Șomajul scade în Franța. Dar și scorul președintelui în sondaje

UN ZÂMBET larg se extinde pe fața lui Aboubacar Koumbassa când arată rezultatele cursului său de dimineață: o tavă caldă scoasă din cuptor cu pains-aux-raisins (pâinici cu stafide), pe care el și colegii săi de clasă le-au preparat pentru prima dată. În vârstă de 18 ani, purtând bonetă și șorț albe de bucătar, el a sperat inițial să obțină o ucenicie ca electrician. Însă a fost mai ușor să găsească una la o brutărie. Acum stă o săptămână din trei într-o sală de clasă, călătorind peste o oră cu trenul. Celelalte două săptămâni le petrece învățând la locul de muncă. „Am făcut alegerea corectă,” spune el, inspectându-și atent produsul de patiserie, „pentru că aceasta e o muncă de echipă. Aici învățăm teoria, iar la firmă muncim cu adevărat.”

Uceniciile oferă o mult-necesară cale de ieșire dintr-un sistem francez de educație foarte academic, către lumea muncii. Campusul Meseriilor, unde studiază dl Koumbassa, este situat în suburbia pariziană Seine-Saint-Denis, un cartier cu blocuri brutaliste * și cu o rată a sărăciei care e dublă față de media națională. Centrul pregătește aproximativ 1.400 de ucenici, în domenii care variază de la mecanică auto la instalații sanitare până la coafură și patiserie.

La primul etaj al clădirii, ucenicii coafori învață noțiuni de bază ale tunsului și tehnici de colorare avansată pe capete de plastic. „Indiferent de nivelul tău, ceea ce contează este cât ești de motivat”, le spune profesoara, pe care ei o numesc Madame: „Dacă dorești, o să reușești”. Un etaj mai jos, în atelierul pentru ucenici electricieni, Souleymane trage fire pentru un circuit electric de iluminare. Când e întrebat ce făcea înainte de a începe această ucenicie, el se uită în sus și zâmbește: „Dormeam”. Cursul, spune instructorul său, „deschide cu adevărat ușa pentru slujbe și face oamenii să se simtă apreciați într-un fel în care nu erau la școală”.

În mod tradițional, specialiștii în educație francezi au desconsiderat cursurile vocaționale, care sunt oferite elevilor începând cu vârsta de 16 ani. Doar 7% din tineri sunt înscriși în ucenicii în Franța, jumătate față de proporția din Germania. Anul trecut însă, ca urmare a unei reformări a regulilor de către guvernul lui Emmanuel Macron, numărul ucenicilor francezi a crescut cu 16%, până la un record de 491.000. Oricine sub vârsta de 30 de ani poate acum să aplice. Parte a ideii, spune Muriel Pénicaud, ministrul muncii, era să schimbăm „stereotipurile negative” asociate cu astfel de contracte. Ea spune că 70% din ucenici își găsesc slujbe în primele șapte luni de la absolvirea cursurilor.

După aproape trei ani de când dl Macron a fost ales președinte, primele rezultate ale reformelor sale par să apară. Între 2017 și 2019, guvernul său a relaxat regulile pieței muncii pentru a încuraja angajarea, a reproiectat pregătirea profesională, a extins uceniciile și a reorganizat ajutoarele pentru a încuraja șomerii să se întoarcă la lucru. Aceste măsuri au urmat tăierilor de taxe pentru companii, unei reduceri a taxelor pe salarii plătite de angajatori, și unei mari campanii internaționale de marketing, pentru a convinge investitorii că Franța era deschisă pentru afaceri.

De atunci, creșterea economică a fost mai degrabă solidă decât stelară. PIB-ul Franței a crescut anul trecut cu 1,2% (mai rapid decât cel al Germaniei), deși s-a contractat în al patrulea trimestru. Economia franceză a creat slujbe și noi afaceri cu rapiditate. În anul încheiat în septembrie 2019, un număr net de 260.000 de slujbe a fost creat, în creștere față de 188.000 în anul precedent. Șomajul din trimestrul IV al anului 2019 a scăzut la 7,9% în Franța continentală, cel mai mic nivel al său din ultimii 11 ani.

Undele Franței nu mai sunt pline de știri continue despre închideri de fabrici și concedieri. Numărul noilor firme create a crescut la 815.000 în trimestrul IV din 2019, o creștere cu 38% față de aceeași perioadă din 2017. O proporție de 84% din investitorii străini au acum o imagine pozitivă despre Franța, față de 36% în 2016, conform Ipsos, o firmă de sondaje. Poate mai important, venitul disponibil a crescut anul trecut cu 2%, cel mai mult din ultimii 12 ani.

Dl Macron nu-și poate atribui meritele pentru toate acestea. Economia Franței a depășit-o pe cea germană în parte pentru că e mai puțin dependentă de exporturi și mai ferită de volatilitatea comerțului internațional. Creșterea a fost stimulată de cele 17 miliarde de euro alocate pentru măsuri de sprijin a veniturilor, implementată doar ca răspuns la protestele gilets jaunes (vestelor galbene). Șomajul a început să scadă în timpul administrației președintelui precedent, François Hollande. Multe țări din lumea bogată se bucură de o creștere a numărului de slujbe. Cu toate acestea, schimbarea e uimitoare. „Coincidența de timp între reformele din piața muncii făcute de Macron și creșterea numărului de slujbe create și a calității slujbelor noi sugerează că ele sunt o mare parte a acestei povești”, spune Philippe Martin, șeful Consiliului de Analiză Economică a guvernului.

Toate acestea ar trebui să-l ajute pe dl Macron să-și îmbunătățească performanțele slabe din sondaje. Însă în ianuarie ele au scăzut cu încă patru puncte, la 30%, conform Ifop, o firmă de sondaje. Președintele are probleme în a scăpa de reputația de a fi arogant și de a favoriza bogații. Guvernul său s-a încurcat în pilotarea ultimei sale mari reforme, cea a sistemului de pensii. Legislația care adună 42 de regimuri de pensie într-un singur sistem a plecat spre parlament pe 17 februarie, deși finanțarea ei rămâne să fie convenită. Greve și proteste continuă periodic.

Înainte de toate, dl Macron a eșuat în a dezvolta o retorică pozitivă și convingătoare în jurul acestor rezultate. Este posibil ca politicile tehnocratice să nu se potrivească bine cu dezbaterile din ziua de azi. Locul nașterii raționalismului luminat se dovedește la fel de vulnerabil că orice altă țară în față neîncrederii în fapte și în fața populiștilor care le manipulează. Când INSEE, organismul oficial de statistică, a publicat ultima scădere a șomajului, Marine Le Pen, un lider naționalist, a postat pe Twitter: „Ce ar fi dacă nu am mai minți francezii?”. Într-un moment în care sentimentele sunt mai presus de grafice, dl Macron are probleme în a convinge oamenii că reformele sale încep să dea rezultate. ■

*Brutalism: stil arhitectural care a derivat din modernism, în vogă în anii 1950, 1960 și 1970. Stilul brutalist a fost în mare parte inspirat de operele arhitectului elvețian Le Corbusier. Termenul „brutalism” a provine din expresia franceză béton brut, “beton brut”, adică beton nefinisat.

Acest articol a apărut în secțiunea Europa a ediției tipărite, sub titlul „Paradoxul președintelui”