precum și gestionarea frontierelor.

Agenția Frontex și mai ales operaționalizarea poliției europene de frontieră reprezintă una dintre prioritățile bugetare, dată fiind presiunea migraționistă de pe flancul sudic, în principal. Piața Unică Digitală și politicile de mediu sunt și ele favorizate.

Ca să nu mai vorbim despre instrumentele noi, cum ar fi mecanismul pentru o tranziție ecologică justă, cu alocări directe prevăzute la 7,5 miliarde de euro.

De asemenea, Comisia propune și restructurarea politicilor pentru a le eficientiza și a face economii.

O schimbare de filosofie, care vede în bugetul european mai puțin o „subvenție”, cât o „garanție”. Cu alte cuvinte, alocațiile europene ar trebui folosite ca bază pentru atragerea altor bani, de la Banca Europeană de Investiții și din sectorul privat, după un model experimentat cu mai mult succes în unele țări și cu mai puțin în altele, prin Planul Juncker.

De partea cealaltă a baricadei s-au aflat „Prietenii unui buget ambițios” – o redenumire a „Prietenilor Coeziunii”. Aceste țări nu-și doresc diminuarea alocațiilor din Politica de Coeziune și nici din Politica Agricolă. Pur și simplu, „ambițioșii” spun că Uniunea trebuie să plătească mai mult, dacă dorește să facă mai mult . Și nu să avanseze pe seama statelor sau a regiunilor mai sărace din est și sud. O nouă diviziune tinde, așadar, să se nască în cadrul Uniunii.

După eșecul de la summitul din 22-23 februarie, „ambițioșii” și-au pus în plan să vină cu propria propunere. Astfel că Italia, România şi Portugalia au primit sarcina de a elabora o propunere ambiţioasă pentru următoarele negocieri pe tema bugetului multianual al Uniunii Europene, după cum a spus premierul italian Giuseppe Conte, la finalul reuniunii de la Bruxelles, încheiată fără un acord.

„Dacă vrem o Europă ambiţioasă, atunci înseamnă că sunt necesare instrumente financiare ulterioare şi corelate cu obiectivele. Suntem într-o companie foarte bună, Italia este alături de majoritatea ţărilor pentru o Europă mai ambiţioasă”, a spus premierul italian.

Provocări pentru România

România, al șaselea stat ca mărime și putere de vot în Uniunea Europeană, începe să capete o pondere politică tot mai importantă la masa negocierilor. Și, pe această poziție, va fijucător cu un plus de credibilitate tocmai datorită faptului că Bucureștiul nu va pierde bani nici măcar în scenariul bugetar cel mai dezavantajos. Astfel, România nu negociază atât pentru ea – pentru că oricum nu are de pierdut –, cât pentru un buget mai ambițios, în linie cu ceea ce Uniunea Europeană și-a propus în perioada post-Brexit.

România se află în pragul celui de-al treilea ciclu bugetar de când a aderat la Uniunea Europeană și la al doilea pe care îl negociază. În 2007-2013, a primit ce i se rezervase înainte de a putea fi prezentă la masa negocierilor – 27 de miliarde de euro. Alocațiile au crescut în perioada 2014-2020 la 30,9 miliarde și, într-o variantă bună, ar putea ajunge în 2021-2027 la 45 de miliarde, din care 27 de miliarde de euro pentru coeziune, cu 8% mai mult decât în actualul ciclu bugetar.

Ceea ce lipsește României este mai curând dezbaterea în privința bugetului european???????? ar trebui să capete foarte repede o dimensiune internă. Că vor fi 30 de miliarde sau 45 de miliarde, întrebarea este aceeași: ce face România cu acești bani sau, mai exact, cum îi va folosi pentru a face străpungerea spre categoria statelor dezvoltate?

Într-o Uniune Europeană care deja își pune problema înverzirii, a dezvoltării noilor tehnologii și a folosirii inteligenței artificiale, România încă are mari probleme cu infrastructura de bază.

În același timp, noile condiționalități fac mai dificilă accesarea fondurilor pentru marile proiecte de infrastructură

Planurile bugetare prevăd alocarea a 65% – 85% din resursele Fondului European de Dezvoltare Rurală și ale Fondului de Coeziune, pentru priorități precum ”O Europă mai inteligentă”, (inovare, digitalizare, transformare economică și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii) și „O Europă mai verde”, fără emisii de carbon.

Alte priorități bugetare privesc „O Europă conectată”, cu rețele strategice de transport și digitale, „O Europă mai socială”, pentru realizarea pilonului european al drepturilor sociale, și „O Europă mai apropiată de cetățenii săi”.

Acestea nu sunt simple vorbe. Proiectele finanțabile trebuie să respecte aceste priorități și, îndeosebi, „Europa inteligentă” și „Europa verde” presupun o schimbare de viziune internă în privința dezvoltării.

Este bine că România este implicată în formularea unei propuneri de buget mai ambițioase. Dar nu este suficient. România are nevoie de o dezbatere și de un efort intern. ■